Image

Iată și vorba chiul, de la care a fost format verbul a chiuli. Chiul se află într-un vizibil raport de rudenie cu albanezul qyl (citit azi ciul, dar istoric kül), popular şi argotic, care se traduce prin “ parazit”, cineva care trăiește pe spezele alotora, sau “prin înşelăciune”. In expresii = gratis, degeaba. De aici, printr-un împrumut dinspre albaneză spre română s-a putut ajunge în mod firesc la o expresie cum e “a trage chiulul”. 

 

Este numai o supoziţie, pentru că, în acelaşi timp, atît chiul cît şi qyl ar putea foarte bine să urce împreună pînă la turcescul külahçi, care desemnează un trickster, un scamator, cuvînt preluat în română sub forma chiulangiu

 

Oricare ar fi originea termenului, corespondența chiul-qyl se verifică prin echivalenţele fonetice: unui c– (k) arhaic în poziţie iniţială (chiul) îi corespunde deseori în albaneză, chiar şi în multe latinisme imprumutate in antichitate, q-, pronunțat astăzi aproximativ ci-, ca în cer, ex. rom. cîine-alb. qen, rom. căprior (de la acoperiş) – alb. qepër, rom. car-alb. qerre. Palatalizarea lui c în albaneză este un fenomen relativ recent şi secundar, lucru dovedit de masa de turcisme care au fost preluate în albaneză prin palatalizarea lui k (Kazim>Qazim, Kerbala>Qerbela, tekke>teqe). Y la rîndul lui redă grafic ü. Chiul = qyl își corespund așadar perfect atât fonetic, cât și prin sens.

 

Identitatea lui qyl şi a lui chiul mai e dovedită şi prin compararea altor turcisme intrate simultan în albaneză şi în română: qyp=chiup, din tc. küp, deci qyl=chiul.

 

Din prudentă, DEX-ul pomenea încă, în ediţia sa din 1958, ipoteza plauzibilă a derivării lui chiul din turcescul külahçi, deşi fără a mentiona termenul albanez echivalent. Iată însă că, dintr-un exces de zel, ediţiile recente ale DEX-ului, cea din 1984 şi cea din 1996 propun, ca sursă pentru chiul, un ridicol şi inexistent frantuzism: [tirer au] cul !

 

Et c’est là aussi qu’on l’a, avec de telles théories.

 

—-