Skip to content

Fragment din piesa “1875: Eminescu la Creanga”…

January 15, 2013

Image

Eminescu bea cu Creangă :

EMINESCU
(mohorît)
Frate Ioane, oare de ce avem noi dinţii atît de urîţi? (Creangă ridică din umeri şi bea) Ooh, luxură ! Aah, goliciune ! Cum aş mai şti eu iubi ! Cum aş şti eu iubi o vergină ! S-o prind în braţe şi să-i frîng tălioara subţire. Să-i încalţ picioruşele în botine bărbăteşti, s-o strîng într-una la pept şi să trăim departe, neconturbaţi de nimeni. (priveşte în gol) Da cine mă-ntreabă ? (se ridică şi îşi prinde capul cu mîinile) Ah, asta nu-i amor, asta-i înălţare peste firea mea proprie… este simţirea leului cînd se tologeşte-n soare a saţ şi-a-mpreunare, a calului arab cînd sforăieşte în faţa incendiaţiunei de care fuge …

CREANGĂ
(îl priveşte pieziş)
Cată să nu-nnebuneşti. Şezi colea şi mai zi cu Egipetul.

EMINESCU
(se aşează, visător)
Ah, Egipetul ! Isida desvălită.
(beau)
CREANGĂ
Da. Dar şi Persida.
EMINESCU
Daa, Persida. Înţelepciunea ei bătrînă.
(Beau.)
EMINESCU
Din Egipet ne vine ştiinţa necromanţiei.

CREANGĂ
Ştiu. Acolo trăiau faraonii, strămoşii ţiganilor, şi momîile lor făcute boţ.

EMINESCU
Iar seara nava Isidei se iţea sub palida lună, lunecînd pintre măturici, papură şi grădini pendente. (se ridică şi îşi flutură mîinile spre Creangă) Pe cînd faraonii, ţinîndu-se de solomoneli, beu sînge de vergină în crane de oameni …

CREANGĂ
(prefăcîndu-se a frămînta ceva cu mîinile)
…amestecînd praf de momîie cu mizerie din buric.

EMINESCU
Învăţătura lor a ajuns pînă la societăţile secrete ale masonilor şi lipovenilor. (îşi desface braţele, transportat) La noi a pătruns întîiaşi dată în vremea regelui dac Brig-Belu !

CREANGĂ
Cum bre ?

EMINESCU
Brig-Belu.

CREANGĂ
(se scarpină)
Aista-i nume de ţintirim, nu de om.

EMINESCU
(îngîndurat)
Unde e slava ta, Egipte ?
(Se aşează şi beau.)

CREANGĂ
Din el s-au slobozit şi ai lui Moise.

EMINESCU
(cu vehemenţă)
Şi şi-au transmis pînă acu, din tată-n fiu, grozavele lor taine cabalistice. Iată, şi astăzi simţeşti la Ieşi emanaţiile stricate ale hasizilor din Podu Roş, pe cînd Mişna e citită de-a-ndăratelea prin fetidele dugheni din Dorohoi. Acolo sunt fîrtaţii lui Baal Şem Tov, acolo eşti prins în gheara tenebroasă a sufletului lor rău strujit… şi ţi se pare că auzi cum vine duruind căruţa Mercavă.

CREANGĂ
Doamne-ajută !

EMINESCU
Dorohoi ! Am fost acolo. Din uliţe răzbesc aburi mefitici şi înecăcioşi. Nimeni nu poate dormi. Pîndesc prin odăi nişte ţînţari odioşi, mari şi moi. (îşi roteşte ochii) În drum, cîte-o rabiniţă sare băltoacele. Hm. Limba lor n-are genitiv. Gîndeşte-te, frate Ioane, că limba noastră ar pierde deodată cazul genitiv.

CREANGĂ

Cumplit. Hai să chilim.

——–

Cf. volumul Spoiala :

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: