Skip to content

12 Years a Slave – un manifest cu zorzoane înlăcrimate și sclavi negri rași proaspăt…

February 23, 2014

Image

De: Steve McQueen

Cu: Chiwetel Ejiofor, Michael Fassbender, Lupita Nyong’o, Brad Pitt
.
In acest film pentru Oscar de două ore și jumătate care se întind atroce, sclavii de pe plantații, biciuiți și înfometați, au fețele permanent proaspăt rase chiar după ce încearcă mai multe zile (sau ani) să evadeze… Cam ăsta e tonul, pentru cine vrea să știe de ce merită vazut.
.
Sau nu, de fapt… Din umanism nejustificat am mers să-l văd, suferind două ceasuri jumate, ca să pot scrie despre el, penibil de greu și tremurând de nervi și plictis aglomerat, și mi-am spus că, deși am refuzat întotdeauna teoriile conspiraționiste, trebuie să existe o conspirație planetară a prostului gust. A siropoșeniei cinematografice fade și pline de bune simțăminte găunoase și tardive. Acest film e dovada binemeritată pentru cine se duce ca mine să îl vadă în sală, două ore jumate, cu bere caldă și pop corn.
.
Nouă nominalizări la Oscar (cf. linkuri mai jos)… Personal, cu modestie de blogger vag cineast și cinefil plin, îi acord zero în mai toate, mai puțin la costume… zero cu nervi.
.
Așa… Avem aici, in 12 Years a Slave, un film care e echivalentul perfect al producțiilor indiene sau turcești ce reconstituie nedreptățile trecutului și lupta între bine și rău. Ceea ce ar putea funcționa, de fapt, kitsch-ul ideologic fiind un gen onorabil, dacă dialogurile nu ar fi atât de ucigător de pompoase și neverosimile. Nota zero îi dăm din start acestui film la dialoguri și la realism istoric, de-ar fi doar să ne gândim că o negresă pe cale de a fi violată de al ei Master îi spune, reproșându-i, virtuoasă: You are blind with your own covetousness… Adică la fel de credibil ca și: “Ești orb de propria-ți concupiscență”. Și îi mai spune: I know I am the object of your predilections and peculiarities… Drace, cineva s-a căznit mult cu un dicționar la acest script.
Image
.
Nu e o frază izolată. Tot filmul e așa, toate dialogurile sînt insuportabil de pedante, pretențioase și neverosimile in gura celor ce le pronunță păstos și cu lacrimi. Nici măcar cele 5 minute cu Brad Pitt nu îi redau ceva onorabilitate.
.
Toată lumea, în conspirația mondială din jurul acestui film, nu încetează să sublinieze că filmul e excepțional pentru că e un film de un regizor NEGRU (Steve McQueen) despre sclavia NEGRILOR… Dacă regizorul e negru, trebuie să ne extaziem că a făcut un film despre sclavie. De parcă faptul că pe mine m-a părăsit odată o artistă conceptuală m-ar face expert în licitațiile trucate de la Sotheby’s.
.
Sigur, sigur, sclavia e reaaaaa !, rea. Sclavia e urâtă,  e o crimă împotriva umanității… Dar un manifest cu zorzoane înlăcrimate nu produce cinematografie.
.
Apropo, de ce de-a lungul celor 12 ani, chiar când e bătut și închis, negrul cu nume ce nu ne interesează aici, care e personajul central al filmului, este în permanență ras proaspăt?
Acum, nominalizările de anul ăsta pentru 12 Years a Slave:
  1. Best picture. 
No way… Lung, politicos, demonstrative, rău întors, cu muzică atroce subliniind scenele de biciuire.
  1. Best director
Iarăși no way. Omul care îi face pe sclavi să discute filosofie în termeni de salon iluminist și bagă inserturi vizuale cu lună și nori, sau crengi bătute de vânt… Crengile bătute de vânt ucid amorul pentru cinema.
  1. Best actor – Chiwetel Ejiofor
Doamne ferește… Tot ce știe să facă e să-și umfle buza de jos, cu lacrimi de glicerină.
 
    4  Supporting actor – Michael Fassbender… Pentru că, proprietar de sclavi pe plantație de bumbac, știe să mânuie biciul…  și la un moment dat, fără ca alte personaje să facă asta de-a lungul filmului, se apucă să vorbească singur pentru ca spectatorul să înțeleagă ce simte el și ce va urma
 
    5  Supporting actressLupita Nyong’o…  Right, negresa aia tânără biciuită… E tânără și e biciuită. Cu urme pe spate. In spiritul filmului, merită premiul pentru că e chiar neagră și are nume de sclavă. Nyong’o
    6 Costume Design… Să i se dea premiul ăsta, da,, ca măcar să primească ceva si să scăpăm de acest film și de vinovăția sclaviei
    7 Film editing – Pentru o lună cu nori și cadre inutile de plante, copaci, bumbac și lacrimi, filmul merită pus in manualele de montaj pompos și demonstrativ.
    8 Production design… N-am nicio idee aici… Să i se dea și premiul pentru production design, ca să scăpăm…
    9 Adapted screenplay — șabadabada
Linkuri la alte filme menționate:

Dallas Buyers Club – un film magic, în care ți-e ciudă să te regăsești într-o scenă fără să știi cum ai ieșit din cea dinainte…

American Hustle, un film frumos, cu o “voice over” care se împotmolește magistral…

.

The Wolf of Wall Street… ah, dacă avea o oră mai puțin…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/01/18/the-wolf-of-wall-street-ah-daca-avea-o-ora-mai-putin/

.

“Captain Phillips”  – Forrest Gump cu pirați, sindicaliști și binele care triumfă…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/12/06/captain-phillips-2013-forrest-gump-cu-pirati-sindicalisti-si-binele-care-triumfa/

.

Philomena – sau de ce să mergi la filme cu babe (afară de faptul că ar putea primi un Oscar)…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/02/04/philomena-sau-de-ce-sa-mergi-la-filme-cu-babe-afara-de-faptul-ca-ar-putea-primi-un-oscar/

.

Gravity (no rainbow, dar coapsele lui Sandra Bullock, iar George Clooney moare rîzînd)…
https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/11/09/gravity-no-rainbow-dar-coapsele-lui-sandra-bullock-iar-george-clooney-moare-rizind/

și

“Blue Jasmine” – Woody Allen si lupta de clase…

După lista nominalizărilor, să mai amintim că subiectul sclaviei, sau al situației negrilor în SUA a fost tratat și anul trecut de trei filme, dintre care două premiate la Oscar :

The Butler (Majordomul) – un film eficace, dar care nu ne păcălește…

Django Unchained : film, interrupted…

Lincoln – stați departe de plicticoșenia cosmică…

From → Cinema, Paraphernalia

3 Comments
  1. Asta cu raşi, tunşi şi frezaţi e chiar the cornerstone of filmmaking, în direcţia make believe.
    Totuşi, în cealaltă direcţie, avem exagerarea cu haine prea murdare, personaje prea murdare şi încîlcite. Mi-amintesc sudoarea uleioasă, cu funingine, a lui Douglas cel bătrîn într-un film despre sclavii din Roma antică, văzut de mine în copilărie/tinereţe. Nu ştiu, dar între maioul alb al personajului din Loverboy şi aceste personaje rase la sînge, în orice moment al istoriei lor, se situează, de fapt “realismul” cinematografiei.

  2. de când așteptam textul acesta… 🙂

Trackbacks & Pingbacks

  1. Steve Jobs (2015): mult talent pentru un efort inutil | Cabal in Kabul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: