Skip to content

Eurovision, sau kitschul ca mantuire…

February 24, 2013

Image

Sociologii si teoreticienii culturii ar trebui sa se ocupe mai indeaproape de fenomenul Eurovision. Nu dintr-un punct de vedere estetic, desigur, aici cel putin lucrurile fiind clare. Nici macar organizatorii insisi nu au emis vreodata pretentia ca ar fi vorba de un eveniment in care parametrii culturali intra in discutie. La urma urmei, pana si termenul de kitsch este aici inapropriat. Kitschul, prostul gust afisat si asumat, este calificat drept prost-gust in opozitie cu ceva care s-ar considera a fi bunul gust. Aici insa, in acest show care in 50 de ani a devenit planetar, s-a ajuns la o asemenea nivelare si uniformizare incat nici un criteriu estetic nu-si mai are rostul, sau, mai bine zis, n-ar trebui luat in serios.

 

Nu se poate spune ca Eurovision e kitsch, pentru ca e ca si cum am spune ca betonul e kitsch. Sau un dulap Ikea. In realitate, Eurovision trebuie comparat mai degraba cu o competitie sportiva trucata decat cu un concurs muzical. Modul in care voturile le sunt acordate participantilor n-are nimic de-a face cu muzica, cu armonia, cu creativitatea sau cu structura melodica a pieselor.

 

Apoi, Eurovision e urmarit cu pasiune de sute de milioane de oameni, pe toata planeta, inclusiv in tari care nu participa la eveniment. Ceea ce ii fascineaza pe acestia este caracterul ritualic al evenimentului, felul in care el e asociat cu stilul estetic clasic, festiv, al televiziunii traditionale: paietele, luminile palpaitoare si discursurile solemne si emotionante. In culturile traditionale, cum ar fi in lumea musulmana, televiziunea functioneaza inca in acest mod. Se promoveaza astfel o muzica (daca o putem numi asa) mondializanta, in care se evita elementele nationale si in virtutea careia s-a ajuns la fasonarea unui gen care a putut fi numit, provizoriu, “neo-Abba”.

 

Acestei ceremonii a kitschului i se pot insa gasi si mari virtuti, si pot fi prezentate argumente serioase in favoarea Eurovisionului. Intr-o cultura in deriva, kitschul poate fi un element salvator. E drept, in Afganistan, dupa caderea talibanilor, s-au auzit voci printre reprezentantii organizatiilor umanitare occidentale care deplangeau faptul ca afganii, de indata ce au fost eliberati, s-au repezit sa-si cumpere tot ce era mai kitsch, ca au ajuns sa poarte tricouri cu ranjetul lui Shrek si ca in bazarul din Kabul difuzoarele transmit Céline Dion, Shakira si Kylie Minogue.

 

Se poate insa sustine si contrariul, si anume ca afganii sunt pe cale de a se salva prin kitsch. Kitschul, cu mesajele sale siropoase si umaniste, ii imbuneaza pe oamenii prinsi intr-un angrenaj nesfarsit al violentei, cum sunt afganii. Cineva care urmareste captivat si induiosat Eurovision nu se va mai arunca in aer, cu o centura de bombe, in bazarul in care se difuzeaza Kylie Minogue.

 

De aici  pana la a promova kitschul ca remediu impotriva fanatismului religios si a violentei sectare nu e decat un pas. Dar, hm, acel pas nu trebuie facut. Pentru comentatorul cultural, Eurovision si tot kitschul colectiv care il inconjoara trebuie sa ramana exact asta: o ocazie de a emite niste paradoxuri glumete si de a inlocui printr-un hohot de ras vaicareala celor care se plang indignati de amurgul marii culturi.

_____

Advertisements

From → Paraphernalia

3 Comments
  1. Reblogged this on and commented:

    Pentru dezamagitii de Eurovision… Exista permanent sansa mantuirii…

  2. Un jazzman român -care de fapt era cam ţigan şi cunoscut pentru starea sa privilegiată în regimul ălălalt- a zis cam aşa: cât timp vorbesc boemii, lumea e mai puţin tentată să pună mâna pe arme, abia când tac ei se vorbeşte cu arma.

    Dar artistul ţig… cetăţean român de etnie rromă nu era cel mai în măsură să vorbească despre asta, fiindcă el era boem numai cu numele, în realitate era parte a aristocraţiei, i se spunea “săru’ mâna, maestre” de către comunişti şi ofiţeri Secu’.

  3. noname permalink

    Sa ne intoarcem la cifre ca poate asa se mai trezesc si putinii romani care mai au scoarta cerebrala neatinsa de sindromul – sa furam si noi ceva ca n-o fi foc – Suma pentru care instantele au dispus confiscarea si recuperarea prejudiciilor in dosarele DNA pe anul 2014 a crescut de peste trei ori, la peste 310 milioane de euro! http://www.pna.ro/results.xhtml Si e doar o mica parte findca in realitate multe dosare sunt in curs de cercetare si alte cateva mii isi asteapta randul din cauza insuficientei personalului directiei. Prin dosarele alea sunt toti – de la vladica pana la opinca, din absolut toate asa-zisele partide politice si institutii care chipurile il protejeaza pe cetateanul roman si ii garanteaza siguranta, de fapt masini de jefuit Romania. BAAAAAAAAAAAAAA SUNTETI DEMENTI? Ati furat si ati distrus mai mult decat a platit tara despagubiri Uniunii Sovietice dupa al doilea razboi mondial!!!!!!!!!!!! Mai intreb: SUNTETI DEMENTI? Pai daca sunteti atinsi de dementa de genul asta exista un singur leac pe care de exemplu chinezii il aplica cu maxima eficienta: ingerarea de pastile de plumb direct prin piele propulsate cu viteza maxima pe teava. DNA-ul sa faca mai bine sa-si deschida un cont unde sa poata primi donatii pentru dotare si finantare de la romanii din toata lumea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: