Skip to content

Philomena – sau de ce să mergi la filme cu babe (afară de faptul că ar putea primi un Oscar)…

February 4, 2014

Image

Philomena (2013)
De Stephen Frears, cu Judi Dench, Steve Coogan (care a  și lucrat la scenariu)

Unul din cele mai mari momente actoricești din deliciosul Shakespeare in Love (1998) este scena in care Judi Dench (regina Elisabeta) reușește să înghețe într-o clipită întreaga curte printr-o imperceptibilă încruntare și o minusculă zvâcnire a colțului gurii.

Era un exemplu de actorie atemporală, din cele care se învață cu caznă infinită și care te impregnează definitiv când o capeți.

In Anglia, Judi Dench e o instituție, în special în tot ce este teatrul lui Shakespeare… A jucat probabil în toate piesele acestuia. La cinema, a marcat franciza James Bond, unde e M, șefa serviciilor secrete britanice, tot un echivalent al reginei Elisabeta.
Image
E nominalizată la Oscaruri cu rolul ei din Philomena, în concurență cu Meryl Streep, Sandra Bullock (Gravity, cf. link mai jos) și Cate Blanchett (Blue Jasmine, cf. link mai jos). Da, concurând cu Cate Blanchett, cu care in 2006 a jucat într-un film absolut fenomenal, Notes on a Scandal, o variațiune pe tema femeii adulte care se indrăgostește de un adolescent (de la Elfriede Jelinek rea citire), unde Judi Dench crea personajul –înspăimântător de răutate gratuită– al prietenei manipulatoare. Ambele au fost nominalizate și atunci, în categorii diferite… Iat-le acum nominalizate iar, însă in filme diferite și în aceeași categorie.

Stephen Frears a mai scos aici o bijuterie. Un film la fel de violent anticatolic pe cât a fost Magdalene Sisters (Peter Mullan, 2002), film in care, ca și aici, fete din acea cultură sufocantă a catolicismului anglo-irlandez sînt torturate de câlugarițe ce nu sînt decât clone ale unei Maici Teresa repetată la nesfîrșit cu același rânjet sinistru, ieșit din pioșenie robotică.

La un moment dat, narațiunea —foarte abilă— a filmului nici nu mai are importanță, Judi Dench sparge ecranul cu atâta naturalețe încât nici nu deranjează manevrele de manipulare narativă evidentă care te fac să bocești in întuneric.

Totul, desigur, cu un umor british imposibil de povestit sau de imitat.

.
Image

La intrebarea imaginară a maselor de anesteziați de către de Pulp Fiction, sau, alternativ, Lars Von Trier, unde jocul actoricesc e secund, înecat sub pretențioase găselnițe și clișee fade despre care ți se spune că sînt “postmoderne”, de ce să mergi la un film cu o babă?, baba de Judi Dench aduce ca răspuns actorie autentică, din cea care constă în a crea un personaj în care crezi fără referințe apăsate la filme trecute, fără mise en abîme, fără proptele vizuale de puzzle cultural.

Nominalizată, așadar, la Oscaruri cu femeile din filmele astea de mai jos… Image

Judi Dench cu Cate Blanchett in Notes on a Scandal.

Gravity (no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd)…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/

și

“Blue Jasmine” – Woody Allen si lupta de clase…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/08/blue-jasmine-woody-allen-si-lupta-de-clase/

From → Cinema, Paraphernalia

One Comment
  1. Dame Judi Dench este monumentală!

    Oscarul luat pentru cele 8 minute jucate în „Shakespeare in Love” e grăitor pentru talentul ei fabulos. Deși, mă rog… nu Oscarul îi este etalonul sau reperul talentului ei nemăsurat ci o suită întreagă de partituri jucate în filme și în piese de teatru, toate interpretate aproape fără cusur!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: