Skip to content

The horror pe litoral… și cum am găsit oameni umani in Costinesti (femei)…

August 23, 2013

Image

Există dureri de cap la fel de intense ca cele de care a suferit Gheorghe Doja cu coroana aia incandescentă. Chinuri de mucenic atât de monstruoase, încât nici nu simți când gealații îți smulg sfarcurile cu clești ruginiți. 

Cu asemenea durere am plecat azi de dimineata la vizitatul statiunilor de pe litoral, predispus spre ură, iar in cap exclamația lui Kurtz din romanul lui Conrad Heart of Darkness (Apocalypse Now la cinema): “The horror”.

Le-am luat din jos, de la Vamă, mergând spre Costinesti. 

Horror in Saturn, Venus, Olimp și tot panteonul. “Horror” etalat serial… Șaormării, oameni burtoși si femei șleampete. Hoteluri abandonate si câini tîmpiți. 

In Neptun – dezolare totală. La bazar, unguroaicele ale cu fețe de masă croșetate, superbe, nu mai vandusera nimic de prin luna mai. 

Neptunul mi-a amplificat durerea de cap, făcând-o atât de odioasa, încât in Costinesti nu mai aveam chip uman.  

Și cu toate astea, acolo, da, chiar acolo in Costinesti, două splendide examplare umane mi-au salvat ziua si -parțial- echilibrul mintal. E vorba de doua doamne cu șolduri și cruciulițe. Cea dintâi trăiește la tejgheaua unei farmacii unde am intrat palpitând într-o pîclă cerebrală cum era cea pe care ne-a cântat-o Jimi Hendrix in Purple Haze. 

Din prag mi-a zis, expertă:
— “Vă doare capul”. 

Sibilă profesionistă, m-a întrebat ce mai luasem (trei nurofene) si mi-a scos de sub tejghea doua lucruri fără nume recomandându-mi sa le iau cu votcă. Pentru atâta omenie neașteptata mi-a cerut doi lei. 

Cea de-a doua, la terasa Ștefan, mi-a vazut la randul ei suferința încă din stradă si după ce mi-a explicat in cuvinte puține ca nu mă poate eutanasia a țipat spre bucătărie să prepare un suc de roșii “natur”, si anume “două roșii mari pasate descojite” cum am auzit-o ordonand, in care a varsat viguros si autoritar o suta de votcă si un strat gros de piper. 

Remediul a fost atât de eficace încât am rămas o vreme privind in gol, induioșat de atâta umanitate regasita. 

Costinestiul e hîd, Neptun e un decor de sfârșitul lumii, celelalte statiuni sint numai bune de exilat poeți pretențioși. Cu toate astea, doua doamne cu șolduri si cruciulițe mi-au arătat spontan o farâmă de uman. 

Vizitati litoralul românesc. Omenescul blând se condensează in locuri și proporții neașteptate.

Advertisements

From → Paraphernalia

3 Comments
  1. Lucius permalink

    Geniala descriere. Felicitari.

  2. Luescher Diana permalink

    Un om ca tine, Dane, este o bucurie a sufletului!… In afara de talentul tau extraordinar ai o doza de sensibilitate si duiosie, chiar cind vorbesti de ura si miterie, incit imi umpli ochii de lacrimi… De emotie!… Esti cu adevarat
    genial!..💝😘

  3. hîd, rîs, pîrș, mîță, țîță… ce frumos!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: