Skip to content

Cultura urii de sine şi a cafenelei neprietenoase…

January 23, 2013

Image

Cafenea populară în Bruxelles, lîngă talcioc…

Un prieten, ziarist croat, care a petrecut recent câteva zile în Bucureşti, a avut o reflecţie care mi-a arătat că e adevărat că nu te vezi niciodată mai bine decât prin ochii altora. Bunul om a remarcat că în cafenelele şi barurile româneşti nimeni nu citeşte vreun ziar. Lucrul i s-a părut atât de greu de înţeles, încât a tot insistat să i se dea explicaţia. Croat fiind, el vine dintr-o cultură mai degrabă de tip Mitteleuropa decât balcanică, o cultură în care cafeneaua e o adevărată instituţie, în care oamenii vin să-şi petreacă ziua citind, scriind, făcând politică şi plănuind revoluţii. Obişnuit cu moştenirea vieneză a instituţiei cafenelei, omul se aştepta să vadă şi în România, la intrarea crâşmei, un rastel cu ziarele prinse pe nişte bare de lemn care îţi permit să le ţii vertical şi să le răsfoieşti în vreme ce îţi sorbi cafeaua.

Apoi, mi-a mai spus el mirat, nu numai că n-a văzut ziare în cafenea, dar chiar dacă ele ar fi existat acolo, nimeni n-ar fi putut să le citească concentrându-se, într-atât de tare este dată muzica peste tot. „De ce faceţi asta?”, m-a întrebat. „La voi oamenii trebuie să răcnească dacă vor să se înţeleagă.” N-am ştiut ce să-i răspund, dar am încercat să-i dau o explicaţie pentru absenţa ziarelor din cafenele. Nu m-a lăsat însă să termin, spunându-mi că n-a văzut pe nimeni citind ziare sau cărţi nici măcar în metrou, în afară de cei care frunzăresc apatic fiţuicile gratuite găsite pe peron.

Am încercat să justific şi asta vorbindu-i despre preţul obscen al cărţilor în România raportat la salarii. Despre cum în România o carte costă la fel de mult ca în Franţa, dar că salariile sunt de cinci ori mai mici decât acolo, aşa încât a cumpăra o carte este o adevărată investiţie. Cartea în România de azi e mai degrabă un accesoriu de plajă sau a căpătat statutul bibelourilor. „Da, mi-a zis el, dar sunt sigur că aveţi încă biblioteci!” Obiecţia lui de bun-simţ m-a descumpănit, pentru că nu eram pregătit pentru asta. Da, aşa este, oamenii ar putea să meargă să împrumute cărţi, să citească gratuit şi sistematic. Până să mă dumiresc, mi-a scos însă iar chestia cu metroul. Cum a văzut el oamenii bălăngănindu-se pe banchetă, fiecare izolat, cu sacii de plastic pe genunchi, holbându-se în gol şi evitând să se privească. Când m-a întrebat de circulaţia ziarelor şi i-am dat cifrele, a crezut că inventez. Nu i-a venit să creadă că, într-o ţară de 22 milioane de locuitori, ziarele netabloide abia dacă depăşesc un tiraj de 10 – 20.000 de exemplare pe zi, în vreme ce în Croaţia lui, cu 4 milioane de locuitori, ziarul Jutarnji List (Gazeta de Dimineaţă), pentru care lucrează el, vinde zilnic 100.000 de exemplare, iar numărul de cititori este, desigur, mult mai mare, întrucât o parte din ziare sunt cumpărate de cafenele, care le pun acolo frumos, la intrare, pentru folosul clienţilor tacticoşi.

In Croatia, ca de altfel in toata Europa centrala, domneste acea cultura a cafenelei, mostenire solida a epocii austro-ungare. La intrarea crasmei, sau la terasa, stau ziarele, fie teanc, fie agate fiecare individual de cate un bat. Ii vezi pe unii cum citesc nu doar un ziar, ci doua-trei, luandu-le la rand si comparand articolele pe aceeasi tema si scriitura, sau credibilitatea comentariilor.

Evident, parte din aceeasi cultura a statului la terasa e si faptul ca poti zăcea acolo cu orele, chelnerii n-au sa vina sa te goneasca sau sa te intrebe insistent daca „mai serviti ceva”.

Lovitura de graţie i-am dat-o însă când l-am informat că în toată România nu mai există decât vreo 40 de cinematografe. Când i-am spus că toată lumea preferă să stea acasă şi să privească DVD-uri piratate, bodogănind că la cinema e mizerie, că se mănâncă seminţe, că ceilalţi spectatori vorbesc şi comentează împrejur (ca şi cum acasă nu ar fi la fel). Mai mult, că nimeni nu se uită la filme româneşti. I-am povestit cum încerc de mult timp să conving nişte prieteni să vadă măcar „Moartea domnului Lăzărescu”, filmul lui Cristi Puiu premiat la Cannes, şi cum primesc ca justificare a refuzului argumentul că filmul „e bazat pe un fapt divers real”, ca şi cum asta ar diminua în vreun fel estetica sobră şi rigoarea clinică a naraţiunii ci­nematografice.

Pentru prima oară am văzut, aşadar, prin ochii unui străin care a venit fără nici o idee preconcepută ceea ce am devenit noi: o societate atomizată şi bănuitoare, care a pierdut plăcerea huzurului colectiv şi a desfătării încrezătoare în locurile create tocmai pentru asta: cafenele, cinematografe, biblioteci. O societate cinică şi temătoare, pentru care saltul de la absurda utopie comunistă spre destabilizatoarea ideologie neoliberală a generat o tendinţă spre chincire şi desolidarizare. Este, desigur, tentant şi facil a pune slaba circulaţie a ziarelor pe seama proastei lor calităţi. Acest raţionament nu se aplică însă în cazul cinematografiei, în condiţiile în care de câţiva ani buni întreaga planetă se extaziază în faţa calităţii filmelor „noului val românesc”, filme care însă nu sunt vizibile în România. Atunci când un film românesc iese totuşi în sală – în cele câteva săli care au mai rămas -, reacţia aproape invariabilă a spectatorilor potenţiali este: „Aştept să iasă pe DVD”.

Am vrut sa-i spun ca de vina e Internetul, dar mi-am dat seama ca as fi trantit o prostie, ca doar si croatii au auzit de Internet. Si-apoi, mi-am amintit ca si in vremea lui Ceausescu era la fel, practic nimeni nu mergea la crasma ca sa citeasca ziarul.

Imi amintesc si ca atunci cand lucram la Romania Libera si mai treceam prin redactia de pe Nerva Traian, coboram in fiecare zi in cafeneaua de la parter si lasam pe coltul tejghelei un mic teanc de exemplare gratuite din editia zilei… Seara le gaseam in general tot acolo, neatinse…

Si totusi, nu a fost intotdeauna asa, daca ne gandim ca lumea lui Caragiale se invarte in jurul teraselor, iar in perioada interbelica trecerea printr-o cafenea literara era la fel de obligatorie pentru a deveni adult ca si mersul la bordel. Ar trebui vazut de când a disparut aceasta placuta cultura urbana si a fost inlocuita de salile cu neon si boxele cu Kylie Minogue… Probabil de cand nu se mai face nicaieri cafea la ibric…

 

Cf; Elogiul huzurului citadin…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/05/elogiul-huzurului-citadin/

———–

Advertisements
21 Comments
  1. Calin Valean permalink

    Da, faina moda cu ziarul in bat. Doua chestiuni:

    – in Tirgu Mures pe vremea lui ceausescu era un bar de unde-ti luai singur ziarul si puneai banii intr-o cutie si is convins ca nu lipseau bani ca poate lumea punea si mai mult daca nu avea marunt.
    – in Cluj exista o cafenea sau lant mai bine zis pe filiera italiana unde sunt ceva ziare, e drept Ziarul Financiar si cele 2 gazete de sport + 1 moca, local. ZF e destul de scump dar daca ma duc acolo si beau un capucino si citesc ziarul tot ies mai bine daca as fi cumparat ziarul. Problema in acel asezamint e insa muzica, aproape aceeasi de pe VH cu aceleasi jingle uri neschimbate de mai bine de un an….

    E trist ca in Ro nu se pune accent pe calitatea muzicii in cafenele.

  2. mike permalink

    in primul rand romanii nu sunt obisnuiti sa – citeasca – sa gandeasca – nici godersela nu functioneaza.. de unde pana unde urmasii taranului care era ocupat toata ziua sa aiba rafineturi ?

    sunt dezamagit si eu caci sunt singur de multe ori si citesc si imi beau cafeaua prin cafenele

  3. Cristina permalink

    O singura observatie privind bibliotecile: programul infernal. Am abonament la Biblioteca Nationala, insa e imposibil sa ajung pana la ora 18,00 (lucrez). Iar in weekend, cand chiar mi-ar placea sa merg, e inchis. Nu se imprumuta carti pentru acasa. Sunt masteranda la Facultatea de Psihologie, acolo programul este si mai ciudat, undeva pe la pranz. Am incercat la biblioteca din cartier, insa nu sunt cartile care ma intereseaza. Singura solutie ramane sa le cumpar sau sa le piratez pe internet.

    • robert. permalink

      Cristina, încearcă la Biblioteca Metropolitană București, există mai multe sedii răspândite în tot orașul (vezi aici http://www.bibliotecametropolitana.ro/biblioteci-filiale.aspx?catId=268&c=3).
      Poți căuta de acasă titlurile care te interesează (vezi ‘catalog general’, la ei pe site), poți împrumuta cel mult șase titluri, timp de trei săptămâni; ai acces la internet din orice sediu, se organizează tot felul de activități/expoziții/cursuri și totul e gratuit!

      cât despre articol… într-adevăr situația e jalnică și nu există o soluție simplă! Mi-ar plăcea, totuși, să văd oamenii încercâd să schimbe ceva… nu atât în jur, cât în sine! Dacă ne-am face cu toții curaj și am încerca mereu să ne comparăm mai degrabă cu noi înșine, decât cu ceilalți, dacă am încerca să ne judecăm pe noi prin prisma celui ce vom fi și nu atât prin prisma celui ce am fost, dacă am îndrăzni, de asemenea, să să ne provocăm zilnic să devenim noi înșine mai buni și nu să-i doborâm pe cei cu care intrăm în competiție… dacă am vrea să facem asta, cred… cred că am face o lume mai bună! Pentru fiecare dintre noi! Dar și… pentru toți ‘ceilalți’!

      • Cristina permalink

        Multumesc. Vad ca este o biblioteca deschisa pana la 19, de doua ori pe saptamana, oarecum pe langa mine. Cred ca ii fac o vizita.

  4. Vlad permalink

    frumos si trist articol. Cristina: programul neprietenos al bibliotecilor sigur agraveaza situatia; din pacate nu cred ca o cauzeaza. in oraselul de langa Lisabona unde am trait ceva timp, biblioteca era deschisa de la 10 la 19. dimineata erau pensionari citind, la un moment dat veneau elevi care ramaneau 2-3 ore sa-si faca temele. deseori vedeam bunici cu nepoti, veniti sa citeasca benzi desenate (bine, sunt sigur ca Biblioteca Nationala nu are benzi desenate si nici carti de colorat intr-un colt pentru copii.. dar si daca ar avea, cati s-ar gandi sa-si aduca copii la biblioteca?). erau studenti care studiau, iar de doua ori am vazut acelasi domn, evident corporatist sau consultant venit direct de la aeroport, care mai intra jumatate de ora in biblioteca inainte ca aceasta sa inchida..

  5. Lecturex permalink

    Jurnalistul croat nu cred ca a mers cu metroul mai mult de 2-3 statii. In general sunt in fiecare vagon peste doua persoane care citesc pe hartie si cam una care citeste pe e-reader sau tableta. In schimb, observatiile sale despre cafenele stau in picioare.

  6. apoca permalink

    interesanta observatie cu cultura cafenelei, ne-ar prinde bine dar nu ne caracterizeaza. Din pacate nu cred ca a existat vreodata la noi cu adevarat asa ceva nici macar pe vremea lui Caragiale.

    Nu sunt insa deloc de acord cu remarcile apropos de citit in transportul public. Merg cu metroul si RATB-ul destul de des si lumea citeste. Multi dintre ei. Asezati confortabil sau in picioare intr-un colt din cauza aglomeratiei, cu carti sau cu ziare e imposibil sa nu remarci. Mai acum vreun an ma si miram cu un coleg de munca cat de multi sunt, adica exact inversul a ceea ce a remarcat interlocutorul tau.

    In concluzie nu cred ca ne lipseste cultura cititului cat cea a cafenelei. Nu cred ca sunt legate dar asta face lucrurile cu atat mai interesante. Spre exemplu eu stiu multa lume cu preocupari legate de lectura dar nu as putea sa nominalizez macar unul care sa-si permita sa citeasca presa la cafenea in drum spre munca. Si e vorba de timp nu de bani. Capitalismul nostru post-decembrist ne-a adus prea multa disperare pentru lucruri materiale si prea putin timp pentru reflectie si cultura. Cred ca aici e buba mare.

    Just my 2 cents 🙂

  7. nu știu dacă problema trebuie pusă așa, „românii din cafenele nu mai citesc” (asta ar sugera că acea categorie care odinioară citea, acum n-o mai face), ci „românii care citesc n-o mai fac în cafenele” (adică acel segment al populației, care odinioară citea, citește și acum, dar nu o mai face în cafenele).
    poate că unii dintre cititori nu-și mai permit să dea banii pe cafele (și țigări).
    sau poate că nu mai suportă fauna din localurile românești.
    chiar așa, mai există cafenele propriu-zise? 🙂

  8. Alekstar permalink

    Poate că la tine acasă este aşa, ca la cinematografe, dar (sper) ca măcar atunci când rogi să fii lăsat să vezi filmul în linişte (pentru care la cinematografe plăteşti cât pentru jumate de abonament TV pe lună) să ţi se respecte rugămintea.

    Data viitoare când mai vine prietenul tău croat, du-l la NCRR, la Studio, la Elvira Popescu sau la Cinemateca Eforie; s-ar putea să-şi schimbe părerea despre vizionările de filme (inclusiv cele româneşti) la cinematografele unde oamenii care merg ştiu ce înseamnă respectul pentru cel de lângă ei.

    Mă bufneşte râsul când citesc observaţia prietenului tău croat că nimeni nu citeşte în metrou. A mers zi de zi, timp de un an cu metroul de a ajuns la concluzia asta? Am cel puţin 10 prieteni care citesc aproape numai în metrou şi în autobuz, pe drum către şi de la serviciu.

    Nu toate “cafenelele” sunt cafenele “a la Mitteleuropa”. Majoritatea sunt baruri unde se serveşte şi cafea. Iar dacă la Mitteleuropa lumea se duce să citească ziarul în cafenea, la noi oamenii merg în bar să socializeze, răcnind unii la alţii, bineânţeles.

    Şi-apoi, ce să caut într-o cafenea, cu atât mai mult într-una pe post de bar când chiar dacă nu urlă muzica, ai senzaţia că te-ai vârât într-o scrumieră plina vârf şi 20 de inşi stau în jurul tău şi-ţi sufă fumul de ţigară drept în freză?

    P.S. Am văzut tineri citind şi-n McDonalds, la noi. Nu ziare, ci cărţi.

  9. iosup permalink

    E nevoie, de asemenea, de jurnalisti si de ziare de calitate in Romania…

  10. Iulia permalink

    Aiurea… de fiecare dată când merg cu metroul văd oameni cu cărţi în mână. Citesc chiar şi stând în picioare. Şi am văzut oameni citind şi în alte mijloace de transport în comun. Românii nu citesc ziare pentru că sunt infecte, şi scrise de semianalfabeţi.

    • Cristina permalink

      Problema cu cititul in metrou sunt cei care asculta muzica tare la casti. Dar cu ceva exercitiu, poti sa te detasezi.

  11. Alex permalink

    Ce a zis de-a dura lex. Daca esti destul de dastapt sa citesti o carte din cand in cand probabil ti se pare risipa sa dai 5-8 lei(uneori si mai mult…e chiar incredibil) pe o cafea

  12. Neddhu permalink

    Eu citesc pe telefon mi-am tras niste carti fenomenale si toata ziua sunt cu nasul prin ele pe unde ma prinde nitel timp liber

  13. asta e articol d`ala din ciclul:romani care denigreaza Romania.este exagerata povestioara,si se generalizeaza.asa cum nu toti romanii sunt inculti si nu sunt “cool” ca nu citesc ziare moca in baruri,asa si astia care scriu articole d`astea,nu-s toti nationalisti cum ar trebui,ci frustrati.un sfat:nu va convine ca nu-s ziare-n Romania,beti cafeaua in tari vecine!

    • Calin Valean permalink

      @j a s vii cu mine prin Cluj prin cafenele cu fitze si fara sa vedem ce se citeste si ce muzica e?

      Problema noastra a romanilor e ca pina nu vom intelege si accepta realitatea asa cum e ea de dura, vom ramine vejnic blocati in situatia asta.

  14. da,ce trist ca nu avem ziare in cafenele.da` nu e mult mai trist ca nu avem oameni in Biserici,ci avem oameni care pentru ca au vazut un Preot gresind,lovesc cu cuvinte in toti Preotii si in toata Romania?e drept ca au si cafenele rolul lor,pt a se relaxa oamenii,si cinematografele sunt bune,da` asta care a scris articolu` prea cu dusmanie a lovit in tzara

    • Calin Valean permalink

      J A S, autorul acestui articol nu militeaza pentru mai multi oameni in biserici ci pentru mai multi oameni sinceri (cu ei insisi) si lucizi in Romania. Suntem chemati sa fim intelepti sa luam doar ce-i bun din orice si pe acest blog sunt multe materiale foarte bune. Avem si libertatea de a nu impartasi aceleasi valori cu Dan si nu e o tragedie cind se intimpla asta dar ideea e sa fim lucizi.

  15. Da, oa hai sa mergem cu cartile in cafenele si metrouri sa citim sa vada toata lumea cat de culti suntem. Eu unul prefer sa citesc in confortul propriei mele case sau , eventual la un drum lung cu trenul, altfel nu inteleg ce atata suparare de la un subiect de 2 lei.

  16. Ion permalink

    Eu cred ca e vorba in primul rand de lipsa interesului public pentru dezbatere civica in cafenea, unde cafeneaua este o tribuna publica accesibila, loc din care central-europenii de origine pornesc si revolutii.Vezi puciul din berarie din Munchen (?) La noi revolutiile n-au snaga.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: