Skip to content

Universul e o loterie, sau: De ce să nu ne tragem politicienii la sorți?…

January 27, 2013

Image

Un preot catolic, care locuieste pe strada mea din Bruxelles, a cistigat la Loto o suma importanta de bani si de atunci nu inceteaza sa-i numeasca fatarnici pe cei care bombane in urma lui ca un preot n-ar trebui sa se atinga de jocurile de noroc. Ba chiar, dumnealui mi-a jurat cu mina pe inima ca loteriile ne-au fost lasate de Dumnezeu!…

In cartea Numerelor, dupa ce se face un recensamint al fiilor lui Israel, Domnul ii spune lui Moise: „Pamintul sa-l impartiti prin sorti”!… Si, zis si facut, pamintul Israilului a fost imbucatatit intre triburi… prin tragere la sorti. Apoi, si in Roma antica se organizau, cu ocazia Saturnaliilor, loterii in care favoritii imparatului primeau, la intimplare, bunuri si sclavi.

De altfel, a mai subliniat distinsul padre, primele loterii moderne au aparut in Tarile de Jos medievale, in primul rind in ceea ce e Belgia de azi: orasele libere flamande gasisera in asta o metoda de a stringe bani pentru a-si intari meterezele sau a-i ajuta pe saraci.

I-am destainuit la rindul meu bunului preot ca altii au mers si mai departe. Astfel, in povestirea sa Loteria Babilonului, Borges descrie o societate a carei functionare se bazeaza pe un joc de noroc. Toti cetatenii primesc automat un loz si oricine poate cistiga si pierde orice. Multe lozuri sint negative. Aceeasi persoana poate fi pe rind proconsul sau sclav. Poti primi un tatuaj pe burta sau ti se poate taia o mînã. Condusa de un comitet de intelepti, aceasta e o loterie ecleziastica si metafizica.

Vazind ca ii place ideea, l-am mai informat ca exista o scoala de politologie care afirma ca in democratiile noastre moderne, functionarii publici, ba chiar si membrii guvernului, ar trebui trasi la sorti, precum in Atena antica. La urma urmei, daca o persoana poate fi aleasa la intimplare ca jurat la tribunal, ea n-ar avea, statistic, mai putine competente decit o alta aflata pe listele de partid.

Exemplele cele mai convingatoare se gasesc, desigur, in viata politica româneasca, numai ca aceasta i-ar fi fost prea obscura bunului om. Brusc l-am intrebat: Dar cum ramine, mon père, cu doctrina predestinarii? M-a privit cu dojana si mi-a amintit ca asta e o ratacire calvinista. Ne-am despartit asadar asigurindu-ne unul pe altul, ca in Borges, ca Universul este o imensa loterie.

 

——–

Advertisements

From → Paraphernalia

2 Comments
  1. Avea și Gerard Klein un roman (Le Sceptre du Hasard, 1968) în care sf-icționa pe tema asta… Da’ tot la lovituri de palat se ajungea… 🙂

  2. De citit Luke Rhinehart și Alessandro Pluchino.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: