Skip to content

“Prisoners” – când tortura pe ecran devine mainstream…

November 24, 2013
Image
Răzbunarea e ceva care se consumă rece. Rețeta e știută din Antichitate… Oreste se întoarce calm, calculat, impasibil, să-și hăcuie mama, pe Clitemnestra, la instigarea Electrei care așteptase cu fălcile strânse toți anii ăștia. Hăcuiala aici nu e expeditivă, ci tacticoasă, aproape mecanică, într-atât personajele prinse în mașina răzbunării sînt golite de sentimente. La nivelul ăsta cosmic, răzbunarea nu aduce bucurie, sau ușurare, ci e doar o datorie și ultima corvoadă a unei vieți lipsite de orice altă valoare umană.
.
In Prisoners, asistăm la scene de tortură insuportabile… De ce?
.
Image
.
Prisoners e thrillerul hollywoodian, ieșit anul ăsta, al lui Denis Villeneuve, regizor canadian din Québec care, iată, urcă la Hollywwood. Cu : Hugh JackmanJake GyllenhaalViola Davis..
.
Hugh Jackman, Wolverinul, dar care a fost magnific și in Les Misérables, cu toată bizareria acelui muzical
(cf. link la sfarsitul textului, alături de altele… )
.
Jake Gyllenhaal, care joacă polițistul, e cowboyul feciorelnic și brunet din Brokeback Mountain.
.
Fetița lui Hugh Jackman e răpită, împreună cu alta, in plină zi, de un fel de Marc Dutroux (aluziile sint clare). Poliția nu le găsește, deși există un suspect clar. Hugh Jackman își face dreptate singur : îl răpește pe (presupusul) răpitor și îl torturează bestial, ca să-l facă să spună… Spectatorul e de partea lui (în condiționarea cinematografică, spectatorul e intotdeauna de partea personajului principal, oricât de odios ar fi acela).
 .Image
Acum, orice film traversat de spectrul răzbunării nelimitate trebuie să decidă cum se raportează la clasicul Death Wish (Dino De Laurentiis) cu Charles Bronson (și muzică de Herbie Hancock; ohoho).
.
Acolo, Bronson, ale cărui nevasta si fată sînt violate și asasinate (sau fata parcă scapă handicapată) se transformă în justițiar nocturn, împușcând noaptea toți golanii de cartier cu frenezia celui care se amuză la un stand de tir la bâlci. Toți găinarii primesc beng-beng în inimă, implacabil, la rece.
Image
Filmul a fost foarte contestat și a stîrnit scandal prin modul crud în care promovează expeditiva justiție populară. Manipulator și populist, era totuși o splendoare a genului, ba chiar și cu un final absolut jouissant.
.
Reușește oare Prisoners să depăsească pragul final pus de Death Wish?
.
Răspunsul e nu, în ciuda unor momente de oroare pură și de panică autentică… Prea lung, un pic dezlânat, și cu un deznodământ care combină in mod evident Silence of the Lambs cu Psycho.
.
Filmul e interesant insă din alt punct de vedere : felul in care reușește să facă să fie acceptată tortura pe ecran pentru cauza binelui. Celălalt exemplu recent, o adevărată bijuterie cinematografică, e Zero Dark Thirty (link mai jos).
.
Un nou trend așadar, care ne așteptăm să fie exploatat în continuare, pe o notă din ce in ce mai hard… pentru cauza binelui.
.
Justițiarul nu trebuie neapărat să fie puternic, ci doar implacabil, de nedeturnat de la scopul lui altfel decât prin exterminare; e chiar mai înspăimântător dacă e un pierit și stins pensionar (sau o femeie precum in Baltagul lui Sadoveanu).
.
Despre tortură la Oscar :

Zero Dark Thirty – un thriller feminist…

.
si
.
Hugh Jackman în Les Misérables :

Les Misérables – încântator si iritant… și Ann Hathaway cu muci reali…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: