Image

Cum se curăță un calcan…

Pentru că se tot căznește românul: „bun, bun, dar pînă la urmă ce putem spune că e mâncare românească“?…  și îi auzi pe unii că ies cu veșnicele sarmale și ciorba de burtăși de potroace, toate furate si imprumutate de la vecini, am decis să fac un mic inventar, pe care promit să îl actualizez dacă e cazul.

Mai  intâi, povestea cu bucătăria românească în context balcanic e ca și cea cu bucătăria caucaziană. Am în bucătărie –în bucătărie, da, țin o bibliotecă și acolo– o carte extrem de comică de arta cuhniei caucaziene și mă crăcesc de rîs de cîte ori o deschid, că e pe țări, fiecare cu bunătățile ei, si de fapt au toți aceleași frigărui șașlîc și pui cu alune, numai că de fiecare date cu alt nume și alt alfabet, să cazi pe jos de rîs, nu alta…

La fel și la noi cu sarmalele și ciorba de burtă și micii și zacuscile și toate celelalte, revendicate și de sîrbi și de bulgari și de albanezi și de greci și de fapt luate de toată lumea de la turci. (Trecem peste legendele stupide de-ți vine să urli, cu micii inventați cică de nu știu ce cocoșat din București care nu mai avea maț pentru cîrnați, etc…)

Cu ocazia asta vreau sa risipesc și o serie de sub-mituri cretine: borșul nu e luat de la ruși… Numele vine de fapt de la ucraineni, care l-au dat si rușilor, însă ceea ce rușii și ucrainenii numesc borș (борщ) este o ciorbă de sfeclă roșie. Rușii și ucrainenii nu cunosc și nu folosesc zeama acră din tărâțe pe care noi am botezat-o impropriu cu numele împrumutat de la ei: borș.

Tot așa, văd sumedenie de oameni întregi la minte care confundă momițe și fudulii.Fuduliile sînt testiculele de animal, într-adevăr, dar momițele, care nu se mai gãtesc practic nicăieri la noi, sînt timusul, ganglionii din gîtul vițelului; seamănă cu o bucată de măduvă, au aceeași consistență, si se fac trași la tigaie în unt pînă prind o crustă. Dacă nu-s bine curățați, au salmonelă și poți muri singuratic, în meritate chinuri atroce.

Mezel, -uri și mizilic, -uri vin cu toatele de la turcescul și balcanicul mezé, asa ca trecem peste…

… iar mămăliga, cum de-acum știe toată lumea, e identică cu polenta italiană, etc.

(In schimb numele mămăligă e vechi și nobil, cum am arãtat-o aici :

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/20/mamaliga-nu-explodeaza-dar-are-titluri-de-noblete-si-mamele-pentru-cine-citeste-pina-la-capat/

In rest, dincolo de Balcani, mai spre Ardeal, alte mâncăruri mai elaborate sînt identice cu cele din continuumul Mitteleuropa, iar fanaticii părtinitori care îți vin cu varză à la Cluj ar fi zdruncinați să o guste sub diferite denumiri prin Slovacia, Cehia și Polonia…

(Sigur, avem sectanții care insistă: „dar stai că în varza noastrã se pune aia și aia“, la fel cum sectanții cuhniei caucaziene, ăia cu șașlîc și pui cu alune, insistă, „da, dar pe puiul nostru cerchez se pun mai multe alune, iar gruzinii îl mai dau și cu boia“… Acestora trebuie sa le spunem: Ajunge !… E nedemn să insistați.

Și atunci? Ce ne ramane? Noi n-avem nimic?

Ba da, douã lucruri esențiale, fundamentale, două lucruri pe care nu le mai face nimeni si care, omorând microbii, dând vitamine și întărind sistemul imunitar au ajutat la supraviețuirea neamului prin mii de ierni de mămăligă cu untură:

— mujdeiul și borșul (zeama acră din tărâțe, nu ciorba impropriu numită borș).

Sigur, mai toate națiile folosesc usturoi, sau fac sosuri de usturoi, însă nimeni nu îl consumă atît de concentrat, cu atîta frecvență și însoțind atîtea mâncăruri.

La fel, impropriul numit borș: niciun alt popor nu folosește o asemenea zeamă de cereale la acritul mâncărurilor.

Iată, cam atît e pur românesc: mujdeiul și borșul, zeama acrã… E puțin? Aș !… Unii nu au nici asta. Sfidez pe oricine sa-mi zică un fel de mâncare luxemburghez.

(Și, nu, mujdei nu vine din franceză de la un inexistent mousse d’ail… de parcă toți țăranii noștri s-ar fi franțuzit.)

—————————-

Gãinã umplutã cu sarmale” !!!…In urma postãrii anterioare, despre carul de asalt culinar românesc, mi s-a reprosat cã sînt superficial și că de fapt ignor rafinamentul bucãtãriei noastre autentice…– “Hmmm”, mi-am zis, ia sã mai deschid o datã biblia gopodinelor, celebra “Carte de Bucate” de Liliana Podoleanu si Thea Luca prezentã pe toate polițele de lîngă aragaz…O deschid la intamplare… Reteta 791 (p. 257):
“Gãinã umplutã cu sarmale” !!!…
Drace, ce viziune. Trebuie să beau ceva.
Cf. si:

Pogace și păsat – din nou despre mituri culinare românești

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/07/08/pogace-si-pasat-din-nou-despre-mituri-culinare-romanesti/

si

Depresia religioasă în țara lu’ „mici cu bere”…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/10/depresia-religioasa-in-tara-lu-mici-cu-bere/

si

Mãmãliga nu explodeazã, dar are titluri de nobleţe (si mamele, pentru cine citeste pînã la capãt)…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/20/mamaliga-nu-explodeaza-dar-are-titluri-de-noblete-si-mamele-pentru-cine-citeste-pina-la-capat/