Skip to content

Oroarea de pește, Marea Neagră si originea grecilor…

January 24, 2013

Image

Vas antic: Piratii etrusci transformati de Dionisos in delfini…

Eroii lui Homer nu mananca pește, iar limba greaca nu are un termen propriu pentru a desemna marea, afara de termeni metaforici sau imprumutați. 

Lingvistica si antropologia culturala ne aduc confirmarea solida a faptului ca grecii preistorici au ajuns in peninsula balcanica dintr-o zona continentala suficient de indepartata de mare ca ei sa nu aiba un termen pentru aceasta entitate geografica: intinderea de apa sarata. Limba greaca nu are un termen pentru “mare”: thalassa e imprumutat de la o populatie non-indo-europeană (probabil nord caucaziană, un termen similar se intalneste in limbile din Daghestan);

hals, un alt nume al marii in greaca, nseamna pur si simplu sare (de la radacina sal-; cf. salila = mare in sanscrita); pontos nu e altceva decît drumul, termen relevant pentru o populatie migratoare; pelagos inseamna platul, intinsul…

Dar, mai ales, grecii homerici NU mancau pește… Eroii Iliadei si Odiseei nu mananca NICIODATA pește, nici macar Ulise si camarazii sai descojiti de foame si sete!… Ceea ce mananca eroii homerici, chiar atunci cand sunt in largul marii, este CARNE de vita sau oaie, halci de carne de bou fripta in foc, sau frigarui de oaie. Cind le e foame, eroii lui Homer taie o oaie si o fac la protap… Doar carnea de animal cu copite e o hrana demna de acesti razboinici si talhari cu morala tribala. Un grec antic nu si l-ar fi putut inchipui pe Ahile curațand solzi…

Oroarea de pește a acestor marinari este totala si nu isi are echivalentul decat in oroarea de pește si de tot ce iese din apa pe care o au si astazi populatiile din Afganistan, indepartate de orice mare si pentru care pestele nu e decat o scarboșenie pe care o consuma persoanele de conditie inferioara, sau, in ultima instanta, cineva care altfel ar risca moartea prin inanitie.

Grecii veneau initial dintr-o regiune continentala care a trebuit sa se situeze departe de orice mare…

Cromatisme euxiniene

Faptul că grecii nu au un termen pentru “mare“, ci doar cuvinte imprumutate mai e dovedit si de etimologia cea mai plauzibilă a denumirii Mării Negre: Pontos Euxeinos.

Pontos, se știe, e un termen arhaic ce desemnează drumul sau un pasaj, înrudit cu latinsesculpons/ pontis si cu indo-iranianul panthā. In greaca el a ajuns sa desemneze marea ca loc de trecere, pasaj. Euxeinos in schimb a fost întotdeauna explicat ca insemnand “ospitalier”, prin antifrază, pentru că pe malurile mării, de jur imprejur, traiau numai barbari ostili.

Aceasta etimologie populară si neconvingatoare, inventată chiar de greci, a fost acceptata încă din antichitate. In realitate este mult mai plauzibil ca numele mării sa fi fost de pe atunci “Neagră“‘ lucru reflectat fidel pînă astazi in toate limbile dimprejur, in afară de greacă. Pe tot litoralul de nord al mării Negre locuiau atunci nomazii razboinici sciți și sarmați, in a căror limbă de tip iranian oriental akhshaena (pronuntat [ahșaina]) desemna o culoare închisă, sumbră. Derivatul in linie dreapta a lui akhshaena este si astăzi șin in paștună, limba din Afganistan (cu i lung, șiin –  ﳾن ,), care înseamnă fie albastru închis, fie verde închis. (Paștunii desemnează atât culoarea mării, cît si cea a cerului sau a ierbii cu același termen :șin.) Akhshaena s-a păstrat de altfel si mai fidel in yidgah, limba vorbiti de o populație restrânsă de limba iraniana din munții Pamir : ākshin, pe când in paștună grupul, dificil de pronuntat, akhsh– s-a redus la sh– (la fel precum khshapa, noapte, a devenit in persana modernă shab, iar khshayatiya, împărat, a devenit shah, numele prin excelenta al suveranului iranian).Tot dificultatea pronuntiei a trebuit sa ducă de la akhshaena la grecescul “euxeinos“, interpretat ca provenind din greacă, la fel cum limbile germanice au interpretat popular italianul împrumutat avventura intr-o “scumpete vesperală”: germ. Abenteuer, oland. avontuur

Un exemplu paralel de evolutie identica a unui termen iranian preluat in greaca: khshathra –  termenul ce insemna puterea regala iraniana (echivalent cu sandscritul ksatriya) mai desemna, printr-o derivare agentualã, guvernatorii regali: khshathrapavan… de aici grecii au facut verbul: exaithrapeein – din care a derivat satrap !… guvernatorul iranian prin excelenta. Acelasi tratament al lui khsh– redat prin grec ex– la initiala ca in akhshaena >> euxein

Despre influentele iraniene vechi am mai scris aici – Originea hidronimului Prut :

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/06/prout-port-lorigine-iranienne-du-nom-de-la-riviere-moldave-prut-port-originea-iraniana-a-numelui-prutului/

si “Omătul” potrivit unei observatii a lui Herodot :

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/05/omatul-si-o-observatie-a-lui-herodot/

——

From → Paraphernalia

4 Comments
  1. Grecii nu mancau peste. Impecabil

  2. yony_ro permalink

    Citind despre “siin”-ul pastun mi-a venit in minte romanescul “sein”.

  3. Reblogged this on B.I.G'S BLOG.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: