1370966136

Există acum confirmarea că Iliescu dorea o intervenție sovietică. Pentru cei care mai au îndoieli, după un sfert de secol, apropo de minuțiozitatea pregătirii loviturii de stat din decembrie 1989, sugerez examinarea cu atenție a primei apariții la televiziune a lui Ion Iliescu…

Exercițiul e următorul: sunetul trebuie închis sau coborât, iar atenția deplasată de la Iliescu, plasat strategic si estetic în centrul imaginii, la cei doi killeri din spatele lui, un lungan neverosimil cu haină de blugi cu guler alb artificial și cravată (care se pare că-i servea lui Iliescu și de șofer) și un mustăcios cu ochi ce fug în toate părțile.

Lunganul, se vede clar în primul minut, are un pistol sub mânecă. La secunda 0.44, lunganul își armează pistolul, gata să tragă, după care își freacă bărbia ca să justifice mișcarea mâinii, știindu-se filmat.

E limpede din primele secunde că cei doi se cunosc între ei și că acolo, prin instalarea lor în spatele lui Iliescu, avem o coregrafie profesională.
După ce îi veți privi o vreme, eventual făcând replay, veți vedea cât de nefirești și nelalocul lor sunt cei doi în imagine, mai ales prin felul în care se instalează de la început.
Cine nu e convins, să se mai uite o dată, eliminându-l pe Iliescu din ficționalitatea impusă a imaginii, tăind sunetul și privindu-i doar pe cei doi… Cu sunetul tăiat, coregrafia e limpede :

.

Iată, ca linkuri mai jos „Dezastrul Roșu”: filmul care l-a demascat pe Ceaușescu:

.

și pagina de la Europa Liberă pe care explic geneza filmului.

„Dezastrul Roșu”: filmul care l-a demascat pe Ceaușescu

http://www.europalibera.org/content/article/26744442.html

Adaug aici un link spre textele mele de la Revoluție din Timișoara și București. Am regăsit corespondențele mele pentru BBC din decembrie 1989. Săptămânalul Lumea Libera din New York le strânsese cronologic si le publicase in ianuarie ’90.

Am fost unul din putinii ziariști care nu au căzut prada montajului evident al loviturii de stat din interior. La fel, nu am fost prins nici in isteria “gropii comune cu 4000 de morți” si nici manipulării psihologice cu “teroristii”.

Dintre toti ziaristii straini care s-au isterizat atunci, in Timisoara, in fata acelor citeva cadavre cusute cu ață doar corespondenta cotidianului belgian Le Soir, Colette Brackmann, a publicat citeva luni mai tirziu o mea culpa formala: un articol-confesiune pocait care se intitula „Nu am vazut nimic la Timisoara”. Ceilalti ziaristi traumatizati care cazusera in capcana patosului umanitar au preferat sa taca, sperind intr-o miloasa uitare.

Textele sînt aici:

— “Nu am văzut nimic la Timișoara”… Despre luciditate în timp de Revoluție…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/03/02/nu-am-vazut-nimic-la-timisoara-despre-luciditate-in-timp-de-revolutie/

De asemenea :

— Povestea Grupului disident de la Iasi

de Emilia Chiscop
http://blog.ziaruldeiasi.ro/emilia-chiscop/povestea-grupului-disident-de-la-iasi/24/

și un text al meu, din Revista 22, despre cum se putea rezista sub Ceaușescu:

— Mințeau și când turnau : Intelectualii români sub Ceauşescu…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/05/18/minteau-si-cand-turnau-intelectualii-romani-sub-ceausescu/

despre o altă manipulare rușinoasă, printr-o mizascenă video, deși miza e cu totul alta, cf. și:

— Filmul antropologic, întâlnirea cu sălbaticii și o manipulare rușinoasă…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/08/02/filmul-antropologic-intalnirea-cu-salbaticii-si-o-manipulare-rusinoasa/

In sfârșit, într-o versiune engleză, despre Revoluție:

Revolution in Romania, 1989: how I witnessed the Technique of the Coup d’Etat

http://www.neurope.eu/article/revolution-romania-1989-how-i-witnessed-technique-coup-d’etat