Skip to content

Turandot pe dos (metafora burduhănoasă la români)…

February 5, 2013

Image

Îmi propusesem, din rafinament fezandat, sa recitesc în seara trecută Zodia Cancerului (sau Vremea Ducăi vodă) a lui Sadoveanu… Am renuntat, prins de convulsii nefireşti, ajuns la episodul in care Abatele de Marenne, trimis al regelui Frantei la Poartă, se îndrăgosteste brusc de Moldova, pe care o traversase reticent, dar iată că dă de o pădure măreaţă unde i se spune ca sînt zimbri:

 

Abatele se simţi pătruns de un simţământ de evlavie, privind minunea dumnezeirii, într-o clipă strălucită si fără păreche în eternitate.”

 

Pe lînga revelatia faptului că șorţuleţul masonic pare a avea la unii efecte devastatoare asupra calității outputului literar, asta mi-a revelat statutul metaforei burduhănoase la români. Ea a fost întotdeauna pitită în miezul literaturii, stricând până și cele mai banale texte descriptive. Necruțătorul Fundoianu, comentând (in Rampa, 28 august 1921) volumul “Amintiri din Junimea” al lui Iacob Negruzzi, unde fostul redactor de la Convorbiri Literarepovestește, înecate in zeci de pagini anoste, cateva anecdote edifiante (precum atunci cînd s-a dus la Veronica Micle sa-i spuna ca a innebunit Eminescu… Indiferenta, Veronica ar fi zis : “A innebunit Mihai? Se vedea de mult ca așa o s-ajungă…”), Fundoianu așadar exclamă: “Pentru pagina asta, i-as ierta intreg volumul. Dar cine l-a pus, oh, cine l-a pus sa scrie despre Eminescu: “acest bărbat imens“?!!…””

 

Prin pasiunea imoderată pentru metaforă și adjective burduhănoase, literatura română et ca un fel de Turandot pe dos… Iată: daca in varianta ecumenica Turandot ii obliga pe pețitori sa-si declame amorul in vorbe măiestre, anuntand ca se va dărui celui cu cel mai meșteșugit discurs, iar pe ceilalti dându-i casapului spre hăcuială, la români ticaloasa de Rusalca cere invers, un lucru care se adevereste infinit mai greu: anunță că se va da celui care va ticlui discursul cel mai plat, fraza cea mai insipidă, o inșiruire de vorbe searbede dar sincere care ar fi atât de implauzibil de plate incat ar exista riscul ca ea să ațipească pe veci devenind Frumoasa din Padurea Adormita!…

 

Intelegand asta, se caznesc tinerii retori sa-si destrame intortocheatele tehnici discursive, să “un-learn” ceea ce le-ar fi făcut șănțulețe de retorică prin creier. “Drace, hai s-o uimim pe-asta prin platitudine sincera, dă-le-ncolo de artificii”… si vine unul si spune : “Destinul e o camila oarbă“, iar Turandot:” La călău cu el. A indraznit sa mai aibă o urma de originalitate…” iar altul: “Ochii tai sint ca nestematele din bolta noptii, tra-la-la“, dar hămesita T. : “La roată cu el. Inca a mai aratat convingere in ce rahat pretențios spune…”

 

Si, desigur, la urma vine Gruia, sau Boldur, you name him, neșcolit in retorică dar sincer si transparent ca un bou facut din apă grea, si-i trage fara sa-i cracneasca vreun mușchi al feței o tirada atât de fadă, atât de netedă și vidă in perfecta platitudine sinceră a goliciunii ei de sens, de cade pe spate extaziată săraca Turandot – Literatura Română, până la urmă și ea doar o femeie.

 

—————-

Despre o Turandot dusă și mai departe :

Jucînd teatru: diferența dintre amnezici și pitici…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/28/jucind-teatru-diferenta-dintre-amnezici-si-pitici/

———–

 

Advertisements

From → Paraphernalia

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: