402111_343702502330261_656141904_n

Fereastra mea de la stradă…


Home is the place where, when you have to go there,
They have to take you in.”
(Robert Frost, Death of the Hired Man)

Mi-au sunat la ușă niște copii monstruoși, cu fețe schimonosite, măști rînjitoare, muci și coarne. Una din fetițe era clar o vrajitoare, căci îndrepta spre mine o mătură nouă, pe care inca se mai vedea o parte din eticheta prețului. Mi-au strigat in cor, scîlcind cuvintele englezești, „trick-o-triiit“!… Aha, Halloween.

Hulitã e aceasta datină americana de pomenirea mortilor, reactivată artificial. Multi o ponegresc doar pentru ca vine din America. Acolo, la americani, vechea sarbatoare celtica a ajuns mai întâi să capete o conotatie sinistra, iar dupa aia una ludic-comerciala. E intr-un fel o paralela exacta a ceea ce au facut americanii cu St. Nicolae – Mos Craciun. Vechi sarbatori europene laicizate, americanizate, si re-exportate inapoi peste ocean.

Azi, in Europa occidentala, pînă si scolile incurajeaza asta, organizand petreceri de Halloween, la care elevii vin mascati. Ba chiar, sinistrul ritual s-a extins și in Europa de Est.

Ceea ce m-a uimit insa cel mai tare a fost prezenta copiilor musulmani in acel grup amenințător care mi-a sunat la usa si care voia bomboane. Locuiesc in Bruxelles intr-un cartier musulman foarte sarac, unde in unele zile văd mai multe femei voalate decât în Kabul. Vinerea si duminica, toata lumea se gătește pentru dus la moschee, tinand sub brat Coranul invelit in basmale curate.

In grupul de cersetori ritualici de dulciuri i-am recunoscut pe aceiasi copii care merg duminica la moschee in costume cu cravata, ceea ce le da uneori un aer usor obscen de insuratoare. De obicei, chiar daca poarta costum, au in picioare papuci, ca sa se descalte mai usor la intrarea moscheii. Vazandu-i insa pe acesti copii musulmani, turci si marocani, pictati ca niste draci si vrajitoare de Halloween, am inteles ca respectiva mascarada este de fapt inocenta.

La urma urmei, copiii fusesera pictati pe fata si ajutați sa-si puna coarne dracesti de catre aceiasi parinti care nu i-ar lasa sa iasa de Craciun si sa cânte colinde cu Mesia. Asa incat le-am umplut buzunarele cu bomboane. Poate totusi au sa vina si de Craciun.

***

Despre o particularitate a cartierului meu turco-marocan și cum copiii si-au gasit de la un timp o distractie cu iz scripturar, furând  scrisorile din cutiile postale ale vecinilor, mai scrisesem aici. Daca le mai si citesc, chicotind aglutinat, e un progres care merita incurajat: inainte, pramatiile dadeau foc cutiilor postale, ceea ce a procopsit cartierul cu o aura de violenta mistica, cel putin printre eurocrati, care nu se aventureaza niciodata pina aici, desi Comisia Europeana e la citeva strazi :

Pe trotuare scripturare…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/07/16/pe-trotuare-scripturare/

si

Elogiul huzurului citadin…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/05/elogiul-huzurului-citadin/

***