Skip to content

Traumă de St Valentin

February 13, 2016

Banania

Rămân fascinat de obscenitatea afișată public a escrocilor din instituțiile UE. Toate barurile și cafenelele și restaurantele din jurul Place du Luxembourg și Schuman în Bruxelles oferă un deprimant teren de studiu al găunoșeniei opulente și incompetente.

Flamande și grecoaice cu bani, de prin instituții fantomă, care hohotesc grotesc, râzând tare cu capul dat pe spate. Lumea le aparține. Trebuie să cotcodăcească sonor. Proști inculți și bogați care se întorc din posturi în Priștina sau Bagdad, dar care nu se pricep să vorbească decât despre prețuri și restaurante prin Afganistan – Kosovo – Sudan.

Și țipă, imbecilii, toți vorbind în basic English, limba artificială a castei lor, lungi minute de cotcodăcit tare, râs cu capul dat pe spate, ton deasupra celui al unei conversații normale, umor crud și forțat. Conversația lor alienantă, cu râsete artificiale, e presărată cu: “awesome”, “cool” și “oh my God”, ca în filmele porno. “Awesome” e ce-au învățat ei ca o simplă interjecție, așa își închipuie că se vorbește, să țipe “awesome” când celălalt zice c-a găsit o brutărie cu cornuri “oh my God” în cartier.

Am cunoscut mulți-mulți imbecili nocivi din ăștia. E o nouă castă. La Kabul, de pildă, in anii 2000, tot felul de fete care lucrau pentru DDR, o agenție ONU: Disarmament and Demobilisation ceva… Erau plătite (cosmic, monstruos, banii ăia intrând în acel package internațional destinat Afganistanului) ca să cumpere arme de la afganii ce predau kalșnikoavele. Afganii primeau de la fetele alea 200 de dolari pe un kalașnikov predat. Era o afacere foarte bună. Peste graniță, în Pakistan, la Dera Ismail, unde sunt fierari ce fabrică arme pe bandă rulantă, un kalașnikov se vinde 100 de dolari. Ani de zile, afganii au cumpărat arme de acolo cu 100 de dolari și au venit să le predea în Kabul pe 200.

Fetele erau foarte mulțumite de dezarmarea afganilor. ONU la fel. Restaurantele din Kabul la fel.

Mă uit la ei chiar acum, în Bruxelles. N-au habar de nimic, n-au timp să citească, ei au dosare și stări  “awesome”. Una mi-a cotcodăcit recent că a compilat un raport internațional, care a dus la arestări, conflicte diplomatice și un proces la Haga, implicând o serie de șefi de miliții paramilitare din Congo. Isterica a pus în dosarul ei final de expertiză că militarii lui Huga-Huga s-au dedat la canibalism și violuri în masă de pigmei. Huga-Huga e acum arestat și judecat la Haga. Procurorul ONU cere închisoare pe viață.

— “OK”, i-am zis fantei cu cotcodăcit nazal, când am baut cu ea, “înțeleg pornirea de-a viola pigmei, dar”, am întrebat-o, “dar… canibalism ca armă de război? De unde ai scos asta?”

— “Așa mi s-a transmis, de la martori de încredere, când eram în misiune acolo”, mi-a zis vexatã împerlata, ridicând delicat a cincea cupă de spumante.

Nu-i așa că e awesome?

From → Paraphernalia

One Comment
  1. Poate ati judecat-o prea aspru. Mie nu mi se pare imposibil sa existe cazuri de canibalism in Congo, din moment ce canibalismul:

    – parea relativ raspandit in Congo pe la 1900 – lucru consemnat de mai multe surse:

    heretical.com/cannibal/congo1.html

    – a fost surprins in fotografii in tara vecina, Republica Central Africana, in 2014 !

    dailymail.co.uk/news/article-2542662/Footage-emerged-cannibal-eating-leg-Muslim-Central-African-Republic.html

    (atentie, imagini socante in ultimul link – si descrieri socante in ambele)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: