Image

Cu Joyce in Pula…

.
16 iunie e “Bloomsday”, aniversarea peregrinării, prin Logos (și accesoriu prin Dublin) a  lui Leopold Bloom din Ulysses ( data exactă e 16 iunie 1904).

In Pula, Istria, unde a inceput sa scrie Ulise, Joyce vedea zilnic marea, citind din Homer la terasã. Propun asadar o mica exegeza: pentru ce Joyce, pe pagina a treia din Ulise, il pune pe dolofanul Buck Mulligan sa spuna ca marea in acea dimineata (era foarte devreme si soarele abia iesise, iar ei vedeau marea de pe turn) era “de culoarea mucilor”?

The sea, the snotgreen sea, the scrotumtightening sea.” — “Marea, marea de un verde mucos, marea de coaie-strângatoare…”

In varianta franceza (singura traducere care ne intereseaza, intrucat a fost revizuita integral de Joyce, fraza devine surprinzator de moderata: “La mer pituitaire. La mer contractilo-testiculaire.” Adjectivul “pituitar” aplicat mãrii e, desigur, mai putin socant decat: “de culoarea verzuie a mucilor”.

Desigur, când scria “snotgreen”, de culoarea mucilor, Joyce nu facea decat sa se joace cu formula homerica, ramasa pana astazi un mister, “epi oinopa ponton”… “pe marea de culoarea vinului”… In doua milenii si jumatate de exegeza, elenistii si poetii s-au caznit sa explice, sau sa traduca sugestiv, metafora lui Homer. Cum naiba marea “de culoarea vinului”? Traducerea engleza cea mai frecventa este: “the wine-dark sea”, cu “dark” scapat inauntru ca sa ii dea vizualitate… insa nimeni nu poate in realitate vizualiza asta, pentru ca, in afara de vanatorii de balene, nimeni nu a vazut vreodata o mare de culoare sangerie… S-a spus ca ar fi vorba de marea la asfintit, cu soarele care o inroseste… sau inainte de furtuna, cand apa capata o culoare intunecata… s-a amintit de denumiri arhaice, precum Marea Neagra, sau… Marea Rosie…

Pana si Ezra Pound, prietenul si protectorul, o vreme, al lui Joyce, singurul om care a putut rivaliza cu el in cãlãrirea limbajului, pana si Pound s-a batut neindemanatec cu formula lui Homer, acolo unde, in Canto II, descrie astfel marea:

There is a wine-red glow in the shallows,

                        a tin flash in the sun-dazzle.”

Poezie magnifica, insa servila interpretare a lui Homer (“wine-red glow”!… bof… cu rezerva anacronicului “tin flash in the sun-dazzle”).

Ceva mai incolo, in acelasi Canto, Pound isi mai incearca o data mana cromatic :

Glass-glint of wave in the tide-rips against sunlight,

                        pallor of Hesperus,

Grey peak of the wave,

                        Wave, colour of grape’s pulp.”

Aha!… In mod cert fara sa vrea, Pound s-a apropiat cromatic de cheia problemei… Aici suntem in marea cu nuante de gri, marea sticloasa: “glass-glint”, “grey peak”, “pallor”, ba chiar cind scrie “colour of grape’s pulp” trebuie sa ne gandim nu la struguri rosii, ci la cenusiul metalic sau sticlos al strugurilor “albi”.

Si acum apare totul limpede: vreme de doua milenii si jumatate, literatii s-au caznit sa explice culoarea rosie a marii la Homer (“epi oinopa ponton”), cand orbul cu lira de fapt se gandea la culoare gri-tulbure, cenusiu-verzuie, a vinului alb, cum e acel oribil retzina al grecilor, pe care probabil ca il bea Ulise, sau cum e bine-numitul vin alb portughez “vinho verde”, altfel zis… vin verde!…

Ei, abia acum realizam ca definind cromatic marea “de culoarea mucilor”, adica verzuie, Joyce este de fapt singurul om care, din antichitate si pana astazi, a interpretat perfect formula lui Homer !…

Pai să nu bem pentru asta?…

———–

Cf. si :

— Finnegans Wake, o carte monstruoasă…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/31/traducere-ca-adaptare-4-finnegans-wake-o-carte-monstruoasa/

– “Ismene de bumbac” – Joyce si româneasca la bordel în Pula…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/10/ismene-de-bumbac-joyce-si-romaneasca-la-bordel-in-pula/

— Țiganii și jazzul în Finnegans Wake

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/07/12/tiganii-si-jazzul-in-finnegans-wake-2/