Skip to content

Cum îi spui cu blândețe unui om că a produs o prostie: o scrisoare de la Monica Lovinescu

June 27, 2015

IMG_0364

Paris, 6 Octombrie 1991

Dragă Domnule Dan Alexe,

Deabia întoarsă de la un colocviu la Cracovia despre post-totalitarism, m’am aruncat, ca să zic așa, asupra manuscrisului dumitale ca spre o demonstrație concretă, amintindu-mi, din “ țiganiada “ precedentă, de harul corosiv al deriziunii de care dai dovadă.

Avem, Virgil și cu mine, prea mare încredere în talentul dumitale, și te stimăm prea mult, ca să nu-ți spun adevărul, fără a-l împodobi cu tot felul de convenționalisme plicticoase.

Or adevărul, în ceea ce mă privește — dar evident, mă pot înșela — e că farmecul de data asta n’a funcționat. Nu știu dacă e vorba de “ revoluția “ din România, un anume stil de bășcălie, cum se spune, m’a șocat. Cred că nu. Numai că pentru a avea efectul dorit verva deriziunii trebuie să fie continuă, violența mereu inventivă. Eu cred că e de vină limba franceză care, oricât de bine ai vorbi-o, nu e a dumitale. Ceea ce mustea în piesa pe care ți-am apreciat-o, mi se pare a se rezuma aici, la câteva expresii a căror repetitivitate, nu lasă loc inventivității stilistice. Supunându-te limbii, în loc s’o pritoceștii, ferocitatea se dizolvă în câteva formule — și dealtminteri și situații-tip. Pentru a terfeli realitățile (aparente sau nu) e nevoie de violența răstălmăcitoare a unui Céline care poruncea limbii să se metamorfozeze în injurie iar apoi din invectivă să redevină un fel de instrument de grație.

S-ar putea — și sper că e așa — să mă înșel și să primești un răspuns favorabil de la editura sau editurile la care ai trimes manuscrisul. Dacă nu se întâmplă însă așa, te pot ruga oare să nu fii prea dezamăgit? Ceea ce încerci dumneata în acest roman este nefiresc de greu : să transformi blasfemia în artă slujindu-te de violența unui limbaj de a cărui banalitate în vulgaritate nu pari a-ți da seama.

Incă odată, scuză-mă pentru sinceritatea mea, cred prea mult în dumneata ca scriitor, ca să mint cu amabilitate.

Singura nădejde e să nu am dreptate. Ceea ce, repet, doresc din tot sufletul. Cu vechea prietenie,

Monica Lovinescu.

P.S. Dacă ai nevoie de manuscris, ți-l pot înapoia. Scrie-mi un cuvânt.

From → Paraphernalia

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: