Skip to content

„De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!“ – despre sufocanta si infantilizanta familie românească…

January 28, 2013

 

Image

Reflectând la tati și mami, cele mai odioase cuvinte intrate recent în vocabularul nostru afectiv (ele nu se foloseau înainte de 1989), mi-am amintit că antropologul si sociologul francez Emmanuel Todd promovează teoria ca avansul Occidentului in istoria moderna e datorat importantei familiei mononucleare responsabile, cea care se rezuma la tata, mama si copii. Altfel zis, el merge dincolo de teoria clasica a lui Max Weber, potrivit căreia la originea progresului modern a stat etica protestanta – calvinisto-olandeză – a muncii.

Emmanuel Todd afirma, invers, ca protestantismul s-a extins tocmai datorita familiei mononucleare. El s-a implantat in acele tari nordice, precum Olanda, in care functiona familia mononucleara absoluta, in care copiii paraseau devreme domiciliul familial, cautand de lucru si devenind astfel adulti intreprinzatori.

Celelalte trei tipuri de familii ale lui Emmanuel Todd sint „familia egalitara”, prezenta in Franta, Spania si nordul Italiei; „familia arborifera” reprezentata in tarile germanice si nordice, cu exceptia amintita a Olandei si Danemarcei; si „familia comunitara”, la mediteraneeni si la ortodocsii est-europeni si balcanici, făcători de copii multi, săraci si lenesi.

Familia comunitara ar justifica importanta fascismului si a comunismului in Italia, Grecia si Europa de Est. Aceasta familie comunitara explică absenta tendintelor individualiste in societatile balcanice. Faptul ca taranii continua sa-si ridice casa lînga ograda parintilor, in loc sa se debaraseze de ei ca niste adulti responsabili. Faptul ca in Italia exista fenomenul de masa al acelor „bamboccioni”, adulti de peste 30 de ani care continua sa locuiasca cu parintii, in vreme ce in Olanda, odata incheiata facultatea, parintii isi dau literalmente afara din casa copiii deveniti adulti.

De aceeasi natura e si faptul ca in Romania generatii de oameni si-au lasat copiii sa fie crescuti de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp. Cu atatea tabieturi balcanice, nu putem spune ca românii sint poporul cel mai ocupat din lume, si cu toate astea conventia sociala e ca bunicii trebuie sa locuiasca cu proaspetii casatoriti pentru a creste copiii, deseori intr-un climat socio-afectiv sufocant. Tinerii porumbei stau cu socrii, acestia crescind odraslele, insa mentinand si infantilizarea generatiei intermediare.

In acest context trebuie inteles poemul in care muma lui Stefan cel Mare refuza să-i deschida poarta castelului, iar el pleaca, spăsit, sa se bata cu agareenii. Doar nu era s-o dezamageasca pe mă-sa!… Insa, in acelasi timp, capitalismul nu avea cum sa se nasca acolo.

———-

Advertisements

From → Paraphernalia

23 Comments
  1. Corina Ochea permalink

    Nu stiu de unde ati ajuns la concluzia ca “mami” si “tati” nu se foloseau inainte de 1989, eu, de pilda asa le spuneam si le spun parintilor mei si sunt nascuta in 1969, n-am inteles nici de ce vi se par odioase, dar, ma rog, e parerea dumneavoastra.
    In ceea ce priveste numarul de copii, la noi se faceau multi in familiile de tarani ca sa aiba cine sa munceasca in gospodarie si pentru ca nu existau mijloace contraceptive, iar in familiile de boieri si de burghezi e drept mai putini, dar macar cativa, nu de alta, dar mortalitatea infantila era destul de ridicata si trebuiau sa-si asigure mostenitori .
    Cat despre statul impreuna cu parintii, tinerii la tara isi ridica casa aproape de parinti ca sa se ajute unii pe altii (e comunitate organica), poate si fiindca nu isi permit sa-si cumpere alt teren pe care s-o ridice. Iar la oras tinerii stau inca cu parintii pur si simplu pentru ca nu-si pot permite sa-si cumpere un alt apartament, nu pentru ca si-ar dori asta! Sunt convinsa ca majoritatea tinerilor ar pleca de la 18 ani de la parinti, chiar daca nu se casatoresc, dar nu-si pot permite financiar, asa cum pot cei din Olanda sau alte tari nordice.
    Dintre toti cei intre 20 si 45 de ani pe care-i cunosc eu, nici unii nu ar prefera sa stea cu parintii, daca li s-ar da de ales!
    Iar in ceea ce priveste “etica protestanta si spiritul capitalist”, ma gandesc ca incurajarea mentalitatii de intreprinzator are legatura cu faptul ca inclusiv din pdv religios este apreciat succesul in afaceri la protestanti.
    Modelele suna interesant si sunt convinsa ca teoria sau teoriile lui Emmanuel Todd contin idei demne de luat in considerare, dar n-ar strica sa porniti in explicarea unor mentalitati sau fenomene sociale de la realitatile sociale respective si nu sa incercati sa “lipiti” automat niste modele la acestea.

    • Alexandru Radu permalink

      Ca sa nu zici ca doar te contrazic, si mie mi se pare greu sa cred ca nu se zicea “mami” si “tati” inainte de 89, chiar daca aveam 1 an la revolutie. Poate ca se referea la faptul ca regimul voia sa impuna ideea ca “mama” si “tata” iti e tara, sau poate chiar iubitii nostrii lideri. Si da, mi se pare mai logic ca numarul mare de copii sa fie legat de conditiile de viata ale taranului medieval si pre-industrial, si nu ca ar avea treaba numai cu balcanismul si ortodoxismul.
      Insa cand zici ca majoritatea nu ar prefera sa stea cu parintii “daca li s-ar da de ales”, mi se pare ca nu spui tot adevarul. In familia mononucleara copii pleaca de la parinti tocmai ca nu au de ales – ii dau parintii afara din casa. De ciripit toti o sa ciripim ca nu ne place cu ai batrani, ca vrem sa ascultam muzica la 3 noaptea sau ca se uita ciudat la ce gagici sau gagii aduci prin casa “lor”. Toti vrem sa ne lase in pace, sa nu ne bata la cap ca sa ne facem curatenie sau ca a venit factura la curent nu stiu cat(vai, ce absurd, iti cer sa contribui la factura de curent a casei cand tu ai doar 25 de ani!!!).
      Ca sa ma lepad de tonul ironic, e mai usor cu parintii, ca mama face curat si de mancare, si tata plateste curentul, apa si caldura(fara sa fiu misogin, voiam doar sa fiu expresiv). Eu cred sincer ca desi toti cei care stau cu parintii si se plang ca nu au de ales si ca nu isi permit sa se mute, aleg tot varianta mai usoara si care le displace mai putin – sa stea in continuare cu parintii. Ajutorul de la parinti este acolo si este un fenomen social acceptat si de bun augur in societatea romaneasca(balcanic-ortodoxa) si personal nu-l condamn, pentru ca si pe mine ma ajuta parintii – nu trebuie sa imi gatesc prea des, nu trebuie sa dau bani pe toata mancarea pe care o mananc, daca maine imi pierd serviciul si nu sunt in stare sa ma reangajez repede, sunt sigur ca nu o sa mor de foame sau de vre-o boala, pentru ca ma vor ajuta.
      Nu vreau sa generalizez, si nu stiu din ce oras esti, dar hai sa zicem ca ai fi din Bucuresti, Cluj, Iasi, Brasov sau alt oras cate de cat universitar. Dintre prietenii tai localnici, cativa au facut facultatea in aceeasi localitate, si probabil au stat cu parintii, pana la 25 de ani. Uite-te la colegii lor, veniti din restul tarii, care au stat fie la camin fie in chirie/gazda. Unii dintre aia au trebuit sa se descurce putin mai singuri, mai fara ajutorul parintilor, si odata cu libertatea castigata(nu mai sta mama pe capul lor), au vazut ca viata iti mai da si peste degete daca faci prostii(mai mananci ketchup pe paine, iti mai mucegaieste tricoul preferat aruncat in coltul camerei, mai ramai putin insarcinata si trebuie sa te descurci fara sa “faci familia de ras”, ai pierdut putin locul in camin ca mama nu stie de toate restantele pe care le ai, ti s-a infundat cada, chestii de astea…). Unii dintre ei se angajeaza si sunt “ahtiati dupa munca, cariera si bani” si devin “olteanu tupeist, ardeleanu incapatanat sau profitoru de moldovean”, si ajung sa traiasca putin mai ca in vest.
      Asadar, chestia cu datul de ales e in ambele sensuri, si descurcatul singur e cam 20% spiritul de antreprenor(inspiratia) si cam 80% nevoia de a supravietui(transpiratia)…cred eu…

      • Corina permalink

        Eu sunt bucuresteanca si n-am stat in camin, e drept ca din punctul asta de vedere am fost privilegiata, am stat la mama si la tata pe timpul facultatii, dar in ultimul an aveam servici si m-am mutat la prieten, actualul sot, unde mancam mult mai prost si aveam WC-ul in curte si nu aveam apa calda si va garantez ca nu ma cocolosea nimeni.
        E drept ca suntem comozi cu totii, dar unii dintre noi cred ca prefera sa aleaga libertatea de a trai cum vor si a-si hotari propria viata, in dauna aspectelor materiale si financiare.
        Si pe mine ma ajuta parintii chiar si acum, adica insista sa ma ajute, mai ales le fac cadouri nepotilor, ca nu pot sa le refuz asta, dar diferenta este ca NU apelez si nu ma bazez pe ei din pdv finaciar, doar ca sprijin moral, chiar mi s-ar parea rusinos si tupeist sa le cer lor bani la varsta mea, cand sunt zdravana si sanatoasa si pot sa muncesc, sa-mi cresc eu copiii.
        Nu cred ca sunt eu singura exceptie, sa nu ma intelegeti gresit, nu ma simt o eroina, vreau doar sa spun ca mai sunt oameni ca mine, nu sunt toti tinerii lenesi si comozi, nu e bine sa generalizam. E drept, cei mai multi dintre prietenii sau colegii pe care-i stiu si care au preferat un trai independent nu s-au nascut in Bucuresti.
        Si dincolo de experientele personale ale fiecaruia dintre noi, oricum cred ca e mai bine si util sa pornim de la realitatea sociala a fiecarei tari sau grup social, nu sa “lipim” un model sau o teorie si sa privim realitatea doar prin prisma acelei teorii. Ca daca nici stiintele sociale nu mai pleaca de la realitate, atunci chiar ca am pierdut contactul cu realitatea. Asta era ce vroiam sa spun, nu sa “desfiintez” articolul 🙂
        P.S. “Regimul” nu-ti impunea cum vorbesti tu cu parintii, hai sa fim seriosi, iar daca unii nu se adresau cum doreau parintilor sau copiilor, e problema lor, sau erau in asa hal spalati pe creier, desi nu cred ca erau prea multi din astia…

    • Corina, ti-am citit comentariul, foarte bine spus.

  2. Ggigel permalink

    Brrr. Da’ Todd asta – si jupanul blogului dupa el – spune o gramada de prostioare. Cu familii, modele culturale, mentalitati care duc rapidulet la fascisme sau la capitalisme sau la jemenfichisme sau la lirisme. Mai sunt niste antropologii din astia de mana a doua – da’ macar nu hexagonali – ce vorbes de amoralism familial la sarmanii italieni din sud. Foarte aproape de modelare asta culturalo-familista este – fac cruce cu limba in gura – toata ciorba stupida cu capitalul social si, mult mai nasol, capitalul uman. Adica partea cea mai proasta din stiintele sociale de astazi. In rest, Dan Alexe are, ca de obicei, dreptate. N-ar strica sa schimbe antropologu’ ca a dat peste ala gresit. In rest citesc in continuare cu admiratie textele si scriiturile blogarizate.

  3. Raluca permalink

    Buna
    Am citit si eu articolul si comentarile si ii dau mare dreptate lui Alexandru Radu.

    Plecand de la:

    “De aceeasi natura e si faptul ca in Romania generatii de oameni si-au lasat copiii sa fie crescuti de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp.”

    sa va spun eu cum e:

    Eu stau in Bucuresti, am facultate si job si incerc impreuna cu sotul meu (care si el are job) sa crestem 3 copii fara parinti.
    Sa va explic, dimineata du-i la cresa/gradi/scoala, seara du-te inapoi si aduna-i, banii din salariul meu se duc toti pe afterschool, gradi, cresa.
    Timp liber nu exista.
    Orice concediu este luat pentru a avea grija de cei mici.
    Bunicii, desi traiesc toti 4, nu ofera nici un ajutor.
    E usor sa stai asa, cu burta plina, cu casa aranjata si sa filozofezi despre ce ar fi si cum ar fi mai bine de trait.

    • De unde dumnezeu ați dedus ca as avea “burta plină si casa aranjata” si ce legătura are asta cu ce zic acolo…

    • Eu sunt si mai curios:

      1. De ce nu au copiii parinti? Pacat de ei ca sunt orfani.
      2. Ce inseamna JOB?
      3. De ce ai facut copiii? Ca sa-i dai sa-i creasca bunicii? De ce n-ai calculat ce poti face si cat poti duce? Pentru ca nu bunicii te pun sa ai copii.
      4. Burta plina ce inseamna?

      a. Am un fiu care este student in anul al II-lea si pe care l-am crescut, de la varsta de 2 ani – la semiinternat si cu mult chin. Pana a inceput liceul aveam venitul familiei de circa 100 de dolari/luna.
      b. Copilul l-am facut din dragoste si suntem foarte fericiti ca este un copil minunat.
      c. Sper sa-l vad disparand cat mai repede dupa ce termina scoala….

      PS. Invatati sa vorbiti in limba romana. E plina lumea de cetateni care cred ca le sunt superiori celorlalti cand spun FURCULITION. Alecsandri stia ce vorbeste.

  4. Am ajuns la acest articol rasfoind prin altele, pline de miez sau de informatii, si am senzatia ca e scris de altcineva…un Cartarescu trist care concludea intr-un eseu ca romanii nu stiu sa astearna o masa(din cauza ca mama-sa probabil il hranea pe ziar)…Chestia cu mami si tati.. nu stiu din ce zona a tarii va luati informatiile, dar cel putin in Bucuresti, inainte mult de 89, se folosea frecvent, eu sunt nascuta in 78. Comoditatea convietuirii cu parintii este data de grija enorma a statului de a ne oferi salarii mizerabile pentru munca multa- si da, unii oameni chiar muncesc in tara asta, balcanica sau nu. Daca bunicii reusesc sa transmita si un pic de educatie clasica, ceva traditii si un miez de identitate de clan, foarte bine, macar nu suntem etnomasochisti, iar de beneficiile educatiei infantile institutionalizate, ma scuzati, ma lipsesc (au incercat si comunistii si rezultatul sunt votantii usl pe zahar). Mitul mumei lui Stefan e cat de poate de simplu in mesajul sau-cel putin atunci, romancele nu cresteau lasi si nu acceptau ca progeniturile sa se intoarca cu coada intre picioare. Daca asta ar fi fost pretul capitalismului, faptul ca tineau la orgoliul matern, iertatu-mi fie, da nici englezii de-i zic reginei “M’am” nu stau prea bine…

  5. In Romania (poate si prin alte parti) exista obiceiul ca cel mai mic dintre baieti (Praslea) sa ramina cu batrinii, sa-i ingrijeasca. In felul asta se rezolvau mai multe probleme. Cei mari plecau in treaba lor, batrinii nu erau abandonati la batrinete, cand devin neputinciosi. Nu e vorba doar de boala ci si de problemele gospodariei rurale. (Camp, gradina, animale etc.) Este un ajutor reciproc. Cei mari sunt ajutati de parinti sa se casatoreasca, sa-si ridice casa, iar cel mic ramine cu casa batrineasca pe care nimeni nu o revendica. Desi dreptul nostru, de sorginte romana, imparte toate bunurile defunctilor la mostenitori, in mod egal. Copiii care nu pleaca departe de casa, reprezinta un fenomen legat de proprietate. Nu poti pleca sluga prin straini, cand ai locul tau, dat de parinti si pamintul tau pe care sa-l lucrezi. In plus, nu faceti diferrenta dintre satele de razesi/mosneni, care stapinesc impreuna un teritoriu si satele de tarani dependenti, care sunt legati de mosie. N-au unde pleca nici unii, nici altii. Primii pentru ca isi vor pierde dreptul de mostenire asupra mosiei comune. Taranii dependenti nu vor fi lassati de mosier sa plece. Deci, unde e mentalitatea romanilor, cand eu vad doar conditii economico-juridice imediate si clare? Iar traditiile se vor pastra multa vreme… In anii 50-60, taranii nostri inca respectau aceste obiceiuri. Chiar si in instante, la judecati de mosteniri, se recunostea -de judecatorii comunisti- dreptul de unic mostenitor -pentru casa batrineasca- pentru fiul cel mic, daca a avut grija de parinti la batrinete! Copiii mari pot sa migreze in alte parti. (Roire.) Intemeind noi sate. Asa s-a intimplat la noi, asa la greci, la fenicieni etc. In momentul in care teritoriul nu mai permite roiri, copii cei mari ramin pe linga casa parinteasca, in functie de terenurile disponibile. Exemplele sunt alese superficial. Nu se face o analiza profunda a cauzelor acestor manifestari ci doar se constata ca exista un tip sau altul de familie. Apoi… prolificitatea nordicilor si a mediteraneenilor e diferita. Si datorita climatului si mancarii, de acord. Dar e sensibil diferita. In privinta mentalitatii acestei legende, ca mama nu-si recunaoste fiul invins … dar viu si il goneste de acasa, nu stiu de ce va ofuscati. Cand cititi de mama spartana care ii da scutul (il inarmeazza pe fiul sau) fiului si ii spune ”Sa vii cu scut sau pe scut!” (adica vii victorios sau te aduc altii mort, in caz de infringere) cadeti toti pe spate! Vai, ce mama, ce popor! Dar cand vedeti la romani o astfel de mentalitate sariti cu gura sa besteliti obiceiul… ”Auzi, ba, nu-l primeste ma-sa ca l-au caftit turcii… Ce mama rea! Ce copil tampit, face orice pentru a-si multumi zbirul de mama…!” Nu cumva lucrati cu 2 masuri, stimabililor? Si… n-am timp acum, dar daca veti mai cauta exemple prin istorie, cred ca veti mai gasi cazuri similare. Cam asta era mentalitatea medievala. De ce credti ca japonezii de sinucideau, daca pierdeau o lupta? Stiti ce presupunea traiul in dezonoare pentru el si familie?

    • alin scripcariu permalink

      Felicitari!
      Cel mai realist si pertinent commentariu!
      Intr-adevar, autorul articolului cam bate campii, si cu siguranta nu are copii.

    • sclavagismul s-a terminat in Romania in anii 1848. De atunci nu mai avem robi/iobagi legati de glie. Intardevar, multi prefera sa ramana pe pamantul de la tata. De aici pana la anul 2014 mai este timp de evolutie, dar nu atat de mult. Tu compari cu ‘roitul’ si aduci aminte fenomenul la greci fenicieni. Si bine faci, imi dau seama ca noi romanii nu au evoluat suficient de mult moral (si nu ma refer aici la familii cu cateva clase, ci la cei cu facultate absolvita, care pot citi curent o carte); avem peste jumatate de secol de cand jumatate de romanie este la oras, deci nici vorba de pamantul mostenire si bucata data cadou la nunta sa isi faca fiii casa.
      Din pacate, efectul istoriei inca ne invaluie, astazi suprapus cu tendinta consumista si implicatiile acesteia: multi copii ajungi majori si cu autonomie fizica si financiara isi cumpara masina, telefoane scumpe si inca stau cu mama…

    • Felicitari mirceamunteanumongolul pentru comentariu. Complet de acord si cu Lacramioara Matei.

      Domn Alexe chiar scrie cateodata pe la terase (dupa cum singur mai spune din cand in cand).

      Mi se pare o mare prostie sa argumentezi (Todd, Webber si alti filosofi de cafenele) ca originea capitalismului in Europa este in vreo anume organizare a familiei. In schimb jafurile facute din cuceriri de spanioli, portughezi, englezi, olandezi (fie in teritorii din europa, fie in colonii) nici nu conteaza.

      “Importantei familiei mononucleare responsabile, cea care se rezuma la tata, mama si copii” – ce frumos, doar ca i-au uitat pe sclavi (pana prin 1800) … iar de atunci pe “bone”.

      Cititi economisti nu lingvisti daca vreti sa ajungeti la originea conceptului initial de antreprenoriat, care este la originea societatii moderne. Se intampla in Olanda, in perioada marilor cuceriri olandeze (ce coincidenta!) mai multi oameni au pus bani impreuna sa construiasca o corabie care sa aduca mirodenii din colonii dupa care sa le vanda acasa si ei vor incasa eventualul profit (colonii care fusesera cucerite inainte de armatele regelui, deci nici macar nu prea era vorba de comert). Diferenta fundamentala este ca pana atunci corabiile erau construite exclusiv la ordinul regelui sau bisericii iar toate prazile aduse din colonii ajungeau initial in vistieria regelui dupa care erau vandute la preturi enorme oamenilor de rand. Acum cativa oameni, independent de rege, semneaza primul document de fondare a unei “enterprise” in care se stipuleaza clar capitalul adus de fiecare, procentul de profit, attributiile fiecaruia in construirea corabiei, distributia produselor importate, etc. O anumita relaxare religioasa si chiar un nivel de educatie generala a societatii a fost necesara evident, altfel regele ar fi spus ca toata munca oamenilor astia ii apartine, dreptul fiind dat de la Dumnezeu! Etica “protestanta – calvinisto-olandeză – a muncii” cu siguranta ca a grabit procesul si probabil a asigurat succesul companiei, dar mediul era fertil de mult, oportunitatile erau in abundenta – iar mediul acesta exista datorita cuceririi coloniilor.

      Credeti ca daca oportunitatile respective ar fi existat si pentru taranii romani nu s-ar fi gasit oameni sa se asocieze intr-un fel asemanator doar pentru ca familia de romani isi ajuta copii, sau bunicii cresc nepotii? sa fim seriosi … Ganditi-va la Ion al lui Rebreanu? exemplu clasic de antreprenor – si-a dorit mai mult decat ii oferea familia/societatea la momentul respectiv, si-a asumat riscuri, a esuat in final, dar asta este spiritul de antreprenor! Nimic de-a face cu organizarea familiei …

      Dar altceva ii mana in lupta pe acesti carturari de o vreme incoace. O data cu migratia colonistilor in tarile cuceritoare, copiii lor trebuie inveta istorie la scoala. Si ce sa-i spui unui copil de indian in Anglia? Ca Anglia este bogata datorita aurului furat din India sau sa incerci o argumentatie subtila a originii progresului modern pornind de la organizarea familei?

      Evident, cred eu, ca un sistem tribal, de caste, din India, chiar daca ar acumula bogatii imense pe seama cuceririlor, nu ar duce automat la capitalism sau un anume progres al societatii pentru urmatoarele cateva zeci de generatii – dar intre societatile din Europa diferentele de organizare a familiei si chiar si traditiile sunt atat de mici incat mi se pare chiar hilar sa fie aduse ca argumente pentru “originea progresului modern”. De fapt suna mai mult a incompetenta.

      Daca idiotii de comunisti (controlati de sovietici bineinteles) acceptau planul Marshal dupa al doilea razboi mondial, acum am fi vorbit despre spiritul innascut de antreprenor al taranului roman, care va asigur eu exista din plin, si nu despre cum s-au chinuit ei prin timp sa-si mentina traditiile si familia … doar apetitul de face cuceriri prin vecini nu exista.

      Sunt nascut la tara, am fost crescut mai mult de bunici pana la 6-7 ani, am muncit pamantul impreuna cu ei, etica muncii am invatat-o de la ei, corectitudinea am invatat-o de la ei, ura impotriva comunistilor care le-au luat pamantul castigat de parintii si bunicii lor in razboiul de independenta si primul razboi mondial am vazut-o tot la ei. Lucrez in Londra, software in City, si in timpul liber lucrez si la un start-up, nu cred ca m-a afectat prea mult grija bunicilor, ci din contra … si sa nu-mi spuneti ca sunt vreo exceptie, pentru ca nu sunt.

  6. dupa ceva ani in occident, intr-un mediu complet divers, confirm cele scrise. Nu este insa regula 100%. Am vazut olandez stand la mama… si italian independent si autonom.

    Da, am remarcat ca romanii au tendinta de a cocolosi copiii, in contrast cu olandezii care incearca sa le dea autonomie completa: la 6-8 luni copiii lor aleg sa manance ce vor din farfurie si cat ( pe cand bunicii vor sa dea cu lingura copilului meu de 6 ani si li se pare normal sa ne contram zilnic pe asta), la 2-3 ani copiii olandezi se imbraca singuri, si de la 5-6 ani pleaca in tabere si expeditii; pediatrul imi spunea sa dau (dupa putere!) atributii in bucatarie si in casa copilului, socant pt noi ca sotul nu a spalat geamuri/calcat nici la 30 ani, pt ca a intervenit mama cu replici “nu stii tu sa faci”. Mecanismele astea sunt invatate, de mici. Parintii meu au crescut la fel, bunicii la fel etc.
    Eu cred ca dependentele morale ne sunt ‘opreliste’ pt evolutie – un om pus in situatia de a se descurca si a nu apela IAR la mama va fi mult mai inventiv si creativ, si de ce nu, mai relaxat. Ce daca nu am calcat rufele copilului (nu, nu ma spuneti la familie, nu i-am mai calcat si oparit de la cateva sapt, ca asta am facut dupa nastere, bine pusa de matusi, rude etc…). Iar uneori din prea multa dragoste duce la sufocare si anulare a mecanismelor proprii/creativitatea/increderea in puterea proprie/curajul de decizie etc.

    Cat despre italieni care la 30 ani inca stau cu mama acei bamboccioni (nu stiam numele), am o amica care s-a maritat cu unul rascopt. Ori divorteaza, ori o omoara pe soacra sa, la ce imi povesteste 🙂 .

  7. Razvan permalink

    observatii:

    1) diminutivele vin dintr’o zona sociala mai proaspat emancipata si dau seama de un etos al slugarniciei care este interiorizat sub aceasta forma. E un fel de ploconire continua. Este drept ca este larg raspandita dar asta este datorita unor cauze istorice. Romanii au cam dat dovada de canibalism social in privinta elitelor lor.

    2) familia mononucleara este fara indoiala in poza etosului capitalist dar nu cred ca poate fi cauza directa. E prea simplu de trasat cauzalitati directe… eu nu o cred.
    – in alte parti a exista un conflict intre biserica si stat, intre autoritarea eterna si cea seculara, si in zona dintre aceste autoritati s’a dezvoltat orasul si orasenii. Asta er fi un exemplu…
    – exista foarte multe familii mononucleare in orasele romaniei, oameni veniti relativ recent si care se zbat sa isi duca existenta de zi cu zi. Cartiere intregi fara batrani… si asta chiar pe vremea comunistilor. Copiii mai mergeau la bunici la tara, nu era general raspandit locuitul impreuna cu bunicii. Nu am observat un spirit capitalist in aceste zone decat, cel mult, clasica bisnita.

    3) Mentalitatile se schimba, ocazii sa fie. Eu nu cred in povestea cu schimbatul mentalitatii. Seamana cu povestea cu formarea unei noi constiinte (fie nationala fie de clasa).

    4) Bolintineanu avea mai mult a face cu romantismul si cu modelele istorie antice clasice. Povestea cu Stefan cel Mare… nu cred ca are a face cu familia mononucleara. Este o poveste usor trasa de par a lui Bolintineanu care incerca sa produca o naratiune moralizatoare de genul povestii cu Brutus (Lucius Junius Brutus, 509 i.Hr) care si’a trimis fratii si fii la moarte pentru ca au complotat impotriva noii Republicii Romane, el privindu’i cum sunt executati. Fiind in plin romantism… dadea mai bine daca natiunea era femeie… asa ca de aici Muma lui Stefan… si nu tata lui Stefan cel Mare Altfel, e usor schizofrenica situatia. Si apoi Brutus nu avea treaba cu familia mononucleara.

  8. diacritica permalink

    “Revolta copiilor”, aşa s-ar putea numi majoritatea comentariilor de p-aci. Numa’ că nu se revoltă împotriva mă-selor, ca cuculeţu’ din “Poziţia copilului”, ci împotriva ăluia care le zice “bă, vezi că eşti şi tu un cuculeţ”.

  9. Radu Parvu permalink

    Slab textul. Aplica sabloane si incurajeaza prejudecati. Plus ca nu are logica: daca tipicul romanesc e ca fiii sa stea cu parintii atunci mama lui Stefan cel Mare ar fi trebuit sa il primeasca nu sa il trimeata inapoi in lume, act mai potrivit cu tipicul olandez (potrivit gandirii autorului). Si felul in care autorul vorbeste de mama unuia dintre cei mai mari conducatori Romani e gretos, autorul ar face mai bine sa vorbeasca asa referindu’se la “ma’sa”.

  10. catalin permalink

    E posibil sa fie considerata putin “off-topic”, dar as avea o intrebare pentru aceia dintre voi care aveti copii. Nu va grabiti cu raspunsurile; nu incercati sa impresionati (nu aveti pe cine…), incercati doar sa fiti sinceri. Intrebarea mea este: “Care este motivul pentru care v-ati hotarat sa deveniti parinti?”. Va multumesc!

  11. adrian permalink

    O alta analiza asupra rolulului religiei in dezvoltarea spiritului antreprenorial.

    http://andreilepop.wordpress.com/2014/09/09/impactul-protestant/

  12. Andreea permalink

    Imi pare rau, dar cineva pare (cel putin) usor deranjat cand catalogheaza apelativele “mami” si “tati” drept “odioase” (e mai mult decat deplasat, no offence). Am avut curiozitatea sa citesc pana la capat articolul (c-am zis sa nu ma pripesc in concluzii) si ramin la aceeasi parere. Ba is inca si mai dezamagita. Fara a mai mentiona senzatia pe care o am ca tot articolul a fost scris (stors mai bine zis, si tras de par) pentru a justifica referirea finala la… Muma lui Stefan cel Mare (referire care autorului i se pare, evident, foarte amuzanta).

  13. Vasile permalink

    Esti un mare retardat (a)

Trackbacks & Pingbacks

  1. Care este problema României? | Social | Robintel

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: