Humorstefan

Ca întotdeauna când e zdruncinat un pic unul din scenariile mitice ale României moderne, se sare cu vociferări și acuzații de vânzare și trădare fără a face efortul de a înțelege realitatea istorică, sau măcar ce a vrut să spună persoana aflată la sursa scandalului.

Ce spune Lucian Boia? Că până la 1859, moldovenii din Moldova își spuneau „moldoveni și că Ștefan cel Mare vorbea “aproape aceeași limbă cu cea care se vorbea în Muntenia”. Afirmațiile sunt prudente și exacte, iar Ștefan cel Mare ar fi fost nedumerit dacă cineva i-ar fi spus că e român. Să ne amintim indignarea acelui boier căruia, la Unire, i se spune român iar el se supără, cum zice Alecsandri in Introducerea la Scrierile lui Constantin Negruzzi:

— „Nu-mi spune mie “român”. Român e țăranul, eu sunt boier moldovan“.

Vom înțelege și mai bine ce a vrut să spună Lucian Boia despre evoluția divergentă, dar oprită prin presiuni politice și culturale, a dialectelor limbii române dacă luăm cazul paralel al latinității iberice, unde cele trei mari limbi romanice locale (fiecare cu dialectele ei): spaniola (castiliana), portugheza și catalana au gramatici identice și împart același lexic, dar se disting în primul rând prin modul diferit în care s-a produs eroziunea latinei populare.

Nu există nici o diferență importantă între sintaxa, morfologia și tipologia gramaticală ale spaniolei și portughezei. Ei sunt surori gemene, care s-au tocit fonetic diferit, deși gramatica lor a rămas aceeași.

Lingvistul urmărește fără probleme acele procese paralele care au făcut ca un F– latinesc inițial să rămână F– în portugheză dar să devină prin leniție H– în spaniolă, care H- apoi dispare în spaniolă, rămânând doar în scris, așa încât latinescul facere devine fazer în portugheză (pronunțat făzèr), dar hacer [aθèr] în spaniolă. Pentru vorbitorul de rând, cele două vocabule nu au nimic în comun, după cum e greu de văzut că spaniolul hermano și nazalul portughez irmão sunt același cuvânt ( = frate, din lat. germanus).

La fel, portugheza a împins procesul erodării mult mai departe decât spaniola, înghițind vocalele neaccentuate și făcând cuvintele de nerecunoscut: general a devenit în portugheză geral, pronunțat cu J, pe când în spaniolă acel G– inițial e o fricativă dură pe care o numim jota.

Cum scrierea este etimologizantă în ambele limbi, fraze întregi, sau pagini întregi pot arăta aproape identic pe hârtie, dar vor fi pronunțate total diferit.

Nu altfel s-a întâmplat intre diferitele dialecte ale românei înainte de centralizarea politică și culturală. Astfel, în unele dialecte un V– inițial devenise J-, ducând la pronunții păstrate până azi precum jin și jite pentru vin și vite.

La fel, în unele dialecte un J- inițial era palatalizat ducând la pronunții precum gion pentru june și gios pentru jos.

In Câmpulungul Moldovei, în zona Sucevei, dar și în alte zone ale arealului romano-balcanic, precum în istro-română, sau în albaneza de sud (dialectul tosk) s-a produs fenomenul rotacismului. Altfel zis: orice N a devenit R.

Bire se spune și astăzi în istro-română (încă vorbită în câteva sate din Croația) pentru bine. Sau, pentru a cita dintr-o scrisoare de la 1600 a ciobanilor din Câmpulung al Moldovei către birăul de Bistrița:

“Eu, Gheorghe de Câpulung, scriu închirăciuri și siritati (închinăciuni și sănătate)… etc… Această carti să să deia mira (în mână) birăului de Bistriți.”

(Nicolae Iorga, Scrisori de Negustori, strânse de el din arhive și publicate în 1925, scrisoarea XXX).

Fenomenul rotacismului a afectat în paralel albaneza de sud și unele dialecte românești, făcând ca anumite forme cu rotacism să rămână până azi în cele două limbi, precum verë în albaneză (de la vin) și fereastră în română (fenestra). Putem chiar urmări procesul unei hipercorectitudini care a făcut ca după ce latinescul corona să devină kurorë, cum e până astăzi în albaneză și cum în mod cert a fost curoră în unele dialecte românești, conștiința că acolo trebuia să fie un N a re-transformat cuvântul curoră în cunună, care a rămas în română alături de reîmprumutatul coroană (și cu verbul derivat a cununa: a încorona).

La fel au rămas simultan în română, probabil din dialecte diferite, corectul cânepă (albaneză de nord kanp, cannabis) și rotacizatul cârpă (albaneză de sud kërp).

Acum, e limpede că dialectele românești care nu ar fi fost forțate prin constrângeri politice și culturale să se adapteze unor reguli impuse ar fi evoluat în direcții la fel de divergente precum au făcut-o spaniola și portugheza. Căci dialecte care zic, unele jin, jite, gios, bire și cororă, iar altele vin, vite, jos, bine și cunună devin la fel de distincte precum în peninsula iberică cele care spun fazer și irmão față de cele care zic hacer și hermano.

Moldova era în plină tendință jin, jite, gios, bire și cororă în unele regiuni, în vreme ce în altele se produsese deja acea palatalizare despre scrie Cantemir (cf. link mai jos) care duce la chiatră și chicior, pentru piatră și picior. Divergețe la fel de mari ca și cele care au dus la scindarea portughezei de spaniolă (și de catalană) până la a face ca limbile iberice să nu se mai poată înțelege mutual, deși gramatica lor este structural și tipologic aceeași.

La fel funcționează și continuumul dalectal slavon, care merge într-un arc de cerc de la rusă cu dialectele ei, trecând prin bielorusă și ucraineană cu dialectele lor, spre polonă, cehă, slovacă, leșitică și toate celelalte slave vestice, alunecând apoi în sud spre slovenă, croată (multiplele dialecte slovene și croate), sârbă, macedoneană și bulgară, care, închizând cercul, se apropie lexical cel mai mult de rusă, chiar dacă nu gramatical. Doar accidentele istorice și politice au făcut ca unele din acestea să devină limbi, iar altele să fie reprimate ca dialecte deviante. Multe sunt însă dialectele de tranziție care nici măcar nu pot fi clasate într-o limbă sau alta, dialecte de tranziție între slovenă și croată, între polonă și slovacă, între ucraineană și bielorusă…

Așa că nu e decât o dovadă de bun simț istoric și filologic să spunem că Ștefan cel Mare ar fi fost nedumerit dacă cineva i-ar fi zis că e român.

Mai multe în:

— Cantemir si limba femeilor: o explicație amazoniană…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/05/08/cantemir-si-limba-femeilor-o-explicatie-amazoniana/

— Omagiu moldovenilor: limbă, alcool, femei, extremisme, moldovenii ne arată calea…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/08/02/omagiu-moldovenilor-limba-alcool-femei-extremisme-moldovenii-ne-arata-calea/

Fugind dupa cururile ultimelor istro-românce…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/05/fugind-dupa-cururile-ultimelor-istro-romance/