Skip to content

The Danish Girl: ambiguitate sexuală și problema autenticității la cinema

February 22, 2016

eddie-redmayne-danishgirl

The Danish Girl
De: Tom Hooper
Cu: Eddie Redmayne, Alicia Vikander, Matthias Schoenaerts

.

Oscars 2016: Cel mai bun rol secund feminin

 

Asta pentru că principalul rol feminin îl joacă un bărbat…

Primul caz de schimbare de sex, un pictor danez de prin anii 1920, care se simțea femeie și care, sprijinit de propria lui nevastă, merge să facă asta în clinica unui doctor curajos și avangardist în Dresda.

În literatură, ambiguitatatea sexuală a fost tratată relativ târziu. Nici măcar Marchizul de Sade nu se ocupase de asta. Primul roman care atinge subiectul este Mademoiselle de Maupin (1835) al lui Théophile Gautier, care pune în scenă un personaj (feminin acolo), cu sexualitatea incertă. In ciuda banalizării pornografiei, romanul lui Gautier funcționează și astăzi, ceea ce ne arată că vorbele bine plasate vor fi întotdeauna mai tulburătoare decât pornografia vizuală.

La fel, în România Mateiu Caragiale a schițat (din păcate prea fugace) un asemenea personaj ambiguu în Remember.

Tilda Swinton a dat un rol magistral de androgin în Orlando (1992, după romanul lui Virginia Woolf).

Acum, actorul Eddie Redmayne a fost nominalizat la Oscaruri pentru cel mai bun rol masculin în acest film, The Danish Girl, istoria primului transsexual, cum am zis. Inițial înțelesesem că e nominalizat in categoria Best Female Actor, mai ales după ce văzusem performanța halucinantă a lui Jared Leto în rolul transsexualului cu Sida din Dallas Buyers Club (cf. link mai jos). Asta arată cât de sus sunt așteptările pentru un asemenea rol… și cât de mari dezamăgirile.

Alicia Vikander (nevasta pictorului pionier transsexual) a cîștigat Oscarul pentru Supporting Actress, împotriva lui Jennifer Jason Leigh, “The Hateful Eight“; Rooney Mara, “Carol“; Rachel McAdams, “Spotlight“; Kate Winslet, “Steve Jobs”.

Eddie Redmayne, personajul principal (și nominalizat pentru distincția principală) a mai jucat și în Les Misérables  (cf. link mai jos), unde el e Marius, șeful studenților revoluționari și iubitul lui Cosette. Este la fel de convingător acolo ca un bărbat lălăitor (Les Misérables e un film muzical), ca și aici în transsexual.

Iată-l aici:

.
… pentru a-l compara cu cel/cea din trailerul lui Danish Girl:

.

Din pacate, in ciuda jocului convingător al actorilor, filmul nu demarează niciodată cu adevarat. E conceput intr-o maniera clasica, școlărească, estetizantă si didactică.

Ticurile actorilor devin repede repetitive. Nevasta transsexualului, Alicia Vikander, este naturală, dar nu e ajutată deloc de replicile lemnoase si de muzica siropoasă din spate.

Lacrimile prea dese si glicerina care curg din ochi înroșiți artificial nu fac, de asemenea, vreun bine ansamblului. Nici faptul ca filmul se încheie cu un panou scris care ne anunță ca personajul trebuie considerat un precursor al militanților pentru drepturile persoanelor transgender.

Apoi, chiar și jocul lui Eddie Redmayne devine repede greoi. Afară de un pufnit timid cu capul într-o parte, tot ce face ne arată doar că a studiat temeinic și cu profit personae ale unor androgini celebri și convingători precum David Bowie și Tilda Swinton.

Regizorul si scenariștii au căzut in acea capcană care constă în a crede că dacă un film se bazează pe un fapt real câștigă in autenticitate. Autenticitatea trebuie însă formulată structural si narativ, ea ține de o coerență internă si nu e garantată de un panou scris final care te informează, alb pe negru, că e vorba de un fapt real.

Nici o tensiune socială sau culturală acolo, nici o aluzie la vreun oprobriu social, totul e clinic și umanitar-grandios.

Afară de Alicia Vikander în Danish Girl, care a câștigat Oscarul, iată mai jos toate nominalizările pentru Supporting Actress / Rol secund feminin la Oscar anul acesta (îmi apare limpede că Rooney Mara în “Carol” merită de departe premiul):

Rachel McAdams, “Spotlight”:  Spotlight: cât de greu e să aduci pedofilia pe ecran fără s-o arăți
Kate Winslet, “Steve Jobs”: Steve Jobs (2015): mult talent pentru un effort inutil
— Jennifer Jason Leigh, “The Hateful Eight” (defavorizată de rolul atât de caricatural și ingrat încât nu-i vezi niciodată fața adevărată):  Tarantino’s hateful eighth movie

— Rooney Mara, “Carol”: Carol (2015): un film tulburător, pe o muzică insuportabilă

Cf. și:

Les Misérables – încântator si iritant… și Ann Hathaway cu muci reali

Dallas Buyers Club – un film magic, în care ți-e ciudă să te regăsești într-o scenă fără să știi cum ai ieșit din cea dinainte

From → Paraphernalia

2 Comments
  1. Ovidiu permalink

    Inca un film ideologic, politically correct themes….Oscarul a ajuns un fel de ‘Cantarea Romaniei’ doar ca in loc de obisnuitele filme patriotice de Sergiu Nicolaescu si cele cu muncitori cinstiti si harnici acum ruleaza mereu noi filme despre Auschwitz, despre transexuali sau alte minoritati.

Trackbacks & Pingbacks

  1. Oscars 2016 – Mad Max și importanța sunetului la cinema | Cabal in Kabul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: