Skip to content

Conversații cu o stea de mare…

June 18, 2013
 
 Image

— “Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai curvă din țară?”…

(Echivalentul francez fiind fraza cantata de bătrâna Castafiore în Tintin: “Je ris de me voir si belle en ce miroir.”)
 
Sybille era atât de limitată sexual, încât refuza orice banală picanterie, precum sa ne admirăm in oglindă in timp ce… de pildă. 
 
— N-am nevoie de zorzoane si stimulente, zicea. Imi ajungi asa cum esti. 
 
— Si in oglindă sînt tot eu, am protestat. Doar ca am cicatricea la ochiul celălalt. 
 
E cicatricea mea de inmarmurire, a cărei origine variază in funcție de auditoriu, ba chiar si in convingerea mea are mai multe surse reale. 
 
— Esti tot tu, da, doar ca acolo sînt si eu si asta ma tulbură. 
 
— Si când sîntem in partea asta, fără oglindă, nu esti si tu cu mine?
 
— Nu, aici esti doar tu. Eu ma topesc in tine si exiști doar tu, asa imi place.
 
M-am apropiat de ea pe la spate, privind-o în ochi. M-a respins cu fundul bombat. 
 
— Nu, nu vreau la oglindă, nu vreau si nu vreau. 
 
— Dar cu bărbat’tu nu o faci specular?
 
S-a întors enervată si m-a pocnit, nu foarte tare, cu peria. 
 
— Ai promis că nu ai sa-l invoci intre noi. 
 
— Madame e superstitioasă. 
 
— Stii ce, dincolo de oglinda asta e o altă lume… In noaptea asta ma duc înapoi la omul care ma iubește așa limitată cum sînt. 
 
— Nici măcar n-am facut amor, i-am spus gâtuit. 
 
— Omul meu nu se obosește să formuleze evidența, mi-a aruncat, razbunătoare.
 
……
 
Sa umbli noaptea spre gară, prin Antwerpen, in cartierul numit inselator “chaud”, nu este foarte sănătos pentru moral.
 
Sybille avea tot, sau aproape, si totuși am reușit s-o încrispez definitiv. Mâini mari – avea : punct bifat. Nas puternic, bărbie solidă : avea. Șolduri și genunchi – la locul lor… De ce atunci, de ce?…ce daca știinţa ei in amor era să imite o stea de mare? “Nu ma forța să fac teatru și acrobații”, mă rugase… Dar… steaua de mare… 
 
După miezul nopții nu mai sînt trenuri pentru Bruxelles… La hotelul sărăcuț, ăla de la receptie nu voia sa-mi dea o camera. Mă tot întreba incredul daca sint singur. Probabil ca încerca sa-si imagineze care-i “trucul” meu…
 
— Da, singur sînt, i-am aruncat enervat… Nu se vede scris pe fruntea mea: singuratate de supernova? Au nu am oare găuri negre în ochi si o nebuloasă făinoasă în gură?…
 
Când am urcat, strangand in pumn o cheie veche, rugoasă, cu inel ca alea de castel, am simțit, din jocul umbrelor si scârțâituri, ca se apleca peste tejgheaua receptiei sa vadă daca nu urc totuși însoțit de ceva mic… un pitic, o iguană… niște lari și penați…
 
În camera cu tapet de hartie, m-am trantit in pat și am înghețat: tot tavanul era o oglinda uriașă…
 
N-am putut dormi toată noaptea, ma holbam la mine gol, proiectat invers pe firmament. “Sybille”, gemeam, si vedeam ce dureros de fals pronunța cel din tavan…
—-

From → Paraphernalia

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: