Skip to content

De la Lascaux și pînă astăzi: “Pulă”, “coaie”, “futere” – moșteniri de la bădica Traian…

January 20, 2013

Image

Indiferent ce vă vor spune arheologii, etnologii și istoricii culturii, această pictură de la Lascaux, grota aia din sudul Franței, ne prezintă primul rebus din istorie, iar acesta e licențios… exact așa cum ne-am aștepta, cultura reală, tribală, vie, populară fiind întotdeauna pornografică.

Pictat pe peretele peșterii, rebusul ne arată un vânător preistoric gol, care a eșuat la vânătoarea de bizoni. Bizonului străpuns de lancea lui îi atârnă mațele, însă a avut suficientă forță și ură animalică pentru a-l străpunge și ucide la rîndul lui pe vânător.

Lângă vânătorul muribund e infipt, cum ni s-a spus întotdeauna, totemul acestuia: o pasăre pe un băț…

Oare?

Se vede că domnii etnografi n-au fost niciodată goi la vânătoare… Cine s-ar duce să omoare primejdioși bizoni purtând un totem greoi pe o prăjină? Intreaga imagine e o glumă și un rebus: după cum se vede, teroarea morții i-a produs muribundului o erecție (e ceea ce se numește grav în iconologie: un personaj ithyphallic)… E limpede că acea populație vorbea o limbă în care pasăre, păsărică, era utilizat eufemistic pentru a desemna organul reproductor… La fel precum în vremuri mai apropiate: cock în engleză, uccello în italiană, sau, în română: pulă, de la latinescul pentru o pasăre de gospodărie (în aromână pulje; cf. de asemenea in germ. vögeln, a păsări = a fute).

Desemnarea eufemistică a sexului printr-o pasăre de mici dimensiuni este așadar o constantă umană, se intalneste in multe limbi si se arată a fi avut deja reprezentari figurative in preistorie.

Ceea ce ne permite să trecem acum în revistă întreg arsenalul lexical-licențios românesc. In afară de slavonescul pizdă, pe care l-am lichidat aici :

De unde vine cuvîntul “pizda”? :

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/20/lingvistica-asa-cum-nu-ati-invatat-o-in-scoala-de-unde-vine-pizda/

pulă, coaie și a fute, acești trei termeni din vocabularul fundamental provin din cea mai adâncă latinitate. Vocabule hămesite care au traversat mileniile reprimate și ignorate de cronicari, ele și-au păstrat svelta si încordata structură fonetică, sunând și azi la fel de sănătos-obraznic ca acum 2.000 de ani, când în Forum coțcarii leneși din Urbs chicoteau sugestiv pe lângă hiperbolica Columnă a lui Traian.

Pulă

Pulă e singurul termen metaforic din acest vocabular fundamental. Desi apropierea poate părea prea evidentă, el  e direct inrudit cu franțuzescul poule. Ambele urcă la latinescul pulla si pullus, care desemna animale si păsări de mici dimensiuni, pui, mînji (cf. fr. poulain, mînz, poule, găină), toate inrudite indirect și cu grecescoul –poulos, pui sau fiu, precum și cu englezescul foal, mînz. Din nou, L s-a păstrat în aromână: pulje (pui, găină), în paralel cu pulă.

Tot asa, în sardã, puliga, gãina, desemneaza actul masturbarii la baieti.

Coaie

Toți cei trei termeni au fost extrem de rezistenți in toate limbile romane. Coi, coaie, pentru a începe ce ele, prezintă formele, toate justificate istoric : couille in franceză, coglio in it. (in limba modernă doar sub derivatul coglione) și, derivat similar, cojones in spaniolă.

In literatura franceză medievală forma era coille, pronuntat exact ca in româna. Toate aceste forme triviale provin din latinescul popular, fără etimologie, coleus, atestat prima oară la Cicero ca echivalent vulgar al lui testiculus. L din coleus s-a păstrat în aromânescul colj, pl. coalji.

A fute

Clasicul fotuere a dat in latina populară fotere, după care futere, strămoșul direct al formelor moderne: it. fottere, fr. foutre, catalană fotre, sardă futir, sp. joder, aromână fut, futeari.

Futuō, futuere, era deja vulgar in latina clasică. Fără etimologie, el ar putea veni dintr-o rădăcină indo-europeană expresivă cu sensul de a lovi, a infunda, care a lăsat o alta urmă in engl. fuck. Latina cunostea mai mulți derivati, printre care si ecfututus -epuizat de desfrâu.

In franceză, verbul foutre a dispărut in ultimele două secole, fiind înlocuit de inocentul baiser, la origine a săruta si încă funcțional in formula baise-main. Foutre mai există azi in special substantivat și desemnând, vulgar-afectat, in literatura de proastă calitate, sperma: le foutre. Tot așa, el mai subsistă in expresii fosilizate si care nu mai au nimic sexual precum n’en avoir rien à foutre, sau foutre en l’air, și in participiul adjectival foutu(e), cu sensul de ratat, pierdut. Singura rămășiță sexuală, nu întotdeauna conștientizată, e in expresia envoyer qqun se faire foutre.

In schimb, in literatura Marchizului de Sade, acum abia două secole, verbul foutre poseda încă toată glorioasa lui vigoare si însemna simplu: a fute vîrtos, futere în infinitivul sau lung istoric românesc. Tot la Sade, in Cele 120 de Zile ale Sodomei, există echipele de salahori ai sexului, les fouteurs, futătorii.

in sfârșit, in italiană verbul fottere are o extensie la fel de largă ca si in româna, in special sub formă participială, intrând într-o gamă infinită de injuraturi si insulte, precum porci fottuti etc.

E revelator de altfel faptul ca vocabularul vulgar al italienei cu toate dialectele sale necesita doar o adaptare minima pentru a fi inteles in romana, ex. rotto in culo, rupt în cur, in urma unor excese sexuale, se intelege…

In fața unei baterii lexicale atât de complete derivate in româna din latina, si dacă mai adaugăm cur si căcare (reunite explicit in latina clasica in culo cacare) rămâne cu atât mai enigmatic lingvistic si cultural faptul că pizda a trebuit împrumutată de la slavi… Sa fie oare legat de faptul că și verbul a iubi e tot slavonesc, pe când a fute e latin?
———-

Advertisements

From → Paraphernalia

12 Comments
  1. ați uitat pișare.

  2. Alex permalink

    Teoretic ai dreptate dar … latina si poporul roman (nu român) s-au format in anul 500 i.hr cand a fost intemeiata Roma pe cand “latina vulgara” denumita impropriu latina se vorbeste pe teritoriul actual al Romaniei tracia sau pelasgia si se vorbea si in anatolia centrala de catre frigieni cu mult mai inainte. Deci aceasta derivatie a termenilor de mai sus nu provin din latina ci din limba din care au derivat mai tarziu franceza, portugheza, spaniola, italiana, latina, româna si alte limbi “romanice” sa zicem asa si care s-a format sau a venit din anatolia centrala si apoi a patruns in europa si prima data in europa a fost vorbita in sud estul europei de catre Pelasgi si apoi Traci poate acum 3500 de ani daca nu mai mult.

    • Nu stiu cum sa comentez logic un asemenea delir… plus ca lipseste Atlantida.

      • Şi dacul de 7 metri. Ar fi fost foarte interesant în context.

      • Nu m-am gândit, băga-mi-aș…

      • Tudor permalink

        „De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, totuși dacă vom avea a grăi oblu, limba românească e muma limbii cei latinești.”
        (Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, pg. 316, 1812)

  3. daca nu ma insel, “pizda” in latineste a devenit “lindic”. nu?

    ws

  4. Talasoterapeutul din Costinesti permalink

    @WS
    Latina vulgara avea termenul LANDICA, la care face o trimitere subtila si Cicero cu AN DICAM…
    Pus in legatura cu LANA, ”lana”. ”lina”. Si ”flocii”sint latini. FLOCCUS, FLOCCOSUS. Nu mai vorbesc de ”basina”. Cfr. francesul VESSE, ”basina cu strochi”.

  5. Tudor permalink

    „pizda a trebuit împrumutată de la slavi”
    N-avea cum să fie luată de la slavi din momet ce se află și-n greaca veche. La fel cuvîntul „dușman”.

  6. Parca Roma nu s-a intemeiat la 500 ien… ma rog, fiecare cu ale lui.
    In privinta diferentei iubire/futere, cred ca e vorba de diferentele de vocabular introduse de crestinism: iubirea de Dumenezeu, nu avea nimic de-a face cu futerea. Apoi, in actul curtarii femeii, barbatii care voiau sa le maguleasca (le idolatrizau, le venerau in noii termeni) le iubeau. Pina le…. (Si-n Occident apare iubirea de Dumnezeu, care produce in timp diferentierea dintre iubirea sacra si cea profana… E acelasi fenomen,dar cu alte vorbe, cred eu.)
    De ce pizda preia dosul si-l aseaza in fata, e mai greu de explicat. Poate daca face referire si la pozitia acuplarii. Cand dosul prezinta si cuibul. Pe scurt, slavii utilizau pozitia pe la spate. Sau pozitia caprei. Vezi si legea de anul trecut din Parlamentul Ucrainean, cand s-a legiferat doar utilizarea acestei pozitii, pentru cresterea natalitatii. (Nu cred ca legea este eficienta, dar poate sa lumineze mutatia de sensuri din termenii analizati.)

  7. La noi, termenii religiosi sunt si latini si slavi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: