Peter Sloterdijk receives the 3rd Bento Spinoza Award

Foto: EPA/Xoan Rey

A ținut o conferință aici Peter Sloterdijk, în aceeași serie în care au venit să vorbească cu poporetul Boris Groys, Michel Onfray sau Slavoj Žižek.

Sloterdijk și-a explicat teoria despre Europa învinșilor, rezumată în conceptul de metanoia.

Metanoia (care în greacă desemnează regretul împăciuitor, reconstruirea după un dezastru) e procesul prin care o țară învinsă își asumă rătăcirile trecute, se pocăiește, recunoaște tot și se ocupă, odată împăcată cu trecutul, numai de prosperitate încăpățânată și pașnică.

Făcând o “psiho-istorie a imperiilor”, Sloterdijk explicã cum Germania, țara lui, și-a reușit pe deplin metanoia. Franța, însă, deloc. De aici vine soliditatea Germaniei, de la o metanoia deplină, completă.

De aceea, spune Sloterdijk, Germania este azi o mare putere care își asumă grandoarea fără a avea ambiții imperiale (spre deosebire de SUA de pildă). Franța, pe de altă parte, trăiește și acum pe minciuna fondatoare a Republicii contemporane. Nici un fel de metanoia în Franța. Geniul lui De Gaulle a fost de a impune ficțiunea unei Franțe învingătoare. Viziunea triumfalistă, minciuna eroismului, ascunderea colaborării cu nazismul au avut și continuă să aibă efecte nefaste în Franța. A ajunge printre invingători după o infrângere totală e ceva care sucește mințile.

Sigur, se poate spune că Germania nu avea de ales. Strivirea sa militară era atât de totală, încât nu mai era nimic de pretins acolo. De aceea, Germania și-a făcut acea metanoia: regretul, pocăirea, acceptarea greșelilor.

Nici o formă de metanoia însă în cazul Austriei. Austria e și azi într-o amnezie totală (cf. mai jos linkul către textul meu despre impostura morală a Austriei:

Conchita Wurst: o anchetă despre sufocanta Austrie… 

Austria lui Fritzl, a Conchitei Wurst și a băncilor banditești).

Ca epopee fondatoare a Europei, Sloterdijk propune Eneida lui Virgiliu: mitul fondator al perdantului. Enea (Aeneas) pierde tot în incendierea Troiei: patrie, familie, avere, rădăcini. Metanoia lui este reînceperea de la zero. Pleacă și fondează Roma.

Mai aproape de noi, e clar că nu găsim nici o metanoia în cazul Rusiei, al Ungariei, al Serbiei… Toate – țări trăitoare pe fascii de mituri fondatoare nocive.

Iar România? Aici voiam să ajung… Avem noi o metanoia?

Desigur, avem chiar și termenul:

— în română, termenul grec arhaic de metanoia a rămas ca mătanie… Aceea e metanoia noastră: plecăciunea, ploconeala, număratul biluțelor înșirate, prosternarea cu funduțul în sus.

Mătania.

Cf. și:

— Boris Groys: când marxismul e “pus în limbă” în mod platonician…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/05/28/boris-groys-cand-marxismul-e-pus-in-limba-in-mod-platonician/

Despre Slavoj Žižek:

Disputa intelectuala a vremurilor noastre: ce știe Slavoj Žižek despre lingvistică, cînd el poartã sandale cu ciorapi?

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/03/disputa-intelectuala-a-vremurilor-noastre-ce-stie-slavoj-zizek-despre-lingvistica-cind-el-poarta-sandale-cu-ciorapi/

Despre Michel Onfrey și anarhism

— Anarhia, Supraomul si stânga nietzscheana (și transpunerea ei în Iran)…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/10/anarhia-supraomul-si-stanga-nietzscheana-si-transpunerea-ei-in-iran/

— Conchita Wurst: o anchetă despre sufocanta Austrie…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/05/11/conchita-wurst-cu-o-ancheta-despre-sufocanta-austrie/