Skip to content

Frumoasa din Pădurea Adormită – cea mai mincinoasă poveste…

March 21, 2013

Image

Frumoasa din Pădurea Adormită, scria Georges Bataille intr-un mic text astăzi uitat, e un scenariu irational… Daca am lua-o coerent, chiar si dupa logica interna a poveștii, semi-cadavrul printesei întins acolo vreme de o sută de ani de zile, pînă vine salvatorul sa o pupe pe buze, ar trebui sa fie de fapt o masă inertă și oribilă acoperită de praf și pînze de păianjen…
De ce naratorul si intelepciunea populară nu au ținut cont de faptul ca pe fata aia se va acumula multă mizerie arheologică de nepupat?
Ei bine, pentru ca Frumoasa din Pădurea Adormită nu e altceva decât o parabolă a iubirii pierdute. Povestitorii succesivi (Charles Perrault si fraţii Grimm n-au facut decât sa prelucreze mituri populare) au adăugat pături inutile de narațiune, fără să vadă că e vorba în mit doar de regretul etern pentru femeia pierdută, in mod ideal moartă, si gata sa fie inviată de tine printr-un pupat salutar cand dai din nou peste ea…
… doar ca povestitorii nu s-au mai gândit la acumularea de straturi geologice de mizerie si pânze de păianjen de pe stârvul ei inert. Ca doar de-aia e poveste, sa te facă sa visezi aiurea…

From → Paraphernalia

One Comment
  1. dan permalink

    “>Poate, de cele mai multe ori, când ceva ne apare ca irațional, ar trebui să renunțăm la rațiunea noastră. Ascultând un basm, copiii nu renunță la rațiunea lor, fiindcă n-o au încă pe deplin formată, și atunci ceea ce le spune basmul este tot atât de rațional pe cât este rapida implicare a degetelor într-un joc pe computer.Noi, ăști mai bătrîni, nu doar că am uitat basmele, dar am uitat și faptul că a le spune este a vorbi în dodii, redescoperind ce este omenește imposibil.
    Acum cred mai degrabă că basmul letargicei copile este o introducere la paseism, adorarea trecutului. Adică, viitorul nu-i încă, prezentul e-n depresie, hai să învățăm cum să ne deșteptăm frumusețea pasată. Istoria Frumoasei este indicația necesară cînd stăm la răscrucea hotărârii, dacă să mai înaintăm sau dacă să ne întoarcem asupra noastră înșine. Nu-i nevoie de full contact, nici de pupicei nenumărați, ci de o simplă pupătură, cu suflu, ca a lui Doamne-Doamne cînd a făcut din lut om. Oare nu memoria este aceea care, oricît de veche,se retrezește și reînflorește c-o simplă atingere?
    Însă nu-i un basm pentru paseiștii care mai spun prețul în milioane, căci ăștia nu lasă omu să moară! Imi pare că memoria este a retrezi și nu a muta de aici aici fapte zombificate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: