Skip to content

Scrisoarea lui Mahomed către Împăratul Heraclius al Bizanțului…

April 3, 2015

Libya unrest Sirte

Impăratul bizantin Heraclius (în arabă: Hiraql, حيرقل) se afla în pelerinaj la Ierusalim, în anul Domnului 628, când i-a fost înmânat un ciudat răvaș de la căpetenia unui obscur trib din deșertul Arabiei.

Heraclius făcuse pe jos pelerinajul de la Edessa la Ierusalim și se afla atunci într-o dispoziție excelentă. Scrisoarea i-a fost trimisă de guvernatorul din Bostra, care la rândul lui o primise de la un șef arab din ținuturile de unde spun Scripturile că a sosit odinioară Regina din Saba, aducându-i lui Solomon nestemate, păuni și o pupăză care astăzi zburătăcește prin Rai.

Scrisoarea era în graiul arab, iar nu în greacă sau latină, sau măcar în aramaică, arătând fie sălbăticia, fie proasta creștere a expeditorului.

Era semnată “Mahomed, apostolul lui Dumnezeu” (rasulu-‘Llah). In vorbe puține, cu accente profetice care-i aminteau împăratului de blestemele lui Iezechil, necioplitul șef arab îi cerea lui Heraclius să sfarme idolii, să lepede credința păgânească în Isus și a sa Mamă și să accepte misiunea profetică a lui Mahomed, pentru că, așa cum îl informa acesta, “nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu” (La illaha ila’Allah, Muhammadu rasulu’Llah / لا إله إلا الله، محمد رسول الله). Textul ne-a fost păstrat într-o tradiție a lui Ibn Abbas, un văr al Profetului, care mai era numit și Tălmaciul Coranului / Tarjumanu’l-Quran.

“Acceptă Islamul”, îi scria Mahomed marelui Impãrat roman (grec, desigur, dar musulmanii au numit întotdeauna Bizanțul Rum – Roma), “și răsplata îți va fi dublă pe lumea asta”.

Muir, în Life of Muhammad, aduce informația suplimentară că cel care i-a înmânat Impăratului misiva era Harith, prințul domnitor peste Beni Ghassan, mărginaș cu Imperiul, pe care-l separau de deșertul de unde venise scrisoarea doar ținuturi golașe bântuite de catâri sălbatici.

Tremurând de mânie, acel Harith i-a cerut Împăratului permisiunea de porni de îndată o expediție care să-l pedepsească pe obraznicul impostor (the audacious impostor).

Rîzînd copios de enormitatea cererii din răvașul neobrăzatului expeditor (the insolent fellow, cum o spune sobru Muir), Impăratul nu acordă permisiunea.

Henri Pirenne, în Mahomet et Charlemagne, scrie că până și Ioan Damaschinul, ultimul părinte bisericesc, care avea să fie dregător strângător de dări în vremea primului Califat, nu vedea inițial în Islam decât una din nenumăratele erezii pseudo-creștine cum fuseseră atâtea.

Formula “nu există alt dumnezeu decât Dumnezeu” (لا إله إلا الله، محمد رسول الله) este așa-numita shahada, Mărturia, esența islamului și e fraza care figurează pe steagul negru al Statului Islamic din Siria-Irak (ISIS, sau Daesh)… Astăzi, însă, misivele cu îndemnuri la convertire sunt trimise de jihadiști prin email.

british-muslim-fighter-vows-hoist-black-flag-islam-over-downing-street-buckingham-palace

și
Advertisements
10 Comments
  1. noname permalink

    Preafericite, cica e pacat sa dai cu biblia prin politica. Aprinde lumanarile sa se vada stelele de pe epoleti, sortul si compasul. Fratie, fratie, da’ seamana cam tare cu Cosa Nostra si N’dragheta. Si nici nu sti sa citesti, nu stiu cum deschizi tu cartea, dar n-o deschizi bine. Sorturile alea nu cred ca au protectie impotriva unei perechi de bocanci cu bot metalic. Bocancii sunt cuplati la o pereche de picioare ale dracului de musculoase. Si sut cu sete si zboara ouale, zboara oua peste tot. Pe ei, nu-i lasati nici sa respire, nici sa manance, nici sa puna capul linistiti noaptea. Dati-le cosmaruri. Hai, la ciment, unde va e locul, hai la ciment.

    Dac-o deschideati p-asta poate va vedeati sfarsitul dar cum aveti doar ochelari de cal…

  2. Storm permalink

    Cred ca liderul ghassanid nu s-a luat el prea in serios cu oferta, a facut-o mai mult din politete si respect fata de imparatul roman. Care, la randul lui, a trecut cu gratie peste exagerarile cabotine ale clientului sau…
    Oricum, la acel moment imperiul era extrem de fragil, dupa un razboi total, ce-i drept, castigat, cu persanii si cu dusmani extrem de periculosi in Balcani si Peninsula Italica.

  3. Corson permalink

    Printesele Bene Gesserit au ales sa nu intre in acest schimb epistolar. Sexual imprinting nu era pentru orice negustor de camile, care nu trecuse prin incercarea gom jabbarului.
    Eroarea strategica a Surorilor a amplificat peste secole Sova-irea tremurindului Harith. The audacious impostor, cunoscut mai tirziu ca “God Emperor of Dune”, pare atotputernic. Isi implanteaza cortul, inconjurat de Pastravarese, la Roma, Paris si ONU. Apoi dispare in istorie sodomizat, spune cronicarul CNN.

    Provizoriu. In 2050 fremenii vor egala ca numar supusii Landsraad. “The insolent fellow” sint setati pe cursul spre dominatia galactica.

    Muir ramine de baza. Trebuie predat la scoala, in locul orelor de istorie. La illaha ila’Allah!

  4. Pavel Stanescu permalink

    Stiu ca e off-topic dar poate incercati, domnule Dan Alexe, o comparatie a dialectului paleo-grec macedonean din tablita de la Pella cu limba/dialectul macedonean(a) din glosarul lui Hesychius: este evident ca e vorba despre doua limbi diferite, prima fiind paleo-greaca dialectala, iar a doua fiind o limba care nu prea seama a fi greaca, dar care nu seamana probabil nici cu putinele cuvinte tracice pastrate si nici cu si mai putinele urme de ilira. Exista totusi unele asemanari evidente cu greaca ca de exemplu conjunctia esentiala “si” (greceste και): “κἄ, Crasis kai and, together, simultaneously + anô up (anôchmon hortatory password”

    http://en.wikipedia.org/wiki/Ancient_Macedonian_language#Hesychius_Glossary

    • Pavel Stanescu permalink

      Tot off-topic, in legatura cu uniunea lingvistica balcanica: care o fi treaba cu cuvintele sarbesti “gomar” si “gomila”, in loc de “magare” si “mogila” (bulgara) si “magar” si “movila” (rumaneste)?
      Si de ce “movila” in rumaneste, si nu “moghila”? Mai exista si legatura cu “magura”. Si de ce sarbescul “gomar” si nu “gAmar”?
      Referitor la adverbele albaneze in “-isht” (rumanisht = rumaneste). Probabil ca in rumana este vorba de o contaminare intre adverbele neo-tracice (albaneze) in “-isht” (“-este”: rumaneste, taraneste) si adverbele si adjectivele masculine singulare slave (in principal bulgare) in “-ski”, contaminare care a dus la aparitia in rumaneste a sufixelor adjectivale “-esc”, -“easca”, plural “-esti”: taranesc, taraneasca, taranesti (refacute dupa sufixul adverbial “-este” si nu mostenite din latina, deci cu o origine diferita de cea a sufixului adjectival din cuvinte ca picaresc, pitoresc). Exista desigur si posibilitatea ca limba albaneza sa fi pierdut sufixele adjectivale si sa fi pastrat doar sufixul adverbial “-isht”.

  5. In primul rand Heraclius era armean, nu grec 🙂 . In al doilea rand, imperiul pe care il conducea era Imperiul Roman de Rasarit, iar cum asta era singurul imperiu roman care mai exista, era numit de toata lumea pur si simplu “Imperiul Roman”. Termenul de “Imperiu Bizantin” este o creatie a istoriografiei occidentale, menita printre altele sa faca mai putin abominabile intamplarile din 1204 (petrecute de altfel la aproape 6 secole dupa cele discutate aici – adica mai indepartate decat este epoca lui Stefan cel Mare pentru noi).
    Acestea fiind zise, Heraclius era de jure si de facto liderul lumii crestine. In epoca respectiva nu dadea nimeni doi bani pe regii franci sau vizigoti, vazuti ca niste barbari dubiosi ce ocupa vremelnic niste provincii romane. Iar alti monarhi crestini relevanti nu existau.

    In rest, succesul initial al Islamului a avut doua cauze mari si late: 1 geniul militar al lui Khalid ibn al-Walid, cel care a distrus armatele romane si persane, cucerind o mare parte a Orientului Mijlociu si 2. sistemul simplu si onest de taxare al musulmanilor. Intr-o epoca in care colectorii de taxe romani si persani luau cate sapte piei de pe supusii celor doua imperii, oferta arabilor a fost de nerefuzat pentru populatia Orientului Mijlociu, care s-a convertit in masa nu de frica (nu era nimeni obligat) ci pur si simplu din motive economice.

    Evident, nu exista nici o legatura intre expansiunea Islamului din sec VII si intamplarile zilelor noastre, care au mai degraba legatura cu viziunea simplista despre religie a familiei ibn Saud, bazata pe invataturile dubioase ale unui oarecare al-Wahhab. Ca idee, astia au demolat mausoleele apropiatilor lui Mahomed cand au ocupat prima oara Mecca pe la inceputul sec XIX…

    • Emil permalink

      …mai aveau un pic si demolau inclusiv moscheea profetului şi actual mormant al lui Muhammad, idei la care wahhabi nu renunţă, dat fiind că propuneri în acest sens tot apar la suprafaţă periodic -ultima dată prin 2o14 parcă…

Trackbacks & Pingbacks

  1. Lapsus al-qalami și un cheag de sânge: despre magia sonoră a Coranului | Cabal in Kabul
  2. Istoria românească bombastică și pretinsa “înfrângere a Islamului” | Cabal in Kabul
  3. Istoria românească bombastică și pretinsa “înfrângere a Islamului” * Sandbox

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: