Skip to content

Istoria șamanismului românescu…

May 24, 2013

Image

Luca Pițu, trickster psihopomp intr-un peisaj literar cum e cel românesc, unde autorul e de obicei fie doar pompos, fie doar psiho, tocmai m-a publicat intr-un al doilea volum comun:

Istorii șamanice. Cantice de gest(ic)ă deșănțată. Naveta esențială

.
In volumul precedent (Spoiala), apărut in iarnă la aceeași editură, aveam patru piese de teatru (detalii in josul paginii).

579494_480984481935395_941254964_n

In Istoriile șamanice – 12 povestiri, pentru care linkuri aici mai jos, iar Luca are un pachet de scrieri erudit-extatice si o republicare a epuizatei Navete Esențiale (1991).
 .
In Naveta Esențială, Luca se deda unor incantații culturale cum nu mai face nimeni in România, călărind Logosul de la Platon la Sartre și patafizică, from Plato to Nato, trecând prin Lautréamont, Pierre Louÿs și fasolea săltăreață a pragmaticului Roger Caillois… Luca era deja un fenomen filosofico-lingvistico-literar încă dela începutul anilor 1980, cu eseuri care îi scoteau din minți pe Liiceanu si întreg șeptelul cultural bucureștean, precum minunatul hohot de rîs hermeneutic care e studiul său Heidegger și “haide Gherea”
 .
Despre rolul central al lui Luca Pițu in cocktailul subversiv ieșean al acelor ani am amintit aici :
.
Mințeau și când turnau : Intelectualii români sub Ceauşescu…
 .
Cele 12 povestiri șamanistice pe care mi le publică Luca in acest al doilea volum comun

250490_418607971569848_531397964_n

sînt aici, cam toate, dat fiind că le-am publicat mai întâi în draft pe blog (însoțite de desene și colaje de-ale mele) :

Image

1. Saskia Cunninkling: extaz cu rabat și rățuște în Flandra…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/08/edit-saskia-cunninkling-extaz-cu-rabat-si-ratuste-in-flandra/

Am iubit odata o femeie cu care nu știam cum sã ne zicem și să ne strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii obeze ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de a se mânca între ei.

Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninkling era atat de mare, cu cotloane obscure și hămesite ce nu figurau în cadastru, încât, când era sa ne luăm de mână sau să ne batem, trebuia sa ne căutăm bâjbâind ore in șir, pentru că nu știam cum să ne strigăm unul pe altul și atunci evitam să ne chemăm.

—–

Image

2. Iubire, Tarot și ciorbă de pui…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/29/iubire-tarot-si-ciorba-de-pui/

– Pot să fac si piele de găină când vreau, i-am șoptit, topit. Ești așa de frumoasă că uitandu-mă la tine îmi vine piele de găină.

Am întins brațul și am făcut piele de găină. Mi-a luat mâna, s-a uitat și a început să bocească duios…

Image

—-

3. Frenetica moarte a lui Martin Heidegger…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/11/frenetica-moarte-a-lui-martin-heidegger/

În avion, bînd vinul lor prost tras în sticluţe cu dop de tablă, m-am tot întrebat de ce mai scrie lumea azi. Ce-au ei atîta cu scrisul? O ţară normală ar trebui să interzică literatura, îmi spuneam arţăgos. Nu, stai, nu literatura, mai degrabă asta… omologarea ei. Să nu mai fie nimeni decretat scriitor vreme de două sute de ani. Da, aşa ar trebui, dacă am avea vînă şi minte. Altfel, în cîteva generaţii copiii vor fi obligaţi să înveţe la şcoală vieţile cîtorva mii de mari scriitori. Cui i-ar trebui asta?

—–

574733_491368940896949_296370993_n

4. “Oh, mon bébé…”

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/04/01/mon-bebe/

După o tăcere gafaita s-a întors si, prin dungile trimise de jaluzele, ii vedeam fața udă de lacrimi adevărate :

– Iti spun eu cum facem. Felul in care m-ai umilit nu se poate repara. Oricum nu ma atragi. Voiam sa o fac pentru tine. Esti un om bun si care sufera. Am sa ma culc cu tine acum, dar am să te plătesc. Și daca mai vii, iar am să te platesc… Ca sa fie clar ca nu e nimic intre noi. De cîte ori plec dimineața îți las bani lîngă telefon. Am să te plătesc ca pe curve.

—–

Image

5. Moneda Bacteriana

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/13/moneda-bacteriana/

În noaptea aceea, Nur Iulian visă că nişte arătări îl cojeau şi îl îmbucătăţeau, căznindu-l ca pe Domnul nostru Iisus Hristos. Răbdă o vreme, după care gemu către ei:

– De ce mă pedepsiţi ?

–  Aşa e rînduiala noastră, ziseră fără să-l privească.

Felul ăsta al lor de a nu-l privi îl scoase din fire. Tocmai se pregătea să răcnească, cînd se trezi într-un alt vis. Aici mîngîia o fătucă.

– Bagă-mi-o ! gîfîi ea, atît de gramatical încît Nur Iulian văzu înscris pe ecranul minţii lui acest îndemn cu toate liniuţele de despărţire corect puse, ba chiar cu un semn de exclamare la sfîrşit.

– Pfui, drace, o româncă, – fu tot ce ieşi din el.

—-

Image

6. Istoria şamanismului românescu…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/03/istoria-samanismului-romanescu/

 

Înfăţişarea cărţii era următoarea: era legată într-o piele tărcată şi păroasă, de

o culoare greu de descris. Nenea Nebunelea pretindea că e o culoare aproape

perfectă, dar că o forţă neştiută n-a vrut să fie culoarea chiar perfectă, pentru că asta ar deveni periculos. O culoare perfectă nu poţi s-o vezi, spunea el. Dacă-i perfectă n-avem cum s-o vedem cu ochii noştri de rahat, care dimineaţa avem urdori în ei. Si dacă n-o vedem, atunci cartea dispare. De-aia n-a putut cartea lui să aibă o culoare perfectă, iar dacă nu-i perfectă şi nu dispare atunci poate să fie orice culoare, că nu mai contează. Si de fapt blana aia chiar avea o culoare greţoasă, dar Nenea Nebunelea zicea că oricît de urîtă ar fi ea putuse să fie perfectă dar n-a vrut, şi-atuncea putem să spunem că e aproape perfectă.

Cum la legatul cărţii se folosise pielea de dinapoi, de la spate şi de sub coadă, în mijlocul coperţii se iţea acuma ţomonocul rîsului, ca o tîrtiţă de găină, dar cu mai mulţi muşchi. Dacă vîrai degetul în el, ţomonocul se strîngea în jurul degetului şi-ţi dădea nişte fiori nesănătoşi. Nea Nebunelea băga vîrful pixului în el cînd se oprea din însemnat şi pixul stătea aşa drept, perpendicular pe carte.

Cînd nu avea idei de scris, Nea Nebunelea lăţea tîrtiţa rîsului cu patru degete răşchirate, făcînd-o pătrată şi deschisă hămesit, iar înăuntrul pătratului de muşchi şi păr se vedea, sub blană, rotund pe coperta de dedesubt, un alt ţomonoc zugrăvit şi deopotrivă cu dintîiul, care-l atingea pe acesta în patru puncte precise. Aşa pilduia Nenea Nebunelea cvadratura cercului.

—-

Image

7. ZIUA ÎN CARE AU VENIT BELGIENII (sau : CIMPOIUL ÎMPUŢIT)

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/06/ziua-in-care-au-venit-belgienii-sau-cimpoiul-imputit/

În ziua cînd au venit belgienii la noi cu ajutoare, aflînd de ei, miliţianul

Manciuzdă hotărî pe loc, ca o primă măsură, să ordone babei Pampas să facă un tiv la gaura steagului, ca s-o-ntărească, că altfel se deşiră. Stia el că belgienilor le plac steagurile cu gaură la mijloc. Că le aduce aminte de Revoluţia noastră.

Image

8. Karma de trei parale (sau cum, în tren, poţi deveni esenţa răului, deşi ai coapse elegante)…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/08/karma-de-trei-parale-sau-cum-in-tren-poti-deveni-esenta-raului-desi-ai-coapse-elegante/Karma de trei parale (sau cum, în tren, poţi deveni esenţa răului, deşi ai coapse elegante)…

 

Cînd am intrat in compartiment, fata aia frumoasă îşi lipise fruntea de fereastră si părea că ar sta la pîndă, deşi pe peron nu se vedeau decit nişte amarîţi de soldaţi care răcneau ocări spre alţi tîmpiţi în uniformă ce urcaseră dupa mine si se risipisera prin tren. Doi intraseră in compartiment înaintea mea şi înjurau că nu puteau să deschidă fereastra. Au iesit în fugă si au tropăit spre capătul culoarului ca să-şi strige şi ei măscările, dar trenul s-a scuturat şi a pornit, aşa ca n-au mai apucat să urle decît la copaci şi la vacile din ce în ce mai rapide.

——

 

 Image

9. Madame Bovary la Neptun (sau: Cavalerul Morman Mort)…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/09/madame-bovary-la-neptun-sau-cavalerul-morman-mort/

– ”Am 17 ani și nicio crevasă în sfârcuri“… îmi spuneam la oglindă, sau ceva în genul ăsta, naiv-copilăresc, mi-i cîntăream, așa mici și tari, fără nicio intenție auto-erotică, doar mă surprinsesem deodată frumoasă, cînd mama, care intrase după mine în baie, s-a uitat acru și mi-a zis: ”așa îi aveam și eu până să te fac“…

Zicând asta, Imola a făcut o grimasă care a urâțit-o pe loc, strângându-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară, cu ochii pe jumătate închiși, rea.

– Ani de zile mi-am strivit sînii după aia și i-am dușmănit… Imi dădeam pumni în piept… Mama mea… cățeaua…

 —–

 Image

 

10. De Ziua Femeii in Kirghizia…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/08/de-ziua-femeii-in-kirghizia/

 

Seara, prin hoteluri si hanuri, tot vorbeam cu fata asta Shaganè… Eu ii spuneam de cum ma paraseste cățeaua belgiana, ea imi zicea de viata ei nenorocita… Avea un copil de vreo 8 ani cu un militian care se sinucisese in fața ei la cină, beat, tragandu-și un glonț în cap ca sa-i arate ce face ea din el…

 —-

 Image

11. Poveste de Crăciun…

https://www.facebook.com/dan.alexe?ref=tn_tnmn#!/notes/dan-alexe/poveste-de-cr%C4%83ciun/568222089862008

— Dom Dănuț… Mamele sînt ceva așa și pe dincolo… Eu, sprexemplu, n-ajungeam ce sînt fără mama. Ș-acum mi-aduc aminte cum m-a-mbrăcat ea frumos să mă ducă la Moș Crăciun, mai întâi m-a spălat pe picioare, că mereu îmi zicea să fiu curat pe picioare, că dacă mă calcă o mașină, la morgă ar putea să se vadă jegul din tălpi și ea nu vrea să-i fie rușine de mine, că de-aia trebuie să te gândești și la ăilalți, nu numai la tine, și mi-a zis:

— Mergem să vezi palatul lui Moș Crăciun.

—-

Image

12. SÎMBĂTA MORŢILOR…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/09/simbata-mortilor/

Deasupra, paşii înceţi ai urmăritorilor chifteau prin mîl, din ce în ce mai aproape. Celebi sări atunci şi îşi împlîntă degetele răşchirate în pămîntul stîrvăriei, cît mai sus, şi simţi cum o halcă întreagă de mal clisos se desface şi vine peste el.

Căzu pe spate şi fu strivit de terciul rece şi greu…

Urmară pe dată bufniturile morţilor ce săreau unul cîte unul în groapă şi gemetele lor ascuţite şi plîngăreţe pe cînd îl dezgropau.

Celebi horcăi, lăsînd gura să i se umple cu noroi…

—————–

Despre  Lumea ca Spoială și Împovărare, volumul din iarnă :
(aceeași Editura Opera Magna, Iasi)

Piesele sint următoarele:

1 — 1875: Eminescu la Creanga, din care orgia finală, cu Lot și fiicele, poate fi consultată aici :
Eminescu la Creangã – Actul III: Lot si fiicele, sau orgia tiranului dictator Cuza… <https://www.facebook.com/dan.alexe/notes_drafts#!/notes/dan-alexe/eminescu-la-creangã-actul-iii-lot-si-fiicele-sau-orgia-tiranului-dictator-cuza/502248279792723>

2 — Rãmãenii, piesa publicată în Agora lui Dorin Tudoran de la New York, în 1988, pe când încă mai eram în România, și care transformă protocronismul în commedia dell’arte;

3 — Oedipus


și

4 — Spoiala : un grup de milițieni ce formează o sectă de adoratori ai poetului Labiș violează și ucid o învățătoare care fãcuse un avort în Mausoleul de la Mărășești… pe fundal de hermeneutică a morbidității națiunii (publicata partial de Emil Brumaru intr-o revista ieseana imediat dupa revolutie).

Cum zice Oedipus al meu: “ca gîza-n chihlimbar mi-e vina în pedeapsă”…

———

Advertisements
3 Comments
  1. Cele două cărți se găsesc la vînzare pe online?

    • Ha!…
      Epuizate deja, insa disponibile, in urma donarii unei părți din tiraj, in toate bibliotecile municipale din România… Noi sîntem pentru gratuitate…

      • La BCU Iași n-o găsesc, am să încerc la Biblioteca Județeană. Poate am noroc. Re-editări, ceva?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: