Skip to content

De ce sînt nefericiți românii…

November 2, 2013

Image

Cînd Eurostat (Biroul European de Statistică) face anchetele alea anuale, pe țări, despre fericirea națională brută în Europa, românii ies sistematic în coadă, alături de unguri, cu diferența că ăia au motive serioase de depresie: au pierdut un imperiu, vorbesc aglutinat, iar lumea le confundă capitala cu Bucureștiul.

Românii la rîndul lor consideră că au infinite motive de depresie națională : asasinarea lui Eminescu, activitatea sexuală a moldovencelor, existența Chiorului și tonul odios pe care copiii noștri miorlăie “tati” și “mami”…

In schimb, de 40 de ani de cînd există Eurostat, danezii ies an de an ca fiind oamenii cei mai fericiți din Europa (și poate și din lume). Păstrasem un articol vechi din British Medical Journal care caută să explice de ce danezii se simt așa de fericiți. Nu e vorba deloc de securitatea socială sau prosperitatea materială, pentru că aici danezii n-au nimic în plus față de depresivii olandezi sau istericii parizieni. Trebuie să fie altceva.

Am căutat articolul și l-am recitit, comparând cu situația din România. Mai întâi n-am înțeles nimic. Bunii doctori britanici spun așa: secretul fericirii danezilor e că sînt o societate egalitară care mănâncă si bea bine. Bine, dar nu așa sînt și românii?!…

Alimentația danezilor, de pildă, zice British Medical Journal, le-ar părea nesănătoasă altor nații, dar pe ei îi face fericiți. In cotidian, ei nu se ating de heringii ăia afumați fantezist, cum vrea legenda, ci bătrânii se îndoapă cu sosuri grele, cartofi si carne de porc, iar tinerii trăiesc prin fast-food, hamburgheri și pizza congelată. Aha, cam ca la noi de fapt.

Apoi, alcoolul e general, lumea trage un șnaps dimineața înainte de slujbă, nu poți mânca la prânz fără să bei, toți fumează, iar speranța de viață, fără a fi jos de tot ca în Rusia, e totuși foarte coborîtă, mai ales cu atîtea ciroze și boli cardio-vasculare. Unul din autorii studiului mărturisea de altfel că o explicație plauzibilă ar fi că danezii sînt în general beți când completează chestionarele ale cu fericirea.

Apoi, mai zicea studiul, Danemarca nu e ca celelalte țări occidentale, acolo lumea încă se însoară, face copii, nu-s în pericol de dispariția nației, ca alții. Bun, bun, dar și românii la fel.

In mare, articolul nu ne luminează de fel, pentru că reiese din el că danezii ar fi un fel de români blonzi, inclusiv predispoziția pentru pornografie, lene și fraudarea fiscului. Secretul trebuie sa stea în altă parte.

Vi-l spun eu: danezii nu au probleme de identitate. Nu-i interesează dacă lumea îi confundă cu suedezii și dacă cineva nu știe să le situeze capitala. Nu se burzuluiesc dacă nu poate nimeni să citeze un scriitor danez și nici nu văd cu ce le-ar crește fericirea dacă s-ar dovedi că strămoșii lor au inventat calul. Se uită blond în ochii lumii și zîmbesc mulțumiți de ce au.

Ii înțeleg foarte bine, în afară de blonzimea neinteresantă și eu mă simt la fel. Asta trebuie să fie ce se numește „maturitate afectivă“.

Cf. și :

Jafuri, omoruri sau găinării ? – unde se situează românii pe scara criminalității in UE…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/08/jafuri-omoruri-sau-gainarii-unde-se-situeaza-romanii-pe-scara-criminalitatii-in-ue/

6 Comments
  1. Corson permalink

    Pentru ca se plictisesc.

  2. Maturitate afectivă efectivă, nu?

  3. kukac permalink

    pai danezii au o regina care are grija de ei
    si nu sint stresati de BOR

  4. kukac permalink

    iar maghiarii n-au piedut un imperiu. si-au pierdut tara.

  5. Apoi, mai zicea studiul, Danemarca nu e ca celelalte țări occidentale, acolo lumea încă se însoară, face copii, nu-s în pericol de dispariția nației, ca alții. Bun, bun, dar și românii la fel.

    Poate “românii din judeţele mai sărace şi mai pupătoare de moaşte la fel”, fiindcă municipiile care produc 99% din PIB stau mai prost în privinţa asta 😀

    De fapt omul român din Generaţia Cu Cheia de Gât (adică născut între 1970 şi 1990) are un avantaj şi un dezavantaj, care se anulează reciproc.

    Avantajul: datorită “cozilor foamei” şi mai apoi bâlciului din anii 1990-2003, când se devaloriza leul de la o zi la alta, Generaţia Cu Cheia de Gât are ca principal interes crearea unei situaţii financiare bune. (Sau, cum spun cu dispreţ hipstării de la CriticAtac.ro, “acumularea primitivă”.) Pentru Generaţia Cu Cheia de Gât, fiecare job contează atâta vreme cât îţi asigură un venit lunar, fiecare afacere proprie atâta vreme cât îţi aduce bani, fiecare mic ciubuc făcut pe lângă job (spre exemplu: un tip de la un service de electronice stătea la atelier între Crăciun şi Anul Nou, ca să mai repare 1-2 monitoare şi să bage în buzunar tariful reparaţiei, 150-300 de lei) trebuie să genereze un mic profit. Profit care trebuie să asigure în primul rând o viaţă confortabilă, adică să ai ce mânca, ce bea, ce fuma, ce pune în rezervorul maşinii, cu ce să îţi cumperi cărţi de la Diverta sau o cameră digitală de la Altex, cu ce să ieşi la o pizza şi o bere.

    Dezavantaj: aceeaşi Generaţie Cu Cheia de Gât nu mai e tentată câtuşi de puţin de sacrificiile pe care trebuia să le facă generaţia progenitorilor ei, “din 1970 până în 1990”. (Generaţia moşilor, cum spunea Radu Alexandru Piticu’ Gratis cu puţină vreme în urmă 😀 ). Adică ideea că trebuie să te căsătoreşti “cu Dorel de la sculărie” (în cazul bărbaţilor “cu Marghioliţa de la coada mopului”), să găteşti cartofi copţi şi să bei “ţuică de la mama soacră de la ţară” nu mai e o soluţie. (Iar dacă e o soluţie, e pentru judeţele de care am pomenit mai sus şi în care sărăcia a conservat vechile relaţii sociale şi familiale: “te măriţi cu Dorel sau ajungi pe Centură, că eu în casa mea nu te ţin“.)

    Deci un procent mărişor al Generaţiei Cu Cheia de Gât e într-un punct mort. Dacă vrea familie şi 2-3 copii trebuie să renunţe la micul grad de confort pentru care munceşte, să nu mai piardă nopţile, să nu mai iasă la bere, să nu se mai joace CounterStrike şi Half-Life, să nu îşi cumpere BMW Seria 3 şi cu atât mai puţin să îi pună anvelope pe 19” care costă de parcă ar fi făcute din aur, să nu mai facă ore suplimentare la serviciu ca să îşi mai adauge ceva la venitul lunar, să nu mai umble după “fete cu anunţ pe site-uri interzise minorilor” şi să nu îşi mai cumpere smartphone. Să trăiască precum “omul epocii raţiilor şi cozilor”.

    Dar dacă îţi pierzi şi acest mărunt grad de confort, pentru ce pula lui Ponta mai trăieşti?..

    De, ăsta e genul de dilemă care te face nefericit.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Despre nefericire si orgoliu. | Tarot Politic

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: