Skip to content

Nasol, naşpa, nasfaliu…

January 21, 2013

Image

Clejani, 1993, photo: Klaus Reimer

Cele douã cuvinte fundamentale din limba românã, mişto şi nasol, vin din ţigãneşte, în ciuda tîmpeniei cosmice a sectei inculţilor (din care voi nu faceti parte) care vor sã creadã cã miştoar veni dintr-o neatestatã expresie nemţeascã „mit Stock“… fãrã sã se gîndeascã cã atunci ar trebui sa gãsim „mişto“ prin toti clasicii literaturii, dacã era o chintesentã a elegantei sa umbli cu baston…

 

O simplã cãutare pe Google a ipoteticei expresii „mit Stock“ aratã cã ea nu existã, nu e nemteascã, nu sunã natural în germanã, nu a existat niciodatã, iar tîmpitii sa-si bage bine în cap ca mişto e un ţigãnism postbelic, cã derivã din sanscritã si cã are veri si echivalenti identici în toate limbile din Pakistan, cum am arãtat-o aici:

 

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/12/mic-curs-de-lingvistica-tiganeasca/

 

 

Asa… Acum trecem la nasol

 

Nasol, naşpa, nasfaliu vin la rîndul lor din ţigãneste si au o foarte adîncã antichitate… Toti acesti termeni provin din radacina sanscritã nas– sau naş– (pentru a simplifica scriu fonetic ca în românã) care e înruditã direct cu rãdãcina latineascã si greceascã nec-…

 

Explic lent… Limbile evolueazã, iar derivãrile fonetice au loc în mod inconstient (vorbitorii nu isi dau seama) si matematic (cînd are loc o schimbare a unui sunet, ea are loc peste tot în limbã unde apare acel sunet)… Asa se face cã franceza are -ş- (scris ch-) oriunde latina avea un c… vacca = vache; capra = chèvre; canis = chien, etc…

 

La fel, sanscrita, limbã verisoarã cu latina, avea  -ş- (aproape) oriunde latina avea un c-… Rãdãcina nec– din latinã si greacã, care trimitea la moarte si la tot ce e rãu (lat. necare, de unde avem în româna a îneca si înecare, tot lat. nocere, a face rãu, sau grecul nekros = mort) corespundea sanscritului naş– : a ucide, a distruge…

 

De aici avem din lat.: pernicios (per-nic-ios), nociv ( noc-iv), inocent (in-noc-ent), a se îneca (fr. se noyer).

 

De aici în sanscritã naş-ayati: el omoarã, distruge.

 

Aceastã rãdãcinã sanscritã nas- /naş– (corespondenta lui nec-), nesupusã erodãrii, în virtutea structurii ei fonetice, a supravietuit pînã astãzi în toate limbile neo-indiene, precum si în cele ale populatiilor kalash din nordul Pakistanului.

 

Avem astfel în limba kalash:

 

— naşék : a ucide, naşik a muri ; la trecut verbul e naşta, a murit; naşpali înseamnã greu, rãu (= omorâtor, ca în tigãnescul nasfaliu)…

 

De aici, sãrind o grãmadã de alte limbi din India si Pakistan – tigãnestele nasol si naşpa

 

In tigãneste, pe lîngã nasol, nasùl ( = rãu), termenul mai indicã si boala, dupã cum în unele limbi din Pakistan desemneazã un cadavru.

 

Asa incât, baieti si fete, nasol are titluri de noblete… E inrudit etimologic, cum am aratat mai sus, cu inocenta, perniciozitatea, necrofilia si inecarea… O arie semanticã foarte mişto!…

 

——–

 

 

Advertisements

From → Paraphernalia

2 Comments
  1. nașik, a muri.
    (a se) naște.
    fain.

  2. Fotografia asta a lui Reimer e mișto fabuloasă cu puradeii ăia aliniați la poartă ca mititeii pe grătar. Îmi amintește de o altă colecție de fotografii celebră a lui Josef Koudelka, numită „Gypsies” din care, o parte, au fost imortalizate în România.
    Atât am găsit să spun! nasol, nu-i așa? 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: