Skip to content

Singurătatea jurnalistului care urăște fotbalul – mic ghid de supraviețuire socială…

January 6, 2013

Image

M-a mustrat aspru acum ceva vreme un prieten de Facebook pentru ca nu  recunoscusem un fotbalist, pe care îl luasem, după expresie și port, drept un trist sub-produs al speciei bling-bling. Avea dreptate. Nu l-am recunoscut pe cocalarul milionar si nu aveam cum. Nu stiu nimic despre fotbal si nu vreau sa stiu, decat daca m-as ocupa de sociologie sau de metodele de manipulare a maselor.

.
A detesta radical si iremediabil fotbalul poate fi, pentru un ziarist, un impediment profesional mai mare decit a avea un ochi care curge, sau cine stie ce tic dizgratios.
.
A nu sti sa vorbesti despre fotbal – sau sport in general – te priveaza de o unealta de lucru extrem de bine rodata: mica conversatie de dinaintea interviului, in care trebuie gasit un discurs comun cu politicianul, artistul, criminalul, ba chiar si cu modista cu gura in microfon…Pînă si răposații Geremek si Havel se lansau in discutii despre fotbal cu jurnalistul inainte de interviu. Nu cu mine, insa… cind i-am intervievat, i-am facut sa bodoganim in preludiu despre cartile lor. Aceia erau insa oameni cu structura toleranta.
.
De-a lungul anilor, spunandu-mi, nu intotdeauna convingator, ca ceea ce nu te ucide te intareste, mi-am transformat aversiunea fata de fotbal in arma. Odata trecut momentul de incredulitate, cind le zici oamenilor ca nu ai vazut niciodata un meci in viata ta, decit poate citeva secunde, din neatentie, in cine stie ce bar, si daca o spui convingator (surprinzator, putini gasesc asta credibil) poti capata un fel de aureola… ca si cum ai fi un ciborg din ăla implacabil, care a venit dupa ei sa-i smulgă, rînjind mut si rece, din neantul microbist.
.
Daca nu vrei sa minti, poti, desigur, starni si iritare, ca si cum ai fi tu matricea cosmica a pretentiei umane.
Asa incat, pentru a-ti pastra totusi ceva din respectul automat al intervievatului increzator, care vrea sa se incalzeasca cu tine vorbind despre fotbal, exista citeva retete elementare. Toate cer insa stapinire de sine atunci cind sint aplicate.
.
Cea mai evidenta e sa-ti inventezi apartenenta la o religie exotica, sau o secta new-age care ti-ar interzice asemenea vinovate distractii stricătoare de karma.
.
Alta varianta, greu de aplicat pentru noi, balcanicii, e sa sugerezi ca esti gay militant si ca toate acele pulpe dizgratios umflate ale fotbalistilor care transpira brobonat iti provoaca hiperventilatie.In sfarsit, daca vorbesti cu intelectuali, e bine sa te lansezi in demolarea societatii de consum, citând abundent din Slavoj Žižek si din seful de trib amazonian Raoni, ăla cu platoul de raţă in buză, care plînge nefotbalistic în poza unde aflã cã în jungla lui se va construi un baraj.

.

Orice functioneaza, de obicei, in afara de platul si deprimantul adevar, care e acela ca fotbalul te plictiseste cosmic. Aici intervine varianta machista, cea mai greu de asumat, in care jurnalistul isi ia un aer… asa, da, macho, si îi spune intervievatului conventional-microbist ca unui macho autentic nu îi pasa de fotbal. Desi violentã, asta e de fapt metoda cea mai demnã, intrucit il fortezi sa-ti dea naibii interviul ãla fara ca tu sa trebuiasca sa minti prea mult pentru asta.

.

Asa incat: ce obscenitate, să ceri eliberarea unui coțcar, Gică nu știu cum, numai pentru că știe să dea cu piciorul într-o chișcă umflată…
Pentru cei care se simt sufocați de secta planetară și totalitară a fotbalului, un rapel: nu sînteți singuri… Spălarea pe creier nu e totală și mai supraviețuiesc luminișuri de rezistență demnă.

———
Cf. si :

Cum joggingul si yoga in parc trezesc in privitor instinctul de vânător ascuns – sau despre oroarea cu trening mulat…

si:

Jean-Marc Bosman, fotbalistul pe care l-a ruinat succesul…

7 Comments
  1. Reblogged this on and commented:

    Cică sa ma bucur ca a învins Steaua in nu stiu ce tâmpenie de joc de adulți care dau cu piciorul intr-o bășică umflată… O glorie zoologică, dată fiind inteligența fotbaliștilor, la nivelul unor cai de cursă, dar cu mai multe ghiuluri…

    Resimt aceeasi mândrie ca atunci când mi se spune ca “ciobănescul românesc cutare” a fost in sfarsit catalogat ca specie aparte. Drace, sintem invincibili.

  2. Olga Ronai permalink

    Mesaj redundant, plin de invective si pina-n capat, previzibil, mare plictiseala!

  3. Sa iti placa sa joci fotbal, pentru orice motiv, pot sa inteleg. Dar sa stai sa te uiti periodic la niste mingicari cu doi neuroni hiperumflati cu steroizi (pai ce ba, voi credeti ca numai regnul lui Lance Armstrong are tupeul sa se dopeze?) este o spalare pe creier atat de colosala incat il face pe Gadea sa planga in hohote de invidie.

  4. VASILIU MIRCEA PAUL permalink

    Nu sîntem singuri, doar puțini. Foarte puțini.

  5. xyz permalink

    Cata paranoia atat in postare, cat si in comentarii. Daca joci fotbal sau daca te uiti la fotbal, faci la fel de mult bine omenirii ca si cand ai scrie pe un blog.

  6. A scrie atat de mult despre un disconfort minor pana la urma, aproape personal, e narcisism. Cui dreq poa sa-i pese ca tie-ti place sau nu fotbalul? Sa fii sanatos,oricum.

    A scrie atat de putin despre alte tipuri de disconfort, cu ceva potential in a coagula comunitati mai mari sau mai mici, functie de calitatea scriiturii si a subiectului ales…e ignoranta.

    Si in fine, a gasi necesar sa publici un film “neslefuit” vezi duamni, a carui personaj central e Gigi Becali…e prostie.

    Hai noroc.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Singuratea sublimului de fi un atlet exceptional | Doctor Z's

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: