Skip to content

Hail, Caesar! (2016) – un filmuleț anost cu actori irosiți

February 27, 2016
maxresdefault

hail-caesar-quad

Hail, Caesar! (2016)

De: Ethan &  Joel Coen
Cu: Josh Brolin,  George Clooney,  Alden Ehrenreich, Ralph Fiennes, Tilda Swinton, Scarlett Johanssont, etc, etc…

—————-

La începutul aceltului ultim film al fraților Coen, cu o cohortă din cei mai mari actori de la Hollywood în minuscule roluri de camee, Josh Brolin, care joacă rolul principal, fiind el fixerul magic al Hollywoodului, merge să se spovedească, asa cum o va face enervant si repetitiv de-a lungul filmului ca să-i spună preotului excedat si obosit că și-a înșelat nevasta: a fumat in ascuns.

Aceasta stupidă glumă de liceu dă tonul filmului. Spectatorul îndrăzneț care va merge sa vadă aceasta oroare de plicticoșenie trebuie sa afle din start (desi acesta nu e un spoiler) că totul va fi așa in acest film dezlânat si răsuflat si plicticos ca o imitație a Coenilor despre Coeni.

Sigur, am detestat întotdeauna The Big Lebowski, acea caricatură de caricatură, dar aici Coenii nu mai reușesc nici măcar sa vina cu gaguri originale. Știm, da, înainte de a merge la film, ca e un omagiu adus Hollywoodului anilor 1950-1960, pe fond de maccarthysm si obsesie cu comunismul, cand actorii de la Hollywood se denunțau unii pe alții ca ar fi simpatizanți comuniști. Da, George Clooney face un John Wayne comic pe alocuri. Da, il imita pe John Wayne ca centurion roman pe Golgota, in fața lui Isus, in acea superproducție “The Greatest Story Ever Told” (1965): –“Yeaaah, truly, this maaan was the son of Gawd”…

Sunt cateva coregrafii frumoase, o serie de mărunte aluzii culturale (ideologul comuniștilor care il răpesc pe Clooney este Marcuse), dar ansamblul scenariului e leneș și nestructurat si neevolutiv, cu nesfărșite sketchuri nelegate intre ele si personaje care la un moment dar dispar definitiv.

Fanii fără imaginatie vor clama întotdeauna că “așa e stIlul” fraților Coen. Există o sectă umilă și supusă care acceptă orice la acești manipulatori, la fel cum există secta descreierată si neinteresantă a inconditionalilor lui Tarantino. Cu aceștia nu se poate dialoga, ei sunt ca figuranții din Life of Brian de Monty Python: indiferent ce papuc ar pierde profetul, e tot o minune.

—————-

maxresdefault

One Comment
  1. Alex permalink

    Draga Dane, mie mi-au placut cate unele de prin film. E ceva nostalgic in filmul asta si totodata ironic.
    O parte dintre spectatori au inceput sa se care dupa o jumatate de ora, cu paharul de Fanta si punga de floricele neterminate, sau tinandu-si copilasii de manutzá. E limpede ca nu faceau nici o conexiune cu cliseele de Hollywood, li se parea ca totul e varzá. Mirosea delicat in urma lor a fraier cu banii pierduti.
    Cred ca asa ar fi mirosit si in urma mea daca asi fi vazut la cinema “Revenantul”. Un film de toata jena. DiCaprio impuscand indieni pe sus, prin brazi. Si azi ma intreb, cum a ajuns indianul ala cu arc, tolba si sageti intr-un brad din mijlocul unei tabere de belit vanat intinsá pe un hectar jumate? Si cum facea el pe Marcu, tragand cu arcu’ prin cetina groasa? Asa o fi in Mexic la dom’ Inarritu. Acolo si raurile inghetate sunt calde, poti inota (innota) ore in sir cu blana in spinare.
    Dar l-am vazut de pe torrente, nu m-a costat decat doua ore din viata.

    Apropos, (nici unul defapt), ti-am citit “Dacopatia”. Incet-incet precum lasi o bucatica de ciocolata sa se topeasca lent pe limba pentru a lungi gustul. Sa-ti de Dumnezeu sanatate si noroc. Pacat ca nu au fost 1200 de pagini.
    Sa fii iubit!

    Alex
    Piatra Neamt

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: