Skip to content

Eminescu e un sfunt / Cum nu-i altul pe pãmunt…

May 7, 2013

Image

Am aflat cu oroare (si nu stiu dacã sã cred asta) ca sub influența noii ortografii mulți din ipochimenii de azi, de toate vîrstele, au inceput sa pronunte dizgratios sunt (eu sunt pentru eu sînt, ei sunt pentru ei sînt) cu U, la pers. I singular si III pl. a verbului a fi. Se pare ca acum se pronunta cu guriţa strînsă intr-un cerculet cum e cel pe care francezii il numesc sugestiv “cul de poule” (tîrtița găinii), aproximativ in aceeași poziție in care se regăsesc buzele cînd aceleași persoane spun “mule” (adică scoici, midii: suuunt de acord sã mîncămmuuule)…

 

Fãcînd eu remarca nevinovată ca dintotdeauna s-a pronuntat “sînt”, cu î strãmosesc, ca doar se vede asta la cronicari, întrucît ei scriau fonetic cu litere slavone, si se mai stie cã se pronunţã sînt si din limba vorbita pina in 1989 de noi toti, milioane de oameni, mi s-a răspuns -si nu o dată- ca sunt eu un frustrat si că sunt se spune si s-a spus intotdeauna, cã asa era în latinã.

 

Buuun… Pe cei cu gurița ca tîrtița care spun suuunt ii rog sa-si rezolve singuri dilemele in fața lui Eminescu si a intregii mase de atestari scrise ale limbii române pînã la lovitura de stat data de Eugen Simion si ai sai, cind acesti pirati cu agenda ascunsa au convins Academia sa adopte reforma ortografiei doar ca sa semene scrisul nostru de azi mai mult cu cel interbelic si -cine stie?- sa ne apropie de monarhie, etc… (E revelator de altfel ca atunci cind au venit talibanii cu reforma ortografiei in stil interbelic, cei care s-au opus -în zadar- au fost academicienii „stiintifici“, fizicienii si chimistii, oameni cu multa logica.)

 

 Cãci Eminescu zice (si nu doar o data) :

 

Căzuţi în cap sînt ochii, c-un zîmbet trist şi sfînt

Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sînt“…

 

Acuma… hai sa vedem cum iese cu rimele astea… ori e sfînt si sînt, ori e sfunt si sunt

 

Rahatul lor de reforma academica a facut ca î sã se scrie acum in trei feluri : î – initial si final;â in interiorul cuvîntului; –u– în singurul cuvînt sunt (care altminteri trebuia scris sânt, cum o si fac unii oameni simpli, însã care urmeaza logica). Rahatul de reforma nici macar nu ne împacã cu etimologia latinã, pentru ca daca e adevarat ca „pâine“ si „câine“  arata mai mult asa a panis si canis (de parcã era nevoie), in schimb „a râde“ ne trimite la dracu‘, caci verbul latin era cu –i- : ridere, nu radere, care e alt verb, si asa mai departe in jumatate din cazuri… ne mai trebuia si un sunt pentru sînt, ca sa-i aud acum pe copii (punã nâ-i plesnesc) cã pronuntã pãmunt si sfunt, ca sã rimeze cu sunt

 Cf. mai multe depre asta in :

Mult e dulce si apoasă : despre reforma ortografiei…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/06/mult-e-dulce-si-apoasa-despre-reforma-ortografiei/

… unde vedem că departe de a avea convenții (orto)grafice fonetice, cum am fost învățați, româna amestecă de fapt neîndemânatec fonetica si etimologia.

Oameni e pronunțat [uameni], dar s-a păstrat în scris O de la om (italiana scrie insã fonetic uomo si uomini); ea e pronunțat [ ia ], el e pronunțat [iel ], iar dacă s-ar fi păstrat convenția, moștenită din slavonă, prin care orice E inițial se pronunță ie, ar fi trebuit să scriem epure (pronuntat [iepure]). Așa, însă, avem două grafii la inițială pentru același diftong, întrucât e -cu excepția neologismelor precum eră sau epocă– se pronunță la inițială intotdeauna [ie]: el era se pronunță, în gura oamenilor întregi la minte, [iel iera].

 

Mai multe, așadar, aici: 

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/06/mult-e-dulce-si-apoasa-despre-reforma-ortografiei/

… Inclusiv cu o propunere, dupa ce  E. Simion ne-a procopsit cu 3 litere pentru același sunet : î la început și sfîrșit de cuvînt, â în mijloc și U in singura formă verbală „sunt“… Cică e mai etimologic asa, pentru că câine, pâine seamănă mai mult cu lat. cane, pane… 

Așa că, hai atunci să o facem etimologică pînă la capăt, cu î sau â în funcție de dacă în latină era i sau a, nu în funcție de poziția sunetului în cuvînt… Atunci să vedeți ce-o să ne amuzăm la TV și în ziare.

 

——————-

 

From → Paraphernalia

7 Comments
  1. o mică completare:

    trecerea la „sunt” a fost reglementată prin Hotărârea Prezidiului Academiei Române privind modul de aplicare a hotărârii de revenire la „â” și „sunt” în grafia limbii române, publicată în Monitorul Oficial 59/1993 și disponibilă aici: http://wiki.civvic.ro/wiki/Monitorul_Oficial_59/1993.

    oricine poate vedea că acel act normativ privește NUMAI GRAFIA, fără nicio referire la pronunție.
    deci pronunția trebuie să fie cea veche.

  2. De data asta sint total de acord cu dumneavoastra. Cat despre cat de rau poate fi cu trei feluri de a scrie i, eu traiesc in Grecia. Credeti-ma, va spun din suflet, e loc de mult mai rau.

  3. Când s-a făcut schimbarea asta absolut idioată, traduceam pentru o editură. Şi am scris cu “î” nu cu “â”, nervos şi hotărât să rezist. Nu mi s-a zis nimic. Apoi am aflat că, la editură, o persoană trebuia să “corecteze” după mine tot. Mi-am dat seama că editura nu avea ce face. Era hotărârea unui grup de indivizi care nu ştiau cum să-şi mai dea aere de reformatorii şi patrioţii lu’ peşte oceanic congelat. Şi, de dragul bietului “corector al ereticilor” de la editura cu pricina, am cedat. Pentru că nu te pui cu proştii (reformatorii, de). Ei nu cedează. Cel mai deştept cedează. N-aţi văzut? ŞI ISUS A CEDAT ÎN FAŢA PROŞTILOR! Şi eu cine sunt? Ce voi face scriind cu “î”? Nimic. Voi fi o relcvă, o enclăviţă anonimă. O problemă mai gravă decât “î” şi “sunt” este scrierea fără diacritice. Chiar şi articolul de faţă – cu care sunt TOTAL de acord – are diacritice doar cât să nu se poate zice că scriem în italiană sau altceva. A, şi încă ceva: Mi se pare o oroare să scriu “nicio”. Hai să scriem atunci “subun deal”, nu? dacă ziariştii sunt agramaţi şi scriu articole fără să mai apese spacebar – că sunt prea grăbiţi – de ce să-i aprobe Academia? A, aşa e. Academia e aia cu reformatorii la noi…

    • Iti impartasesc intru totul durerea… Diacriticele mele incomplete vin din graba si din faptul ca traiesc in Belgia, tin blogul asta episodic, ma bazez pe umor si bunavointa si pe convingerea anticipata a cititorilor ca daca as lucra la o editura as fi riguros… Uneori scriu de pe o tableta, alteori de pe un telefon… Ce conteaza, cred, e rigoarea si coerenta, nu redarea grafica imediata, explicita… Iar in privinta lui “nicio”/”niciun” : daca ai fi citit textul celalalt al meu despre ortografie, la care fac trimitere, ai fi vazut urmatoarele:
      Din noile convenții nu accept fără rezervă decît nicio scris legat; e mai logic si coerent decît nici o. Din moment ce vreo (vre o) se scria deja legat, logica elementară era ca și nici o să se scrie tot legat.

  4. Ar mai fi util de explicat de către onor Academie cum s-o fi ajuns de la cultul “sunt” la popularul “îs”.

  5. sandu vasile permalink

    de acord deplin…cu mentiunea rolului lui draganescu, mihai draganescu, seful efemer al Academiei, care a sustinut prostia cu â in loc de î…eu scriu la tabla ,in clasa , cu î, si tinerii, c’asa au invatat la scoala, se uita ciudat, imi maireproseaza, si incerc sa-i fac sa inteleaga, dar e tirziu, raul a fost facut, si acum pare normal….

  6. DOOM2 zice că sunt se pronunță cum se scrie. Sînt atîț de cretini încît schimba și pronunția cuvintelor străine (whisky nu se pronunță ca în engleză ci ca „pui schi” fără p-ul inițial)…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: