Fugind dupa cururile ultimelor istro-românce…

————————
Folclorul autentic a fost intotdeauna pornografie cintata cu umor… La noi, aceasta frumoasa mostnire culturala s-a cam pierdut… Nu insa si la verii nostri istro-români, a caror limba se mai vorbeste in doua sate din peninsula croata a Istriei, in muntii de la nord de binenumitul oras Pula.

Istrapedia, asociatia culturala croata care se ocupa de pastrarea identitatii culturale a Istriei, tocmai a editat un DVD interactiv despre ultimii istro-români, cu inregistrari, fotografii si clipuri video de astazi… Limba, pe cale de disparitie, e profund modificata de croata… Este limpede ca intr-o generatie sau doua va disparea definitiv…

Printre minunatiile arhaice -rotacismul inca functional, nenumarate imprumuturi din slava croata si din italiana-, e si aceasta bijuterie, de fapt “pârva kanţona” (primul cântec) prezentata ca mostra pentru fetele din satul Bârdo (cules în 2009).

Se cinta taraganat, dînd ochii peste cap :

“Fetele Brijanske åru kururle mår; ku brentele kân târlescu, ka şi ljepuri târlescu“.

(“Fetele din Bârdo au curul (lit.: cururile) mare; cînd fug cu gălețile, fug ca niste iepuroaice.”)

E drept ca iconografia propusa merge mai degraba in sprijinul acestei candide afirmatii.

———————-