Skip to content

Portretul unei manipulatoare

August 6, 2016

12322560_1042447359122435_2106617801335124384_o

Cel mai mândru eram de ceremonia din Pakistan… Imi luase zile de pândit printre  coloanele de pârjol vertical ale moscheei-templu, ca deodată să surprind cremonia dervișilor. Știau cu toții că dormisem acolo, pe un covoraș prăfuit, dar se abținuseră de la dansul lor nupțial, de parcă m-ar fi provocat, ațâțându-mă din calcul, până în momentul în care s-au slobozit într-o împletire ritmată cum nu-mi imaginasem decât în orgii mitologice, cu o figură cristică dansând în mijlocul gloatei extatice, religie sincretistă ce se situa dincolo de islam, sau hinduism, sau de ce alte încărcături grele de sens moșteniseră ei în măduvă încă din vremea expedițiilor lui Machedon.

Le-am developat în primele zile în care o cunoscusem pe Elle.

— Tocmai m-am întors din Pakistan, i-am aruncat radios.

— Bravo, mi-a spus plat, cu tonul de: “eh,  ce să spun”.

Își sugea creionul, ținând caietul pe genunchi. Nu bătea la computer decât după ce își mâzgălea jumătățile de versuri pe hârtie. Fată de arhitect, crescută cu cultul planșei, al migalei, cu obișnuința banului și convingerea că bărbații din jurul ei sunt acolo ca s-o admire pe ea, iar dacă nu, atunci trebuie pedepsiți și abandonați în chinuri, după care tu te îndepărtezi fredonând nepăsător. “Am semnat noi vreun pact?” e în general formula ei de lepădare de responsabilitate.

In apartamentul ei decorat ascetic și cu enervant bun-gust, am intins pozele peste tot, pe scaune, pe mese, în picioare pe polițele bibliotecii.

Era dimineața de după a doua noastră noapte, mai derutantă decât prima, când Elle fusese supusă și urlătoare, ba chiar o pocnisem în plină figură, ceea ce îi dublase orgasmul. De data asta însă se arătase pe față nemulțumită când a doua oară îmi venise înaintea ei.

— Te gândești numai la tine, imi aruncase, înainte să-mi întoarcă spatele ca să adoarmă.

Dimineața, pe când își bea cafeaua scriind, am etalat fotografiile și am așteptat în fața ei triumfător.

M-a privit, mi-a zâmbit și s-a intors cu capul în caiet.

— Nu te uiți? am întrebat-o cu un început de nesiguranță.

— Ce să mă uit? a făcut, cu un ton de mirare sinceră. Ah, la pozele tale.

S-a ridicat, goală, tăcută, s-a plimbat prin fața lor și a plecat la bucătărie.

Am așteptat, examinând vârfurile copacilor de afară care urcau până la etajul ei.

După un număr decent de minute, m-am dus la bucătărie. Spăla ceștile, cu umerii încordați, concentrată. M-am apropiat, am luat-o în brațe și i-am prins sânii în palme.

— Nu-mi spui nimic? i-am șoptit, din ce în ce mai tulburat.

— Ce să-ți spun?

Am tăcut.

— Ce să-ți zic?

S-a întors cu o farfurie udă în mână și o meșă în ochi.

— Păi… despre imagini.

— Ah, astea ale tale? a făcut iritată. Da, ce să-ți spun? Niște poze.

In sufragerie m-am îmbrăcat și mi-am strâns cartoanele lucioase. S-a întors, tot goală și luminoasă, pe când le vâram în geantă, îndoindu-le.

— De ce faci figura aia? Of, ai fi vrut să cad în extaz de la niște clișee. Data viitoare să faci tirajele pe hârtie mată. Asta lucioasă e vulgară și nu lasă loc imaginației. Fotografia nu este doar meșteșug.

Am ieșit, știind deja că voi abandona meșteșugul ăsta și închizând ușa cu grijă, ceea ce m-a enervat pe mine, căci deși cu sufletul în zdrențe puteam măcar să o trântesc.

Advertisements

From → Paraphernalia

One Comment
  1. bien sûr qu’elle a raison…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: