Skip to content

Mircea Mihăieș: Ulysses, 732 – Romanul romanului

December 2, 2016
mmihiaes-ulise
Tocmai am isprăvit înspăimântătoarea cărămidă (1.000 de pagini strânse în hardcover, nu știu cât cântărește, cu o ilustrație a execrabilului individ, dar imens artist, Devis Grebu) și am să încep această (prea) scurtă primă cronică prin a spune că am rămas mai mult decât impresionat de munca și erudiția din spate.
.
La cât sunt eu de rău la gură și cinic (uneori și din nesiguranță, lipsă de bani și stat prea mult la terase), aș fi fost tentat să caut o falie într-o așa muncă asupra unuia din domeniile de studiu cele mai dragi mie, dar cartea lui Mihăieș e atât de impresionant de onestă, simplu prezentată și doritoare să explice inexplicabilul, încât singura remarcă defavorabilă ar putea fi că pe alocuri face double emploi cu masiva biografie a lui Joyce de Richard Ellmann.
.
Ca și Ellmann, Mircea Mihăieș adoptă un ton neutru și distant vizavi de complexul (și deseori detestabilul) personaj uman Joyce. Nu la Mihăieș o să găsim dubioase jocuri de cuvinte à la Joyce, ba chiar el evită să numească târgul istriac croat in care Joyce a predat pentru prima oară cu numele său croat Pula, ci îi zice Pola, ca în italiană sau pe vechile hărți prude românești.
.
Totul e însă superb analizat în geneza monstruosului roman, Ulysses, care a distrus pe vecie canoanele clasice și a deschis literatura modernă: influența crescândă a freudismului, a psihanalizei, asupra lui Joyce, atmosfera de sfârșit de epocă, ruperea schizoidă de lume a lui Joyce, care scria la Trieste un roman despre Dublin și esența celtismului cețos, influența futurismului asupra sa, diversitatea a tot ce a asimilat el, într-așa măsură că opera lui nu poate fi citită fără note de subsol și fără ca tu, cititorul, să ii știi viața în detaliu, ba chiar trebuie să știi limbile pe care le vorbea el și să fi citit cărțile pe care le asimilase el.
.
In mod admirabil pentru un om care nu a cunoscut experiența exilului și care e profund înrădăcinat în România, Mihăieș decortică just și sistematic influența vieții din Trieste asupra lui Joyce, în acel oraș crepuscular și multietnic al decadenței austro-maghiare. La fel de corect și convingător e și felul in care Mihăieș subliniază evreitudinea lui Leopold Bloom, personajul din Ulise, ba chiar găsește formula nimerită pentru felul în care Joyce recupera literar orice derapaj din cotidian: Coerența era pentru Joyce integrarea incoerențelor de parcurs…
.
La fel, ne explică și interpretează splendid rupturile stilistice, chiar și complezența lui Joyce, precum faptul că după prima jumătate a înfiorătorului roman el nu mai respectă grila homerică, oricum doar un vag pretext.
.
La fel, Mihăieș pune în justă lumină rolul uriaș al lui Ezra Pound în închegarea personalității literare a lui Joyce și în supraviețuirea lui financiară și socială.
.
Criticile ar fi mărunte: de pildă, din păcate pentru neavizați și nelingviști, Mihăieș acordă prea mult credit necritic anumitor aberații ale lui Joyce, precum faptul susținut de el că ar exista vreo relație între limba irlandeză și feniciană, sau limbile semitice in general (pp. 83-84). Cititorul naiv ar putea lua asta drept o observație întemeiată.
.
Un reproș ar putea fi apoi fi și cel al excesului de erudiție ostentativă. Cartea numindu-se Ulysses 732 (de la numărul paginilor ediției standard), ne-am fi așteptat ca și decriptarea romanului să aibă, simetric, 732 de pagini, iar nu 1000.
.
Ca un contraexemplu discret, în volumul meu de povestiri În punctul lui rebbe G., compus din 22 de povestiri care corespund celor 22 de lame de Tarot și celor 22 de litere ale alfabetului ebraic, am avut grijă ca povestirea nr. 22, ultima, să înceapă la pagina 220.
.
Dincolo de asta, Ulysses, 732 este o carte pe care o voi reciti, și nu doar o dată, iar in română ea reprezintă un exemplu unic de hermeneutică metodică și nemiloasă.
Scrisă într-o limbă admirabilă, de altfel, pură, curată, nepretențioasă.
.
with-joyce-in-pula1
Cu Joyce în Pula, despre care am mai scris aici:

Looking for cocktails in Croatia

Apoi:

Despre Joyce, trenuri și exactitate în literatură…

— “Marea de culoarea mucilor”!… ( In Pula, Joyce dezleagã secretul lui Homer)

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/26/marea-de-culoarea-mucilor-in-pula-joyce-dezleaga-secretul-lui-homer/

— “Ismene de bumbac” – Joyce si româneasca la bordel în Pula…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/10/ismene-de-bumbac-joyce-si-romaneasca-la-bordel-in-pula/

— Țiganii și jazzul in Finnegans Wake…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/02/02/tiganii-si-jazzul-in-finnegans-wake/

— Traducerea ca adaptare (1) : Joyce, The Mookse and the Gripes…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/10/traducerea-ca-adaptare-1-joyce-the-mookse-and-the-gripes/

— Traducerea ca adaptare (4): Finnegans Wake, o carte monstruoasă

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/31/traducere-ca-adaptare-4-finnegans-wake-o-carte-monstruoasa/

——-

Advertisements

From → Paraphernalia

Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: