Skip to content

Zână, zău, zănatic – din nou despre română și albaneză…

July 29, 2014
 41_00342952

Albaneza şi româna sunt înrudite printr-un lung şir de termeni culturali care pentru Eliade erau o dovadă în plus a latinităţii, cum o afirmă într-un volum de studii în care analiza unele teme ale folclorului şi religiilor vechi din România (De Zalmoxis à Gengis-Khan; études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l’Europe orientale. Paris, Payot, 1970).

Aşa este termenul zână, pe care, urmând tradiţia filologică românească, Eliade îl derivă din Diana (ELIADE 1970, p. 73). Eliade și ceilalți lingviști care au postulat derivarea lui zână din Diana, zeița pădurii, aveau în mod cert dreptate. Un latinesc D- la inițială urmat de vocalele deschise -E, -I a dat în română Z-:

decem > zece; dicere > a zice; dies >zi; deus > zeu. De la deus > zeu avem și interjecția zău, de la vechile jurăminte pe un zeu, deus, sau pe dumnezeu…

Dumnezeu, de altfel, de la dominus deus, ne arată cele două tratamente ale lui D- latin inițial în română: D- rămâne D- înainte de A, O, U: Dominus >  domn, doamnă, dare > a da, dar devine Z- înainte de E, I: deus > zeu. Așadar dominus deus > dumnezeu. E limpede așadar că nimic nu se opune explicației zânei prin Diana, din moment ce avem deja zeu și zău de la Deus, zi de la dies etc, etc…

Aici vine însă problema pusă de albaneză:

Albaneza posedă un termen identic, zanë, cu articolul hotărât zana, exact ca în română: zână, articulat: zâna. Inseamnă exact același lucru ca în română. Mai mult, şi în albaneză există expresii formate cu acest cuvânt şi care desemnează un om aflat într-o stare psihologică specială, un om cuprins de zâne, zănatic. Acolo însă unde în română sensul a devenit negativ sau pejorativ (zănatic), în albaneză el păstrează o valoare şi o funcţionalitate pozitive: trim si zana este un om de foarte mare curaj, curaj deţinut prin aceeaşi investitură magică prin care zănaticul iese din ordinea socială.

Albaneza este o limbă semilatinizată, posedând în mare același lexic latinesc ca și româna, cum am arătat-o în articolul pentru care pun un link mai jos. Pentru ce ar fi zâna o problemă?

Pentru că în albaneză D- latin nu devine niciodată Z, în nici o poziție. D latin devine în albaneză DH, pronunțat sibilant dental, ca în enlezescul this sau that.

De pildă: rădăcina a da e dha, sau: viridis (verde) dă verdhë (verde fiind galben în albaneză, printr-o permutare pe care o explică tot într-un link de mai jos).

Diana nu ar fi putut da decât dhana în albaneză, iar nu zana. Explicația e una singură: zana este, în albaneză, un împrumut din (proto)română, dintr-o perioadă pierdută în noaptea timpurilor post-romane, când cele două popoare trăiau unul lângă altul, dumenzeu știe unde.

Despre legaturile subterane ale românei cu albaneza…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/07/22/despre-legaturile-subterane-ale-romanei-cu-albaneza/

“Se fãcu verde la faţå” – din nou despre raporturile subterane dintre românã si albanezã…

14 Comments
  1. Mihai Oprea permalink

    Daca “Diana” a dat “zana”, atunci “Ares” a dat “arieti” (berbeci tineri)?

  2. Permiteți-mi totuși să cred că explicațiile ar putea fi totuși mai multe. Wiktionary conține o altă explicație:

    http://en.wiktionary.org/wiki/zan%C3%AB

    zanë
    Albanian

    Alternative forms
    zërë (Tosk)

    Etymology
    Identical to and derived from zë ‘voice’, with a sense development motivated by the main characteristic of these mythological figures. The term might have been contaminated with Latin Diāna (compare Asturian xana, Sardinian giàna, Romanian zână).

    Noun
    zanë f (indefinite plural zana, definite singular zana, definite plural zanat)

    1. mountain fairy, woodnymph
    2. muse of heroes

    Related terms

    În cazul ăsta, poate că l-am împrumutat noi de la albanezi, în perioada aceea de conviețuire de care vorbiți? Sau l-am moștenit și unii și alții de la traci?

    Din cate văd, sensul e identic în română și albaneză – (mountain) fairy, woodnymph – și deși la ei îi inspiră pe eroi, nici la ei nici la noi nu se spune că zânele au arcuri și săgeți și vânează.

    Vă reamintesc că dv ați argumentat aici pe blog că fiu maghiar nu e înrudit decât aparent cu fiu românesc…

    • Forma zërë nu folosește la nimic aici, întrucât dialectul tosk a rotacizat sistematic orice N intervocalic din gheg. De aceea gh. venë (vin) = verë (tosk); gh. kënëp (cânepă) = kërp (tosk)… cum se vede româna a păstrat ambele forme albaneze, și cânepă gheg, și cârpă tosk. Forma inițială este așadar zanë.

      Derivarea de la zë, voce, nu doar că nu are sens semantic, dar nu se explică nici gramatical. Aș dori să știu ce minunat sufix e acel -në prin care trecem de la zë la zënë.

  3. kukac permalink

    ” dumenzeu știe unde”
    zău?
    rosu si negru


  4. Cursicanu permalink

    Diana di l’Alba
    Zana zorilor
    Formatie paramilitar-muzicala si artistic-revizionista corsicana din Franta
    deci, diana inseamna zana pe corsicana

  5. il ragazzo della via gluck permalink

    Hmm… dar Xena (pronuntat zina), aia din serial, o avea vreo legatura cu Zana noastra?

  6. Haideti sa haidem:

    “Pentru c\u0103 în albanez\u0103 D- latin nu devine niciodat\u0103 Z, în nici o pozi\u021bie. D latin devine în albanez\u0103 DH, pronun\u021bat sibilant dental, ca în enlezescul this sau that.”

    /d/ latin are urmatoarele exitusuri in albaneza:

    -> /d/ (la initiala si in general): desiderare > dëshiroj, dignus > denjë, discus > dishtë, dishkë, durare > duroj, directum > drejtë, glandula > gjendër, *indictare > dëftoj etc.

    -> /dh/ (intervocalic sau dupa /r/ latin, niciodata la initiala): chorda > kordhë, lardum > lardh, virdis > verdhë

    -> /z/ (urmata de iot palatal): gaudium > gaz, meridiare > mërzej, invidiare > mizoj, radius > rrezë, spodium > shpuzë etc.

    -> exceptional, /d/+iot > /gj/ in *adiunare > agjëroj, agjënoj

    “Diana nu ar fi putut da decât dhana în albanez\u0103, iar nu zana.”

    In fonetica istorica presupusa de autorul articolului, probabil. In fonetica istorica a limbii albaneze uzual acceptata de lingvisti, termenul imprumutat din latinescul Diana ar fi trebuit sa inceapa in albaneza cu un /z/ fiindca /d/ este urmat de iot. In niciun caz, /d/ initial latin nu ar fi putut produce /dh/ in albaneza intrucat nu poate fi nici intervocalic si nici dupa /r/.

    • Multumesc. Accept parțial remarca și am modificat textul în consecință. Ideea centrală nu e afectată. Remarca mea rămâne valabilă: D INITIAL nu devine niciodată Z. Toate exemplele date sunt cazuri de D care devine Z în interiorul cuvântului. Cât despre situațiile în care albaneza prezintă D inițial în loc de așteptatul DH, acelea se explică cel mai bine prin italiană: dëshiroj, denjë se explică imediat prin desidero, degno.
      In directum > drejtë, este de asemenea o cu totul altă situație: D a rămas pentru că se află într-un grup consonantic: DR.

  7. “Accept parțial remarca și am modificat textul în consecință”

    Nu am vazut nicio modificare “in consecinta”, textul este in continuare plin de greseli.

    “Remarca mea rămâne valabilă: D INITIAL nu devine niciodată Z.”

    Remarca nu are nimic de-a face cu fonetica istorica ci cu o parere personala reflectand propria dorinta. Albaneza nu a imprumutat din latina decat un singur cuvant cu /d/+iot (Diana, ca sa nu avem vorbe). In acest unic caz, pozitia initiala nu a avut nicio influenta speciala asupra evolutiei fonetice, /dj/ > /z/ exact ca in evolutia regulata (sistematica) pentru /d/+iot la mijloc de cuvant. Niciun lingvist decent nu inventeaza din burta o noua regula fonetica de tipul “/d/+iot initial ar trebui sa evolueze diferit fata de /d/+iot in pozitie mediala” fara sa isi sustina pozitia prin niscai exemple in acest sens. Evident, astfel de exemple nu exista, singurul caz real evidentiaza respectarea regulii enuntate mai inainte.

    “Cât despre situațiile în care albaneza prezintă D inițial în loc de așteptatul DH, acelea se explică cel mai bine prin italiană: dëshiroj, denjë se explică imediat prin desidero, degno.”

    Nu stiu de unde provine “asteptarea” unui /dh/ initial. Nu exista niciun exemplu de imprumut din latina in acest sens (in afara de dhuroj care se explica insa printr-un ad- protetic in *ad-donare). Regulile fonetice valabile pentru imprumuturile din latina sunt cele mentionate de mine (nu sunt original, Cabej, Demiraj sau Orel le mentioneaza in extenso), exitusul /dh/ este conditionat de pozitia intervocalica sau de un /r/ precedent, doua conditii ce nu se pot verifica la initiala.
    Iar daca denjë poate fi explicat prin italiana (eventual), dëshiroj demonstreaza prin fonetica lui /s/ trecut la /sh/ ca trebuie sa fie imprumut din latina. Numarul de exemple poate creste: departire (sau *depenetrare) > depërtoj, *disfrenare sau *defrenare > dëfrej, *deliberare > dëlir(oj), damnum > dëm/dam, delegare > dërgoj, desperare > dëshpëroj, *depositare > dështoj, *decaptare (sau *dis-captare) > diktoj, *disculus > dishull, dra(n)conem > dragua, ducem > duq.

    “In directum > drejtë, este de asemenea o cu totul altă situație: D a rămas pentru că se află într-un grup consonantic: DR.”

    Mi se pare mie ca am dat ceva mai multe exemple decat cele carora li s-a raspuns. Oricum, pretinsa regula pe care ati enuntat-o nu pomeneste nimic de ce urmeaza dupa /d/ latin initial care, conform profundei credinte pe care o aveti, musai trebuia sa dea /dh/ albanez. Spun credinta fiindca stiinta spune altceva.

  8. Inca un mic detaliu amuzant, pe partea de fonetica romaneasca: fonemul /z/ nu exista in RPC care il cunoaste doar pe /dz/ (conservat in AR, MgR si IR), care devine /z/ exclusiv in DR, la o data ulterioara separarii dialectale a LR. Deci evolutia catre /z/ in albaneza trebuie oricum separata de cea din DR fiindca se petrece la o data de timp diferita si pe un areal deja distant.

  9. “Ea presupune însă o uniformitate a evoluțiilor fonetice ale romanitatii balcanice despre care nu avem nici un reper concret.”

    Nu, concluzia /dz/ > /z/ = fenomen de data tardiva, in DR, deriva din studiul exitusurilor dialectale si este confirmata cu varf si indesat de atestarile grafice din primele texte romanesti pastrate in care semnul grafic chirilic pentru /dz/ abunda. A se consulta de exemplu ILR a lui Rosetti pentru detalii.

  10. nomoremisterniceguy permalink

    ln bulgareste ai ‘zhena’ (femeie). Cred ca tot pe blogul tau am citit, ca in farsi ai ‘zan’ (femeie).

    Si deci in romaneste ai “zana mea”, care inseamna “femeia mea”.

    Deci hai s-o ardem cu iranicitatea primordialitatea buricitatea Persepolisului – izvor de civilizatie si progres, si sa gasim reguli fonetice de transformare a lui D in Z dar doar inaintea lu E nu si inaintea lu U… patetic.
    Lingvistica zilelor noastre intelege cum sta treaba, cam ca medicina cand incerca sa explice de ce se imbolnaveste omu de holera, inainte de descoperirea microbilor, nu mai zic de ADN…

    Pe romaneste, limba romana e limba romana, nu e limba latina (aia care nu stie nimeni cum se pronunta, ca baietii nu descoperisera diacriticele) evoluata cu trecerea timpului…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: