Skip to content

Adevarul nespus: nu vom mai ieși din criză niciodată…

August 12, 2013

Image

Nu vom reveni niciodată la starea paradisiacă de “dinainte” de criză, in illo tempore nepăsător. Politicienii mint sau, și mai rău, se amăgesc prin mantre. Ceea ce numim “criza” va deveni normalitatea. Supa populară, așa cum e distribuită în Grecia, va agrementa de acum înainte cotidianul multor europeni.

Somaj de 12% în UE – 25 % în unele tari din sud… Nimeni nu va putea crea locuri de munca pentru atatea milioane de oameni. Globalizarea, concretizată în toate acele “delocalizări” , a dus la declinul fatal al industriei europene. Deplasarea elementelor cheie ale industriei in țări ieftine, sărace și autoritare împinge acum inexorabil spre generalizarea unei mentalități a compromisului politic.

În vremea asta, mîna de lucru europeană, șeptelul uman al muncitorilor, devine irelevant pentru marile multinaționale. Șomajul e deja mai mare decât cel  interbelic. Tinerii din sudul mai sărac al Europei încep sa plece in masă, vazand ca nu mai au niciun viitor acolo. Neoliberalismul practicat la Bruxelles de “echipa Barroso”, de actuala Comisie Europeană”, a mers chiar pina la a obliga unele țări, precum Grecia, sa ia măsuri impotriva propriei lor Constitutii.

In ciuda retoricii anti-europene afișate întotdeauna intr-o parte a presei, in special in Anglia, este totuși pentru prima oară că instituțiile europene acționează astfel impotriva cetățenilor înșiși, chiar dacă o fac selectiv, vizandu-i deocamdată pe cei ai țărilor îndatorare, care trebuie sa sufere pentru decenii de nepasare bugetară.

E ca și cum responsabilii nu ar fi înțeles încă dimensiunea politică a crizei, care e dată de dispariția solidarității, sau cel puțin a solidarității afișate, publice. Față de Europa de Sud, de pildă, țările nordice si Bruxelles se comportă cu un amestec de moralism și egoism calculat care nu poate fi decat contraproductiv pe termen lung.

Cf. mai multe pe Europa Liberă :

Nu vom mai ieși din criză niciodată

http://www.europalibera.org/content/article/25072644.html

In vremea asta, în România…

In vremea asta, în România, intelectualii unei drepte fantasmagorice cântă imnuri “capitalismului” american, dintr-o perspectiva caricaturala care nici in America nu există decat in mintea neo-conilor celor mai rupti de realitatea socialã. Obsedatii români ai “capitalismului” lauda asadar o lume lipsita de compasiune si filantropie, o lume fara servicii sociale, o lume in care crestinilor habotnici nu le mai pasa de vaduva si copil, impotriva preceptelor propriei lor religii, o lume in care daca faci un sindicat esti comunist, iar daca pui in discutie faptul ca directorul unei banci banditesti si falimentare, salvate de catre stat din banii publici, primeste milioane in bonusuri in loc sa fie dat afara pentru incompetenta… daca pui in discutie astea, inseamna ca esti un periculos socialist sau anarhist…

tirelire-cochon-crise

.

Mâna nevazuta a pietei

După care mai vine și obsesia irațională -alt fetiș- cu “economia de piață”… Răposatul John Kenneth Galbraith obisnuia sa spuna, știind foarte bine ce efect are o asemenea axiomă în gura lui, că economia nu e o știință. Daca ar fi fost, continua el, atunci toti economistii ar fi bogati, intrucat ar cunoaste dinainte evolutia piețelor. E acelasi rationament ca in cazul metodelor de ghicit: daca ghicitorii ar prezice viitorul, atunci nu ar mai trudi vânzându-și talentul pe cățiva bănuți.

Că economia nu e o știință s-a vazut în dezastrul financiar care, pornind din SUA, a înghițit Europa, nedând semne ca s-ar opri. Nici un „premiu Nobel pentru economie“ –majoritatea sînt americani– n-a prevăzut criza, după cum, in acest moment, nimeni nu are habar ce se va intâmpla mai departe.

Gestionarea crizei a fost lasata in seama politicienilor, care nu fac decat sa cârpeasca, folosind banii publici, hăurile lasate de bancheri si speculatori. Nimeni nu știe cum se mai justifica ideologia ultraliberala, cea care pretinde ca mecanismele pietei reglementează totul, dacă atunci cand se intampla un crah de importanta majora, atat SUA, cat si UE se grabesc sa ia masuri de tip socialist.

Vărsarea unor sume astronomice de bani in băncile falimentare, sau nationalizarea lor pripita, nu au nimic de-a face cu mecanismele pietei, despre care ni s-a spus ca sunt imuabile si ireprosabile, previzibile, si că nu pot decât sa duca la succesul celor merituoși și la eșecul inadaptaților.

Mistificarea a fost întărită de discursul cvasireligios al politicienilor, universitarilor si „experților”. Ba chiar s-a mai inventat și acest mincinos „Premiu Nobel pentru Economie”… In realitate, nu e deloc un premiu instituit de filantropul Nobel sau de fundația care îi poarta numele, ci un cec acordat de Banca Națională a Suediei, din 1968 incoace, și căruia i se spune, in mod insidios, „Nobel pentru economie”, doar pentru că e oferit in acelasi timp cu premiile Nobel propriu-zise. Urmașii lui Nobel nu încetează să protesteze că numele familiei lor e folosit pentru a justifica această obscenitate.

Asa incât, dincolo de discursul lor obscur si pretențios, economistii ghicesc, statistic, la fel de mult cât o simplă vrăjitoare. Numai că aceea, cand se inșeală, nu ruinează jumatate din planetă, ba pe deasupra mai și știe să vindece de deochi.

Cf :

“Nobelul mincinos: economia nu este o știință”

http://www.europalibera.org/content/article/24746465.html/

——

12 Comments
  1. George permalink

    de departe cele mai mediocre tampenii pe care le-am citit pe aceasta platforma – altfel una fascinanta. vag adevarata este partea cu neoliberalismul care de fapt s-a potrivit in contra-pas cu reducerea fortei de munca prin off-shoring si digitalizare. in rest argumente de doi lei, livrate sub sloganuri neclare… Grecia este nefiscalizata, a furat la cifre si a sustinut pe datorie bugetari cu duiumul, iar pt asta nu sunt de vina nici birocratii europeni, nici “piata” , nici doctrina liberala…cat despre tineri si somaj, din pacate, adevarul este ca o puternica sindicalizare in statele sudice (fie ca vb de sectorul public, fie ca vb de sect privat) ii impiedica prin cartelizarea muncii (ca si marfa de productie), sa fie incadrati in campul muncii desi sunt dispusi sa lucreze chiar mai ieftin… deci solidarizarea cui pentru cine?

  2. George permalink

    si inca o precizare: dupa consolidare fiscala in europa, cresterea costurilor muncii in china si frica de instabilitatea nord -africana, europa va arata un pic mai atractiva pentru investitii, deci bunastare. adevarata problema a europei este natalitate si contractul social intre generatii. o generatie numeroasa, imabatranita, obisnuita cu beneficii sociale grase care s-a imprumutat si a pasta datoriile unei generatii mai tinere si pe deasupra somere… o spune Nial Ferguson intr-un eseu de milioane: http://www.amazon.com/The-Great-Degeneration-Institutions-Economies/dp/1594205450

  3. Liberal era sa le lase sa pice, iar bancherii, actionarii, si creditorii/deponentii sa se aseze frumusel la masa credala, ca la orice faliment. Daca unii au facut nereguli, trebuiau sa raspunda cu propria avere, si sa infunde puscaria.

    • Romulus Roman permalink

      Aparent asa trebuia făcut. Numai că a existat un șantaj puternic din partea marilor carteluri financiare, în parte un șantaj justificat de faptul că pierderea încrederii populației în sistemul bancar ar fi dus la pierderea marilor averi iar acest lucru nu ar fi fost permis de către aceste carteluri.
      Scuza pt. care s-a cedat șantajului a fost evitarea unui război de proporții, amenințare reală și nu prea.
      Ce se mai poate face ? Se poate remedia situația ?
      Populația deja nu mai are încredere în bănci oricum numai că sistemul este atât de pervers încât a creat dependență iar acest lucru este realul obstacol în fața schimbării.

  4. J. G. permalink

    Ceea ce denumesti dumneata “capitalism” este defapt socialism/etatism/interventionism/corporatism.

    Vad ca in Romania inca bate vantul analfabetismului economic.

  5. Sectanții “capitalismului” precum cei ai “comunismului” – aceeași credință oarbă…
    Sectanții pieței, ai “capitalismului” și ai “mâinii nevazute” au aceeași atitudine de negare mistică pe care o au sectanții comunismului pur și neîntinat – ceea ce numesc eu “capitalism” e, cum zice unul: “socialism/etatism/interventionism/corporatism”… Nu e de fapt “capitalism” pur. Dacă ar fi capitalism “pur” nu s-ar intampla așa.
    Atitudinea denegării, ca intr-o sectă, sau ca la comuniști: asa cum si aia bîrîie ca “Stalin, Mao, Khmerii Roșii nu au reprezentat comunismul autentic”, asa si secta pieței ne asigură că ce se prăbușește acum e de fapt o formă de “socialism/etatism/interventionism”… capitalismul autentic trebuie încă să vie, precum Paracletul…

  6. Alexandru permalink

    Hm, imi pare rau, autorul scrie cu farmec dar ultimul paragraf este edificator: tremuram cu totii sub religia “mainii invizibile” in timp ce, de fapt, guvernele nu o mai respecta, la fel cum comunistii se departasera de invataturile lui Marx dar clamau inca puritatea ideologica. Autorul sufera de acea boala care apare ocazional la scriitori si filozofi: “Istoria se termina cu mine”. Folosind o analogie nesustinuta de nimic considera ca a gasit cheia economica a prezentului. Din pacate, asa, fara nicio baza realista cum suntem noi, economistii, nu putem sa-l luam in serios pentru ca am vazut pretentia aceasta aparand din zece in douazeci de ani de aproape doua secole deja. La fiecare criza, apar profeti ai Apocalipsei care ne spun ca sistemul este epuizat. Din pacate, profetii nu se opresc aici. Unii dintre ei se apuca sa construiasca ei un sistem “mai bun” si se gasesc unii care ii iau in serios si se apuca sa-l implementeze punand societati intregi in patul lui Procust. Asa, defect cum este, sistemul capitalist din democratiile moderne este bazat un fericit compromis si, imperfect cum este, ne-a ajutat cel mai mult sa inaintam. Daca o parte cat mai mare din lume il va adopta, asta nu poate avea decat consecinte fericite pentru oamenii de acolo. Usoara saracire a Europei de Vest din prezent isi gaseste replica in imbunatatirea conditiei pentru mase mari de oameni din Asia. Cum zice autorul “tarile ieftine”… dar nu chiar atat de ieftine ca acum zece ani 😉

  7. Dan permalink

    As mai adauga ca exista unele analize care leaga in mod clar cresterea economica constanta de pe la 1850 pana la criza petrolului din anii ’70 de industrie si de accesul la rezerve de combustibil usor de extras (titeiul si gazele conventionale, in speta). Or se stie ca, pe de o parte, pretul acestora a crescut constant din anii ’70 incoace (ceea ce s-a repercutat asupra profitabilitatii industriei si a dus la o crestere economica in continua scadere), iar rezervele de titei si de gaze naturale sunt in scadere. Daca combinam acesti factori obtinem o industrie din ce in ce mai costisitoare pentru statele occidentale, care nu reuseste sa aduca o crestere economica suficienta pentru a plati combustibilii necesari la preturi profitabile si astfel la o spirala a stagnarii si a scaderii economice. In plus, nu mai raman bani nici pentru inovatii in domeniul energiei.
    Gazele de sist nu fac parte din categoria combustibililor ieftini si accesibili. Costurile de exploatare sunt mari, iar rentabilitatea lor e scazuta si nu reprezinta o alternativa suficienta pentru relansarea economiei americane sau occidentale.
    We (they)’re fucked.

    • Fals. Rezervele de petrol (şi de alte hidrocarburi) ale ţărilor mari producătoare au crescut, nu au scăzut.

  8. Lucius permalink

    UE merge incet dar sigur spre un fel de fascism, pt. ca unde nu este paine nu mai poate fi nici democratie. Un fascism care nu va construi pt. saraci cum a facut Mussolini sau Hitler. Si nici nu va da locuri de munca. Ci care va bubui populatiile infometate care ies in strada, cu trupele de cagulati.

  9. Nu pot fi de acord cu tot ce spuneți mai sus! Neoliberalismul ar trebui sa funcționeze si la urcare dar mai ales la coborâre. Trebui sa existe un moment de ștergere cu buretele (cu pușcărie, aruncări de la balcon si tot tacâmul), după care sa se poată reîncepe construcția.
    Spunea cineva mai sus ca suntem in paradigma intervenționismului si are mare dreptate. Se cheltuie majoritatea resurselor cu bătrâne-le corporații (care din păcate au puterea si un lobby pe masura) in timp ce sunt puse la regim forțat tinerele IMM-urile si prin supra-impozitare si prin consumul întregii piețe bancare (aici ma refer la Romania).

  10. Iosif Stalin permalink

    Pregatirea mea de baza este economica si pot sa spun cu o probabilitate de 80% ca economia este o realitate stiintifica. Exista numeroase modele econometrice testabile oricand care descriu bine (nu perfect) realitatea economica. In orice caz nu economistii sunt cauza “crizei” de astazi, care criza s-a terminat de trei-patru ani (in vest) si de doi-trei ani la noi (in Romania).

    Revenind la neoliberalism – in acest moment realitatea economica scuipa in fata teoria economica a lui Friedrich Hayek si restul de “austrieci” si monetaristi. De fapt acum neoliberalismul este un termen derogatoriu.

    Revin mai tarziu, nu am timp acum sa termin ce am de spus – inchei doar cu un citat din Adam Curtis “Mana invizibila a pietelor este asa de invizibila pantru ca nu exista de fapt deloc.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: