Skip to content

Exterminarea Brâncovenilor – cronica unei lașități colective…

October 30, 2013
 
 Image
Cine citește cronicile (in special cele ale lui Radu Greceanu și Radu Popescu) și istoricii nepuși pe înfrumusețări romantico-naționaliste vede că Brâncoveanu a căzut și a sfărșit în măcelul public al întregii lui familii din pricina trădării și lașității celor mai apropiați lui, curtenii și intriganții de acasă : fostul lui protejat, psihopatul mincinos de Mihai Racoviță, apoi boierii pînă la unul și întreaga masă a curtenilor, care n-au mișcat un deget în fața minusculului grup de ieniceri veniți să-l ducă pe puternicul domn la pieire.
 
Brâncoveanu fusese deja trădat de spătarul Cantacuzino, care fugise la ruși cu o parte a cavaleriei, odată cu Cantemir. Că el nu bănuia insă ce i se pregătește, scrie Xenopol, “nu e de mirare, când toată înconjurimea lui era o haită de trădători care se bucurau deja de bucățica de pradă ce era să le cadă în gură din dărăpănarea strălucitei sale case.
 
Vizirul trimite atunci pe Mustafa Aga cu puțini oameni și cu două firmane, unul de mazilire pentru Brâncoveanu, iar altul către toată boierimea ca să-l dea de grumaz pe domnul. Miercuri înaintea Paștilor, pe 4 aprilie 1714, aga descalecă la București la curțile domnești și declară pe Brâncoveanu mazilit. Domnul auzind această veste înfiorătoare sare la ferești, strigând din răsputeri către armata sa : “Slujitori, slujitori, unde sunteți? Nu mă lăsați“… Boierii însă se retrăseseră, luând și slujitorii cu ei.”
 
Torturile pentru a scoate de la el cât mai multe averi și execuția publică la Istanbul a lui Brâncoveanu, care își vede mai întâi cei trei feciori și ginerele decapitați unul după altul și care moare cu o demnitate exemplară, nu fac decât să pună în lumină și mai limpede lașitatea și ticăloșia deplină a mai-marilor valahi și a clasei politice încă de pe atunci și să dea o notă de insuportabilă intensitate narativă momentului, narat de cronicar, în care la iesirea din București Brâncoveanu mai că a fost salvat de norodul disperat : “Mare jale era a privi atunci un domn vestit ca acela și să auzi bocete și țipete de femei; ci turcii i-au strâns în grabă pe feciorii și ginerii domnului și nimic zăbovind, tot la grabă i-au gătit să-i pornească mai curând, sub ochii norodului, care cu mic cu mare alerga după ei”… după acel aga care venise “cu oameni puțini”.
 
Numai un popor care și-a pierdut credința și demnitatea poate arăta atâta pasivitate în fața unei mâini de lefegii veniți să le ia conducătorul“, avea să scrie câteva decenii mai târziu un secretar si preceptor francez la curtea Moldovei
 
Bine că facem anul Brâncoveanu acuș… L-au hăcuit turcii, da, așa e, însă noi nici ustoroi n-am mâncat, ba chiar ne-am făcut că ne uităm în partea cealaltă…
 
Advertisements

From → Paraphernalia

9 Comments
  1. Dragos FRD permalink

    Brancoveanu a avut o domnie suficient de lunga incat sa-si poata alege oameni de incredere. Dar…

    1. Nu a fost nimeni sa-i ia apararea nici macar in fata unei micro-armate otomane;
    2. “Slujitori, slujitori, unde sunteți? Nu mă lăsați“ – asta suna a la Becali, care se plange ca nu mai vrea sa fie transportat in masini ruginite.
    3. Faptul ca a fost luat prin surprindere de micro-armata otomana zice multe si despre serviciul de informatii pe care ar fi trebuit sa-l aiba.

    Sigur, asta nu scuza poporul roman de lasitatea de care a dat dovada. Dar zice multe si despre modul in care Brancoveanu a inteles sa-si aleaga oamenii.

    • Adicà Brancoveanu muri fin’cà fuse prost de bun si nu-si fàcu securitate ca alde Stefan cel Mare … Cum zic de obicei in asa ocazii : “fereste-mà doamne, de comentarii !”

      • nomoremisterniceguy permalink

        Asa o sa scrie peste fo 300 de ani niste romantici nationalisti cum s-au retras boierii de l-au lasat pe Ceashka singurel sa-l mazileasca la semnalu sultanului Rusiei, desi poporul iesise intr-o imensa si populara manifestare de sprijin a conducatorului iubit; iar el plin de demnitate, a cazut cu fruntea sus.
        Alexe Dane, citeste despre auto-victimizare, si cum ajunge victima violului de la Stockholm sa se auto invinovateasca ca d-aia a talharit-o rusu si turcu si neamtu, nu ca erau ei nijte state pradatoare, ci pt ca romanii sunt niste lasi si tradatori si intriganti si poarta fusta peste genunchi.

        Esti un roman suferind de autovictimizare… nu suntem cu nimic inferiori rusilor sau nemtilor. Lasa scuipatii cu “romanii e nijte jeguri”, da-o dreq de treaba, ca imperiul (rus, austriac, otoman, american, etc.) e un concept infinit mai atroce decat provincia. Deshukeala bestialica care i-a zamislit pe un Bush sau o Merkel sau Putin e incomparabila cu scenetele de pe Dambovita.

  2. Și cronica e departe de sfârșenie …
    (cât despre uitat aș pune rămășag că nu și-au ferit privirea, e în Jurnalul lui Mihail Sebastian o secvență, cutremurătoare, după executarea asasinilor lui Armand Călinescu, “Ar trebui să se ţie ordine, să ne pună pe două rânduri, să vadă fiştecare.”)

  3. Daca te aud jurnalistii patrioti te linseaza, cum indraznesti sa vorbesti asa de patria muma?

  4. Constantin Brâncoveanu a fost un domnitor blând,milostiv și cu mare credință în Dumnezeu.Pentru a asta a plătit cu prețul vieții lui,a celor 4 copii decapitați odată cu el și a ginerelui său Văcărescu,toți decapitați din ordinul sultanului la Istanbul(1714).A fost ridicat din țară, de la palatul domnesc, de o mână de lefegii turci, cu toată familia,iar slugile sale,sute de slujitori și paznici,dregătorii responsabili cu securitatea lui și a familiei lui, dăduseră bir cu fugarii,toți au trădat ,lăsându-l fără apărare. A fost vândut și dus la pieire cu toată familia lui ,de către primii săi slujitori în rang, fiecare, fiind interesat să ia o parte din averea lui fabuloasă..I-a fost exterminată familia(cei 4 fii) pentru a nu mai râmâne moștenitori la averea lui imensă, acesta fiind motivul real al decimării marelui voievod muntean ȘI A FAMILIEI SALE.Toate s-au petrecut sub ochii norodului,sute de gură-cască, atunci când a fost ridicat din București de câțiva lefegii turcii, dar nimeni n-a făcut nimic pentru a-l salva.Ticălosul nr.1 a fost Stefan Cantacuzino-spătar, comandantul armatei și al poliției, care în schimbul predării domnitorului Constantin Brâncoveanu turcilor, a primit încuviințarea de a lua tronul Țării Românești, el jefuind majoritatea averilor fostului domnitor,dar și a averilor apropiaților săi slujitori.Oare ceea ce s-a întâmplat atunci nu este aidoma cu cele întâmplate în zilele noastre:trădarea ceaușeștilor ,decimarea acestora urmată de jaful total al avuției țării acumulate în comunism ,jaful total asupra averilor țării timp de 23 de ani, injustiție socială și judiciară,corupție,trădare, ticăloșie înspăimântătoare în politică, mizeria socială de nedescris în care trăiește prostimea, tăcerea prostimii,somnul cel de moarte din care nu se trezește,pactizarea cu dușmanul împotriva celor care luptă pentru binele ei.Grozăviile de atunci sunt aceleași și în prezent.De unde să vină binele acestei nații?

    • O remarca ar fi ca ceausistii nu au fost decimati din moment ce nu s-a putut omora din 2 o zecime.

  5. Da. Mai ca sunt de acord cu Dragos. Romani au fost de la primul pana la ultimul. Romani au fost cei ce nu l-au aparat, romani au fost cei ce l-au tradat, roman a fost si el ca nu s-a inconjurat de oameni loiali… dar astfel de oameni nu se prea gasesc printre nobili… ce folos avea nobilul de Costel? Licuriciul era la Stambul nu la Bucuresti.
    Si sa introduci poporul de rand in ecuatia asta e deplasat. Pulimea arata ca vai de ea si la 1714, si la 1821, si la 1848, si la 1916 si dupa. Domnitorii astia ce au facut ei mai exact pentru popor ca sa fie adulati si aparati? Si-a luat Brancoveanu de la gura pentru poporul de rand? Pentru taranul descult ce isi muncea campul nu exista viitor si trecut. Ne e usor sa judecam acum… dar cati s-ar duce la lupta cu o sapa, un topor sau o furca? Si pentru ce? Taranii aia aveau neveste si copii. Era de preferat un razboi din care tot ei ieseau de freieri dupa ce nobilimea si domnul alergau la Viena sau Moscova. Putini au fost cei pentru care taranul roman a meritat sa se sacrifice. (Si cand a fost vorba de sacrificiu au facut-o pentru un motiv tampit… religie. Cam in perioada asta un calugar sarb agita spiritele in Ardeal si ameninta prostimea cu chinurile vesnice.)

  6. NU toata boierimea munteana il aprecia pe Brincoveanu. Existau frecusuri mai vechi intre familia si oamenii sai, pe de o parte, si Cantacuzini si trupa lor, de cealalta parte. Plus ca se stia de mult ca Brincoveanu tradase, existau legaturi mai vechi cu Petru cel Mare al Rusiei, anterioare anului 1711, cind Petru e aliat cu Cantemir. In 1711, la Stanilesti, conform aliantei cu Rusia, Brincoveanu trebuia sa atace spatele armatei otomane, avind intreaga armata adunata si in tabara inspre granita cu Moldova, aproape de Milcov. Brincoveanu a tradat insa cauza crestinatatii, a trimis carele sale cu provizii cumparate cu banii rusilor, armatei otomane, si si-a pastrat tronul.

    La moartea hatmanului cazac Mazeppa, urmatorul hatman, Orlik, pentru a se pune bine cu Poarta, a trimis la Stambul corespondenta intre cazaci, rusi si Brincoveanu, unde se vedea fara urma de tagada ca domnul muntean tradase de mult angajamentele fata de otomani, ceea ce turcii banuiau, de aceea il trimisesera pe Cantemir ca domn in Moldova, tocmai sa-l prinda pe Brincoveanu – o spune insusi Cantemir in scrierile sale.

    Pe linga tradarile succesive (au existat tratative si cu austriecii), Brincoveanu adunase o avere imensa, si nu neaparat prin afaceri curate sau duhul blindetii cu adversarii sai politici. Otomanii erau oricind bucurosi sa faca rost de averi confiscate, si stiau ca Brincovenii se scalda in aur. Problema nu era ca Brincoveanu invatase foasrte bine adunarea, dar nu invatase si impartirea. Un motiv in plus pentru a fi mazilit si executat.

    In fine, un alt motiv a fost unul pur militar si pragmatic. In 1714 otomanii au atacat posesiunile venetiene din Mediterana, alea putine care mai erau. Confrom unui tratat de alianta din 1699, Austria avea obligatia sa intervina de partea Venetiei, in cazul in care ere atacata de turci. Otomanii nu puteau sa-l lase pe tronul muntean pe Brincoveanu, care avea sub comanda o armata de aproape 40.000 de oameni, si trei galere pe Dunare. Uitati-va pe harta razboiului din 1715-1718, veti vedea ce ar fi insemnat pentru otomani, dpdv strategic, o Valahie aliata trup si suflet austriecilor. Inainte de mazilire, armata munteana a fost dusa de comandantii ei, fideli Cantacuzinilor, inspre Oltenia, astfel incit otomanii si-au facut treaba in liniste si fara probleme.

    Brincoveanu nu este asadar dracu stie ce martir al vreunei cauze, a fost doar un domnitor roman care a fost sapat din interior, si-a facut mendrele cum a vrut in tara, a jucat la mai multe capete afara, si, pentru toate astea, si-a pierdut capul. la fel ca multi altii inaintea lui, si dupa el…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: