Skip to content

Thatcher – inamica liberalismului politic…

April 12, 2013
Image
Thatcher nu era deloc o “neoliberală” in sensul clasic si moral al termenului, ba chiar a încălcat sistematic principiile fundamentale ale liberalismului politic: “libertatea piețelor insoțește libertatea spiritelor”.
.
Thatcher nu a ținut seama de fapt de cele mai elementare fundații ale liberalismului politic așa cum a fost promovat de Isaiah Berlin sau Raymond Aron.
.
“Lumea a pierdut o mare avocată a libertății”… Jean-Paul Marthoz ride in Le Soir (Belgia) ca daca te-ai lua dupa corul de elogii ai crede ca Thatcher milita in cadrul Amnesty International!… In realitate, premierul britanic David Cameron s-a văzut nevoit sa prezinte scuze Africii de Sud pentru poziția lui Thatcher vizavi de apartheid si pentru ca l-a numit pe Nelson Mandela “un terorist”.
.

Joaqin Estefania, a demontat in El Pais  Biblia neoliberală reprezentată de Reagan si Thatcher sub mantia ideologică a funeștilor Chicago Boys :

http://elpais.com/elpais/2013/04/09/opinion/1365512249_399093.html

“Thatcher si Pinochet nu erau uniți doar prin interes (Chile a sprijinit Marea Britanie in timpul războiului din Malvine) dar si prin simpatia pentru un sistem economic, neoliberalismul, care si-a cunoscut aplicația cea mai pură in vremea dictaturii militare a lui Pinochet, impulsionat de Chicago Boys si de apostolul lor Milton Friedman. Formula a fost cea a unei dictaturi militare implacabile, insostita de privatizarea aproape absolută a economiei si dispariția oricărui semn de protecție socială”…
.
… adică ceea ce cer la noi extremistii neo-con balcanici, de la acel Super Mario fără caschetă care semnează “Capitalism pe Pâine” si care cere executarea săracilor si o dictatura militară, pana la toți mascații care postează pe FB sub diverse nume conținand “Dreapta” si care rămân mascați pentru a ascunde rușinosul adevăr care e ca toți trăiesc din sinecuri de la stat, plasați prin diverse fundații si institute unde se invârt probabil ca vagi “sociologi” si alte pompoase intrupări pentru care nu e nevoie de spirit ” capitalist”.
.
Ceea ce ei ascund cu desavarsire este ca prin imperecherea ei oportunistă cu Pinochet si regimul de apartheid, Thatcher a încălcat principiile fundamentale ale liberalismului politic: “libertatea piețelor insoțește libertatea spiritelor”. Thatcher nu a ținut seama de cele mai elementare fundații ale liberalismului politic așa cum a fost promovat de Isaiah Berlin sau Raymond Aron. In asta era “de fier”, da.
——
Advertisements
5 Comments
  1. Victor Cernuschi permalink

    Bâjbâi. Uite la fix:

    https://mises.org/daily/6403/Mrs-Thatchers-Poll-Tax

    Thatcherism is all too similar to Reaganism: free-market rhetoric masking statist content. While Thatcher has engaged in some privatization, the percentage of government spending and taxation to GNP has increased over the course of her regime, and monetary inflation has now led to price inflation. Basic discontent, then, has risen, and the increase in local tax levels has come as the vital last straw. It seems to me that a minimum criterion for a regime receiving the accolade of “pro-free-market” would require it to cut total spending, cut overall tax rates, and revenues, and put a stop to its own inflationary creation of money. Even by this surely modest yardstick, no British or American administration in decades has come close to qualifying.

    Si:

    http://libertarianalliance.wordpress.com/2013/04/08/the-legacy-of-margaret-thatcher/

  2. 1dan9 permalink

    Problema cea mai nasoală, pe care a exemplificat-o și Doamna Thatcher, este că toți care se concentrează numai pe ei înșiși devin de fier. Este ceea ce-i duce spre vîrful ierarhiei politice, însă în loc să aibă de acolo larga perspectivă a efectelor dezastruoase pe care le produc faptele lor istorice departe în timp și spațiu, ei adoptă/(se îmbolnăvesc și mai tare) o privire mată, chiar oarbă. Altfel nu-mi explic cum aceiași oameni, care își țin cu drăgălășenie fii/nepoți în brațe, nenorocesc națiuni întregi de oameni cu fii/nepoți în brațe.

  3. unu permalink

    Simpatic. Citesc zilnic si blogul asta si Capitalism pe paine.
    Din motive diferite.
    Tot din motive diferite, de multe ori nu sunt de acord cu nici unul dintre ele 🙂

Trackbacks & Pingbacks

  1. Eu, Daniel Blake (Ken Loach, 2016): filmul unei Anglii în totală descompunere | Cabal in Kabul
  2. Oasis: Supersonic (2016): despre un fenomen irepetabil azi, în era internetului | Cabal in Kabul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: