Skip to content

Dilemele cosmice ale Paștelui…

March 30, 2013

 Image

Ce este adevărul?” (Nikolai Ghe: “Что есть истина?” 1890)… 

Pastele ne aduce aminte, indiferent ca suntem ortodocsi, catolici sau protestanti, ca am crescut cu totii intr-o cultura impregnata de religia cea mai paradoxala. Putin conteaza ce eticheta religioasa purtam sau chiar putin conteaza daca suntem atei. In Romania majoritar ortodoxa, in modelul nostru impaciuitorist de supravietuire culturala si afectiva, pana si ateii pupa mana popii cand acesta vine cu impartasania si binecuvantarea inainte de Paste. La urma urmei, nu are nici o importanta ca-i doar un gest simbolic, o facem pentru ca asa

sunt datinile. Intr-o situatie insa cum e cea de anul acesta, cand Pastele ortodox vine dupa cel catolic, se naste o serioasa dilema, din care nici macar credinciosul cel mai superficial si mai dornic de impacare nu poate iesi: daca evenimentul primordial al cultului crestin este reinvierea lui Isus, cum poate atunci Mantuitorul sa invie succesiv, la date diferite, numai ca sa le faca pe plac membrilor terestri ai diferitelor culte crestine? Cine are dreptate? Care e data cea buna? si alte religii prezinta contradictii in functionare sau in calendar. Rareori se intampla insa ca acele detalii contradictorii sa aiba o asemenea valoare cosmica, teologica, asa cum o au moartea si Invierea lui Isus. Pentru credinciosii crestini care urmaresc o logica, fie ea si teo-logica, Pastele celorlalti nu poate sa aiba, evident, nici o valoare.

 

Pentru catolici, Pastele ortodox nu este decat un act gol, fara noima, pentru ca nu are loc la data cuvenita. si viceversa. Sigur, reprezentantii acestor doua mari religii surori se regasesc pe aceeasi baricada atunci cand cer, de pilda, o mai afirmata mentionare a crestinismului ca element fondator al identitatii europene (asa cum s-a intamplat in negocierile duse in jurul redactarii defunctei Constitutii Europene). Pentru ca evenimentul, asa cum e el sarbatorit anul acesta, la date diferite, sa nu se anuleze prin repetitie, ar trebui ca miscarea ecumenica sa ajunga in primul rand la o unificare a calendarului religios. Deocamdata insa, vom spune si de data asta “Cristos a Inviat”, stiind foarte bine ca pentru alti crestini evenimentul a avut deja loc.

——

Advertisements

From → Paraphernalia

5 Comments
  1. Ce este și mai interesant – se pare că nici Paștele catolic, nici cel ortodox nu sunt la data la care ar trebui să fie…

  2. 1dan9 permalink

    Cădem cu ușurință, urcăm cu greu ̶ ne abatem, ne împrăștiem cu ușurință și ne este dificil să găsim ceva care să ne adune și să ne orienteze. Gravitația și centrifugarea nu sunt chestii pe care le simt doar mușchii, ci, trecînd dincolo de urechea noastră internă, le regăsim în adîncul conștiinței ca evident simțămînt că mai tot timpul și la un mod cît de natural ne împrăștiem și ne ducem pe apa sîmbetei. Un proces permanent, care ca termen de înțelegere și explicare a totului și-a avut moda sa, este cel entropic. Mergînd pe Plaja Lumii, vedem că orice construcție de nisip din care apa „a căzut” sau evaporat începe să se macine și să se prăbușească; mai apoi vedem că starea prăbușită a „ruinelor” poate dura oricît în raport cu structura la care noi, copiii, am muncit atît, în baza unei idei de semn contrar. Opunem unui proces natural de destructurare un altul „artificial” de structurare; renovăm pentru a menține construcția măcar încă o zi lumească, dar știm că în final, absolvită de orice condiție, ea se va face din praf, pulbere.
    Așa cum nou-născutul începe să crescă pînă la vîrf structurînd, noi, oamenii, inventăm noi modele și le menținem într-un univers de vîrsta a treia, uitînd sau prefăcîndu-ne că am uitat paradoxul de-a face lucruri noi cu elemente luate dintr-un univers vechi, punînd rugina înaintea mecanismului, moartea înaintea vieții.
    Ideea este că un model orientează, dispune haoticul pe linii convergente. (Sigur, mare este taina, însă cînd arcanele majore și minore apar într-un tiraj, particularitățile se organizează conform și spre un răspuns coerent.) Risipitul Isus apare ca sâmbure luminos, face un gest copilăresc deasupra morții și de aceea orientează tot ce-i vechi (inclusiv certitudinea noastră că din moarte nu se întoarce nimeni).
    (Cînd tu te întorci din natura prietenului în orașul tău, ritualizînd la modul tău haosul cel străin, nu cumva te orientezi și renaști? Pot eu oare invalida felul în care s-a structurat modelul tău lingvistic chiar dacă ai umblat brambura prin harababuri balcanice și orientale? Și acum, dacă tu ai Certitudinea, mai are importanță cînd, cum, unde…s-a petrecut renașterea ta? )
    La fel, pentru religioși, nu are importanță că-i înainte sau după: important este că o acțiune îi scoate din haos.

  3. Noi celebram an de an UNICA inviere a lui Isus, de acum aproape 2000 de ani, care (ne) da speranta ca vom invia si noi dupa ce vom muri. El nu invie, deci, an de an sau chiar de mai multe ori pe an, dupa cum cade Pastele ortodox sau catolic, ci noi atunci ne aducem aminte ca trebuie sa sarbatorim miracolul invierii.

  4. centrefold permalink

    salut. nu-s de acord cu afirmatia ta : “Pentru catolici, Pastele ortodox nu este decat un act gol, fara noima, pentru ca nu are loc la data cuvenita.”. Data la care are loc Pastele difera de la an la an si e doar o reprezentare. Mai mult decat orice, faptul ca are legatura cu fazele lunii duce cu gandul la ideea ca intreg Universul contribuie la invierea lui Iisus si iertarea pacatelor celor care se caiesc. De asemenea, pentru a digera cum se cuvine textul tau, trebuia sa ne spui care sunt convingerile tale religioase.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: