Skip to content

Traducerea ca adaptare (3) : Umezealã ilegitimã, botanicã misticã si saţ erotic in Alba lui Ezra Pound…

January 16, 2013

.283385_228950923805420_1835377_n

Distihul (aproape un haiku) Alba al lui Ezra Pound mi-a permis o adaptare provocatoare, etalată pe mai multe sãptãmâni de încercări si abandonãri, rezultatele intermediare stârnind reactii vii, iar uneori chiar violente. Iatã-l :

ALBA

As cool as the pale wet leaves of lily-of-the-valley

She lay beside me in the dawn.

.

Rezum procesul adaptãrii :

— Traducerea veche romaneasca a lui Petre Stoica e total inadecvata :

.

Răcoroasă ca palidele, jilavele petale de lăcrămioare,

dormea lîngă mine în zori.

 

— Nu, femeia nu doarme si nu e “jilavã”, flescaitã. E umeda, dar proaspata, si tocmai s-a intins langa amant. E drept ca verbul e static (“she lay beside me”), dar expresia adverbialã “in the dawn”, folosita in loc de “at dawn” indica miscare anterioara, traversarea unui spatiu opac, precum activul adverb “in the night” indica traversarea spatiului nocturn, in opozitie cu staticul “at night”.

— In sfarsit –si asta a starnit cea mai mare opozitie-, mai avansam acolo si ca “lăcrămioare” e total inadecvat, nu doar prin semantica plangareata a numelui florii (lacrimi, etc.), dar si pentru ca “lily-of-the-valley” e de fapt crinul din vale din metaforele erotice biblice, lucru care, dar fiind contextul –trimiteri la trubaduri, mistica erotica a catharilor, etc.- nu e inocent in acest text…

Prima traducere propusa provocator de mine, cãutând sã redau imaginea femeii care tocmai s-a întins lângã amant (fiind o poezie de trubaduri nu poate fi DECÂT un amant, iar nu soţul) pe când primele lumini filtrau prin jaluzele, fusese:

 

Proaspata ca roua crinilor din vale,

S-a tolãnit langa mine zebratã matinal.

.

Continui sa mentin ca “zebratã matinal” (sau vîrstatã, dungatã, vãrgatã etc.) pentru a reproduce o urma din “in the dawn” prin sugerarea luminii filtrate a jaluzelelor e o formula intr-adevar brutala (unora chiar aceasta brutalitate plastica le-a placut), dar care nu l-ar soca pe Pound, ba chiar dimpotriva… la urma urmei, e vorba de poetul care amesteca limbile si termenii dupa cum ii suna la ureche si care si-a numit un volum –capitol din Cantos– Rock Drill de los Cantares. “Zebrata matinal” e departe de frenezia combinatorie dintr-un text oarecare din Cantos, de-ar fi sa luam doar primele versuri din Canto II :

.

Stai oleacã, Robert Browning,

Nu poate fi decît un “Sordello”

Dar Sordello, e Sordello al meu?

Lo Sordels si fo di Mantovana

So-shu bîltîcãia marea

Focã hîrjonindu-se intre cercurile de falezã albitã,

Cap lunguieţ, fiica lui Lir,

Cu ochi din Picasso

Sub gluga de blaniţã neagrã, fetiţa Oceanului,

Iar valul se sparge in crîngul de pe mal

“Eleanor, ἐλέναυς si ϵλϵπτολις!”

.

Avem aici in succesiune, fără nicio dorinta de armonizare, ba chiar cu bucuria de a șoca: Robert Browning, poetul lombard Sordello, extrase din mitologii chinezesti, irlandeze si grecesti, referințe la Eléanore d’Aquitaine si la o piesa a lui Eschil, precum si o frumoasa descriere a unei nereide vazute ca o focã cu ochi din Picasso… Faţã de o asemenea exuberanţã erudit-provocatoare (ba chiar pe alocuri gratuita), “zebrată matinal” e doar o formula cuminte si stangace…

In urma discutiilor, s-au desenat doua posibile interpretari si metode de traducere:

.

1.     Varianta trubadur-catharã (Alba, menestreli, etc.)

Femeia NU poate fi adormita in niciuna din interpretari, iar aceasta imagine a femeii sforaitoare trebuie inlaturată definitiv. Nu doar pentru ca intreaga imagerie a amorului ilegitim interzice o asemenea interpretare (ba chiar as spune ca aici traducatorul “oficial” roman si-a permis o mai mare libertate de interpretare decat mine, pentru ca nimic in “she lay beside me” nu indica somnul), dar o comparatie cu o alta poezie tradusa de Ezra Pound din langue d’oc a trubadurilor si numita tot Alba arata femeia/femela ca fiind participanta activa la actul copulatiei nocturne (ba chiar si diurne, daca timpul si alibiul o permit) nu doar in regnul uman, ci si in cel al pasarilor:

ALBA II

 

      When the nightingale to his mate

      Sings day-long and night late

      My love and I keep state

      In bower,

      In flower,

      ‘Till the watchman on the tower

      Cry:

              “Up! Thou rascal, Rise,

              I see the white

                    Light

                    And the night

                              Flies.”

Adică (traducerea mea rapidã):

.

Cand cintezoiul, catre soaţã, cu putere,

Cântã zi si noapte a împerechere,

Eu zac, cufundat cu draga-mi in plãcere,

Pe rãzoare

Cu iz de floare,

Pânã ce straja, pe zid in picioare,

Strigã:

          “Scoalã!… Tâlharule, sus,

           Ori

              Vrei in zori

                  Sa mori

                       Pe loc rãpus?”

Acest exemplu ne va convinge asadar sa inlaturam definitiv traducerea consacrata: “dormea langa mine in zori”. Nu, femeia nu dormea si nici nu ar fi putut sa doarma, stiind –un loc comun intr-o asemenea poezie de amour courtois– ca puteau fi surprinsi in orice moment. (O poezie numita cu termenul provensal Alba indica prin definitie amor furat si ilegitim.) Este eronat să lași în română titlul Alba… “alba” inseamna “zorile” in provensala (“aube” in franceza)… Pound facea o trimitere la lexicul si imageria trubadurilor si a amorului furat… In textul roman e doar un titlu aiurea… Pastrand Alba, ar trebui macar pus intre paranteze: (In zori).

.
2.   Varianta 2 – haiku, japonezãrii :

Image

Ezra Pound era in acel moment foarte preocupat de poezie chineza si japoneza, din care traducea fara a vorbi acele limbi (eh, da!…), si isi incercase deja mana la o serie de haiku-uri, insa, in mod tipic pentru el, fara a tine cont de regulile clasice: numarul silabelor, lungimea lor, etc.

Un exemplu e :

In a Station of the Metro (1913 !…)

The apparition of these faces in the crowd :

Petals on a wet, black bough.

 

————

Intr-o statie de metrou

Aparitia acestor chipuri in multime:

Petale pe o creanga neagra, umeda.

 

Ei bine, intr-adevar, pista haiku-ului ne trimite intr-o cu totul alta directie. In haiku-ul de mai sus, avem si umezeala si petale, exact precum in Alba de la care am pornit.

Din aceasta perspectiva, pista “crinului din vale” ar trebui aici abandonata, neavand nimic de-a face cu Japonia (pe cand metroul, petalele, umezeala, da), si atunci ajungem la o varianta de haiku in care floarea cu petale umede este intr-adevara un margaritar (iar nu “lacramioara”, cu simbolica smiorcaita, ii multumesc Vecinei de Blog pentru sugestie) si atunci haiku-ul lui Pound in traducere revine la o forma apropiata de cea initiala a traducatorului roman, cu rezerva ca nici aici femeia nu poate fi adormita (chestiune rezolvata mai sus).

Proaspata ca petalele umede de margaritar,

S-a intins langa mine in zori.

N-ar fi nimic rau aici, desi suna cam banal si are silabe mult prea multe pentru un haiku… de n-ar ramane numele provensal al exercitiului: Alba, si trimiterea implicita la cathari si minnesängeri…

.

3.    Varianta 3, combinatorie de explorat :

In varianta 3, Pound combina ambele aceste traditii, haiku si cathari, delicatete japoneza si metafore eretic-erotic-biblice. Asa cum, in cele cateva prime randuri din Canto II (cf. mai sus) el amesteca totul, de la Eschil pina la Picasso, aceasta ar fi pista cea mai convingatoare de urmat atunci cand traducem Alba, cea a amestecului voluntar de stiluri, limbi, traditii si sisteme simbolice… Din aceasta perspectiva, nimic nu mai e inocent… Crinul din Vale isi pastreaza toate valentele, biblice, chit ca el e in acelasi timp un banal margaritar japonez acoperit de roua. Amorul ramane ilegitim si vinovat (atat la cathari, cat si in haiku), iar femeia complice si nedormitoare… In schimb, provocarea careia trebuie sa ii faca fata traducatorul capata o alta dimensiune: aici nu mai putem vorbi de “traducere” ci de creatie paralela, pentru a ajunge la ceva echivalent.

—————

Advertisements
14 Comments
  1. Da. Versul lui Petre Stoica putea fi amelioarat scoţînd petale de (care erau frunze în original). Petalele de lăcrămioară oricum sunt prea solidare pentru a fi pomenite.

    Însă versul tău “zebrat” întîrzie cu vreo 18 minute faţă de original.
    Lasă-mă să încerc: Pe la cîntatul cocoşilor mi se lipi de foale.

  2. Ieri, am citit și recitit postarea asta de nu știu câte ori, luând-o și ca temă pentru acasă, pentru că, toată noaptea, m-am gândit cum poți să traduci/adaptezi o simplă propoziție, asta: „She lay beside me in the dawn” care zugrăvește, mental cel puțin, o imagine atât de plastică și de frumoasă. Evident, îți dreptate. Nu poate fi tradusă și nici adaptată. Ea trebuie rescrisă. Creată. Și, deși avem o limbă nu doar bogată, ci și frumoasă, eu nu am fost capabilă să găsesc tot o simplă propoziție care să exprime la fel de plastic imaginea plăsmuită sub pleoape. Aș fi putut s-o pictez dar nu s-o scriu.
    Apoi, mi-am amintit de o melodie compusă de Edward Elgar, numită chiar așa
    „In the Dawn”, pe versurile poemului cu același nume al lui Arthur C. Benson. În acest poem există un vers care, cel puțin pe mine, m-a adus aproape de imaginea femeii tolănite în lumina aceea crudă a dimineții filtrată de zăbrelele obloanelor. Versul este „Life would roll like some dim moon thro’ cloudy bars”. Am înlocuit eu ce era de înlocuit 🙂
    A fost o simplă asociere de imagini cu stări, dată de Pound, de postarea ta, de „Peace Piece”-ul zăbrelit al lui Bill Evans revărsându-se din căști în urechi, și uite-mă cum ți-am scris, fără să știu ce vreau să spun și ce-i cu mine pe-aici, rătăcită.
    Fu o pură sinestezie, na! Și momentul acela al dimineții în care lumina mușcă din umărul nopții și care mie îmi place de mor. Și pentru că Ezra Pound este poetul meu de suflet. D-aia.

    • Ce frumoooos… Păi cum să nu te încurajeze să scrii, dacă stimulezi asemenea stări?

      • Daaaa, da, cum spui tu!
        Nu mă lua în seamă. Erau doar niște gânduri…
        Mai bine taci și scrie 😉

  3. aathanor permalink

    Îmi place “zebrată”, nu-mi place “tolănită”. “She lay beside me in the dawn” îmi evocă mai degrabă odihna după o noapte de amor dar și o formă de a se oferi. E ceva contradictoriu, e în același timp toropeală pasivă dar și dorință ascunsă.

  4. adrian permalink

    Lasciv trindavea iubita-n zori

Trackbacks & Pingbacks

  1. Călărind Logosul, sau “traducerea ca adaptare (5): W. Blake: Tigre, tigre lucitoriu / The Tyger… |
  2. Traducerea ca adaptare (II): Winter is icummen in… (Ezra Pound) |
  3. Ezra Pound si un Agamemnon aromân (sau cum Logosul nu isi alege vasele comunicante)… | Cabal in Kabul
  4. Venedikt Erofeiev și sfințenia alcoolului… | Cabal in Kabul
  5. Despre Tarot si ignoranța lui T.S. Eliot în The Waste Land… | Cabal in Kabul
  6. Introducere în Tarot (cap. 1): Ignoranța lui T.S. Eliot în The Waste Land… | Cabal in Kabul
  7. “Zernadeaua de câmp” în Cântarea Cântărilor, cea mai erotică scriere din istorie | Cabal in Kabul
  8. Mircea Mihăieș: Ulysses, 732 – Romanul romanului | Cabal in Kabul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: