Skip to content

Despre curcubeu, castraveți, cocoșați și cucurbitacee…

November 7, 2013
Landscape with a Rainbow
.
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor şi Doamna
Cucurbitaceelor
(Topârceanu, Rapsodii de toamnă)
.

Cu toate excesele lor, grămăticii școlii ardelene au avut de multe ori intuiții foarte corecte în obsesia lor cu latinismele. S-a rîs de ei că au propus ca etimologie pentru curcubeu latinescul cucurbitacurcubita, care desemna un bostănel, înainte de a ajunge să numească întreaga familie a pepenilor și castraveților (de la curcubita vine de exemplu franțuzescul courge, bostan).

Hăhă, cum să compari curcubeul cu un castravete, doar nu sîntem totuși un popor atât de nătâng… Așa că DEX-ul dă curcubeul “fără etimologie”.
.
Da, numai că acel cucurbita vine prin reduplicare de la latinescul vulgar curbus, îndoit (anterior curvus). Etimologia lui cucurbita, care nu însemna alteva decât curbata, îndoita, e clară și incontestabilă. Cucurbita (curbata, îndoita) a devenit apoi în ultimele secole ale Imperiului curcubita. O vedem limpede în termeni care au supraviețuit în spaniolă, portugheză și sardă. In spaniolă și portugheză, adjectivul corcovado înseamnă cocoșat. Nu se gândește nimeni la castraveții și dovlecii latini, ci doar la curbura cocoașei.
.
In sardă, limbă care nu e un dialect italian, ci o limbă aparte care a păstrat trăsături extrem de arhaice și care împarte cu româna și evoluții fonetice particulare (sarda spune limba, ca româna, iar nu lingua : limba sarda) și un lexic latinesc particular (armăsar, de pildă, din lat, admissarius, se întâlnește doar în română și în sardă), în sardă așadar curcuddu e vârful unei coline… precum corcovado, adjectival (de la un curcubatus) desemnează în spaniola-portugheza cocoașa unui om.
.
In multe limbi europene, curcubeul din cer trimite așadar la o… curbură, foarte adesea cea a arcului : fr. arc-en-ciel, engl. rainbow, it. arcobaleno etc, etc… fără îndoială pentru că în latină era arcus caelestis, dar și pentru că trimite la o curbură…
.
Iată așadar că și curcubeul românesc, care e corcovado, îndoit, ne vine in linie dreaptă din latină, precum și mult ignoratul cărăbuș si atîtea altele nerecunoscute…
.
Despre originea porumbului, vezi aici :
.

Porumbi în păpușoi : când limbajul popular zoomorfizează…

.
Despre cărăbuș :
.

“Cărăbuşul de aramă / s-a oprit pe caldu-ţi umăr.” (Lucian Blaga)

.
Advertisements
2 Comments
  1. Multumesc Dan Alexe pentru frumosul si completul microeseu de deasupra. Complet si superior.

  2. În limba latină (vulgară, medievală) “cucurbita” mai însemna “încornorat, soț înșelat”. A se vedea, de exemplu, “Disputatio feudalis de Cucurbitatione” (în: “Facetiae facetiarum, hoc est, ioco-seriorum”, 1615), care discută pedepsele cuvenite unui vasal care necinstește pe soția, fiica, nepoata după fiu, nora sau sora domnului lui (qui stuprum intulisset domini uxori, filiae, nepti ex filio, nurui, sorori etc.). Pentru necinstire, rușine (sexuală), Longobarzii întrebuințau cuvîntul “curbita” (curbitam pro stupro et infamia usurparunt). Iar bărbatului înșelat i se spunea “cucurbita” deoarece adulterul îl lua ca pe un om nesimțitor, pasiv, ca și cum ar avea bostănel în loc de cap și harbuz în loc de inimă (is eum habeat pro homine inerte, quasi qui pro capite habeat cucurbitam et peponem loco cordis).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: