journal-irresponsable

Incă o tâmpenie jurnalistică inacceptabilă:

Adevărul preia și traduce parțial un articol din Wall Street Journal (WSJ) despre refacerea morală și psihologică (și administrativă) a supraviețuitorilor de la Charlie Hebdo.
Ziaristul de la WSJ a putut asista la reuniuni ale celor de la Charlie, care se întâlnesc zilnic, colegial și în plină transparență în localurile puse la dispoziuția lor de ziarul prieten și apropiat ca tendință politică Libération.

Rift Among Charlie Hebdo Staff on Future of Newspaper Enriched by Tragedy

http://www.wsj.com/articles/discord-emerges-at-charlie-hebdo-on-way-forward-1424797555
 
Dezacord, disensiuni între ziariștii de la Charlie în legătură cu viitorul ziarului lor îmbogățit de tragedie“. Așa e titlul din WSJ. Nu apar bani în titlu. E vorba de reorganizare și linia editorială. In ce constau dezacordurile? Articolul, scris de un ziarist care asistă la discuțiile lor, o spune foarte limpede: unii ar dori să îl transforme în societate pe acțiuni, astfel încât fiecare să aibă ceva de zis în administrarea beneficiilor (“that it become a cooperative to give everyone a say in how to use the resulting windfall”).
.
Riss – care șii]nainte de tragedie poseda 40% din acțiuni nu e de acord cu atâta grabă. La rândul său, Gérard Biard e citat cu remarca de bun simt: “I don’t think a cooperative is the best way to run a newspaper,”/ Nu cred că o societate pe acțiuni e cea mai bună metodă de a face să funcționeze un ziar “Money can make people crazy.” /Banii pot să sucească mințile… In sensul evident că nu poți fi în același timp ziarist și contabil… Dacă fraza a fost “l’argent peut rendre fou”, atunci a fost probabil și rău înțeleasă de jurnalistul american, care a tradus vag Money can make people crazy”.  “L’argent peut rendre fou”  in contextul respectiv indică o muncă exasperantă și ingrată. Cet enfant me rend fou = copilul ăsta e obositor, exasperant. In oric e caz, oamenii discută, chiar dacă în contradictoriu.
.
Pe scurt, nu asta e nota articolului american, care poartă însă în Adevărul titlul :

Jurnaliştii Charlie Hebdo se ceartă pe banii câştigaţi după atentatul terorist
http://adevarul.ro/international/europa/jurnalistii-charlie-hebdo-cearta-banii-castigati-atentatul-terorist-1_54ede83f448e03c0fdfb06a1/index.html

 
Atât. Se ceartă pe bani. Nimic altceva din lungul articol-anchetă din WSJ care explică reorganizarea ziarului, șocul, trauma colectivă, căutarea unui mod de a se redefini. Se ceartă pe banii câștigați – asta înțelege toată lumea în România, pe fundal de teorii conspiraționiste. Aceeași mentalitate ca și în cazul lui Salman Rushdie: și-a căutat-o. Și-a făcut-o singur, ba s-a mai și îmbogățit din asta. Poate chiar au vrut dinadins să provoace asta – pentru bani.
Mentalitatea asta suspicioasă e meschină, obscenă și total neînțelegătoare de mersul lumii, cultură, factorul uman și ciocnirea civilizațiilor. Chiar dacă ne-am opri la simplul fapt al neașteptatului flux financiar al ziarului, asta lasă deobarte prelungirea dramei umane a ziariștilor care și-au văzut cei mai buni prieteni împușcați în cap lângă ei: viața de acum înainte in ascuns. Dispariția micilor plăceri precum cafeaua la o terasă în centru. Schimbarea frecventă a domiciliului. Adaptarea la o viață cu paznici plătiți… In final, poate chiar ruina financiară și psihologică… După ce guvernul britanic i-a retras protecția oficială, Rushdie a trebuit să-și plătească singur gărzile și protecția armată și deplasările costisitoare de condamnat la moarte, pierzând prieteni, nevastă și iubite, pentru că prea puțini au devotamentul pentru a se adapta la o asemenea viață și a-și urma iubitul în amoruri pe veci sub gardă armată.
Toate astea, pentru că oamenii  ăștia au căutat să ne furnizeze nouă o oază de libertate intelectuală și creatoare totală (Charlie Hebdo) sau un magnific roman, summum al tuturor curentelor, stilurilor și graiurilor postmoderne (Versetele Satanice).
 
Ei bine, din toate astea care e ecoul în presa română? Ăsta: 

Jurnaliştii Charlie Hebdo se ceartă pe banii câştigaţi după atentatul terorist.

Să crape atunci. Iată, terorismul câștigă la noi chiar și prin neprezentare.
Cf. și

Gabriel, îngerul musulmanilor (și cum românii îl înțeleg mai bine decît vesticii pe Salman Rushdie)

 https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/11/08/gabriel-ingerul-musulmanilor-si-cum-romanii-il-inteleg-mai-bine-decit-vesticii-pe-salman-rushdie/