Skip to content

Star Wars, Rogue One: din care aflăm din nou că nu există variantă “corectă” a mitului

December 23, 2016

star-wars-rogue-one

— “Nu există variantă “corectă”, sau “autentică” a mitului. Toate variantele aparțin mitului.”

Rogue One este un spin off, cum bine știm, expresia care desemnează un episod paralel cu personaje secundare, care nu apar în saga principală. De la Alexandre Dumas încoace și Vicontele de Bragelonne suntem obișnuiți cu sistemul recuperării, ba chiar nu altceva era Odiseea în raport cu Iliada.

Spin off foarte reușit vizual, regizorul pricepându-se să redea minunat atmosfera și patina anilor 1970. Și aici, ca și în episodul de anul trecut al francizei: The Force Awakens (2015), femeile sunt acum eroinele adevărate.

rogue-one
Asta e o fantezie bărbătească, sigur, care la rândul ei urcă până la mitul amazoanelor la Herodot, însă rolurile secundare sunt la fel de bune. Să-i ai pe Mads Mikkelsen și Forest Whitaker înseamnă că filmul ar fi fost salvat din start chiar fără atâtea efecte speciale impresionante.
gallery-1481730683-rogue-one-star-wars-saw-gerrera-forest-whitaker
 Totul încheiat cu o apariție de camee a Prințesei Leia în ultima scenă, unde Carrie Fisher e întinerită prin computer, pentru că noul episod ne arată cum ajunseseră rebelii să pună mâna pe planurile diabolicei Death Star din primul episod (al cincilea acum în ordinea scenariului).
.
Ceea ce funcționează perfect e faptul că filmul arată o autentică modestie, fără să caute să aducă cine știe ce lecție morală sau complicate dezbateri ideologice. Reușita constă așadar în completarea unui episod al mitului. Acum, am mai scris despre moda printre acriturile umane ce vor să fie originale și anunță pe un aer triumfător că ei / ele n-au văzut niciodată un episod din Războiul Stelelor, că sunt imuni la mitologia lui copilărească etc.

Aceia comit o gravă confuzie. Și eu îmi propusesem odată să fac o listă cu ce filme gigantice, blockbusters planetare, NU am văzut… Nu am văzut, de pildă, Titanic și nici Troy ori Gladiator… Am prea multă demnitate ca să mă duc la filme cu bărbați în fustițe… N-am mers nici măcar la Matrix, căci știam ideea furată.

Troy – iată încă un peplum american: Titanic – reinventarea unei coafuri bărbătești plasate între Tintin și Elvis Presley.

Star Wars se situează însă la un cu totul alt nivel. Pentru oricine dorește să spună ceva inteligent despre cultura populară de azi și despre mitologiile moderne, a afirma cu mândrie că nu știi nimic despre Războiul Stelelor e la fel de discalificant ca a te fuduli că n-ai citit Alice, Micul Prinț sau Harap Alb, ori că “nu suporți” Beatles. Sau că n-ai văzut Casablanca, dar totuși pufnești și vrei să spui și tu ceva.

Dacă nu le-ai citit, văzut și ascultat la vremea lor, ești atunci obligat să o faci la vârsta adultă, iar dacă nu, atunci e mai bine să comentezi meciuri de fotbal decât cinema, scenariu și cultură populară contemporană.

A ignora totul despre Războiul Stelelor este ca și cum ai ignora totul despre psihanaliză. Două mitologii neștiințifice dar coerente. Categoriile ridicole extreme, sectanții convinși, sunt, desigur, în ambele sisteme, cei care încă mai cred că psihanaliza e o știință, ca și cei al căror univers se reduce la numele, clișeele, mitologiile și scenele din Star Wars. Ele trebuie însă obligatoriu cunoscute pentru a pricepe ce e azi în jurul tău.

Am mers așadar să văd ultimul episod așa cum se cuvinte, în sală, 3D, popcorn, bere. Sigur, nici nu mai știi cât valorează cinematografic. Este oare un film bun? Ei bine, ajuns în stadiul ăsta de mitologie închegată ajungi să spui că nici nu mai contează calitățile estetice. Dorești doar să fii sedus, să-ți lepezi scepticismul / neîncrederea proprii publicului în fața noutăților.

neklfq4spikhnk_1_b

Primul moment de ușurare vine după ce realizăm că noul episod nu caută să înlocuiască codurile vechii epopei… Ceea ce funcționează foarte bine este unitatea estetică, nostalgia. Săbiile-laser, navele spațiale ciobite, care zboară cu viteza luminii dar trebuie reparate în zbor cu o șurubelniță. Referințele la corsari și Vestul Sălbatic pe fundal galactic. Era, evident, imposibil de făcut altfel. Până și un ziar știe că își pierde o parte din cititorii vechi dacă își schimbă formatul prea radical.

Prudența regizorului Gareth Edwards și a producătorilor era maximă, mai ales după ce fanii fuseseră scandalizați de însuși Lucas, care a modificat digital o scenă din primul Star Wars, cea în care, într-un bar plin cu toate arătările imaginabile, Han Solo, căruia un monstru vicios vine să-i ceară returnarea unei datorii, trage și îl împușcă prin masă fără avertisment. Filmul a fost modificat vizual astfel încât Han Solo să nu mai fie cel care trage primul… Ce scandal, atâta moralitate post festum !

Ca saga cinematografică, universul Star Wars este însă mult mai coerent și convingător decât cel din Stăpânul Inelelor. Doar Harry Potter atinge nivelul acesta de coeziune internă, dar asta e dat și de absența cvazi-totală a elementului feminin din Stăpânul Inelelor, spre deosebire de celelalte două francize. In Star Wars o aveam pe prințesa Leia, cu zâmbetul ei vicios și codițe pe care avea să i le imite Iulia Timoșenko, Leia care se pupă cu frate-su (parcă de două ori in amintirea mea) și care sfârșește în brațele gangsterului galactic Han Solo, totul pe fond de dialoguri inteligente și simple: — “I love you!” / — “I know.”

Noile Star Wars, inclusiv cel din 2015, reușesc chiar să depășească problema anacronismului tehnologic. Progresul, în cei 30 de ani de când a apărut primul episod, a fost reprezentat în The Force Awakens (2015) de un memory stick, o cheie USB pe care droidul fugar, un hopa-mitică inteligent, o ascunde într-un sertăraș în burtică.

Aici ajungem și la obiecția celor care subliniază că de acum înainte nu mai e vorba aici de Star Wars autentic, întrucât nu mai avem mâna lui Lucas, deoarece el a vandut franciza colosului Disney. Aceștia greșesc: faptul că un alt povestitor preia epopeea în bloc, cu toate încrengăturile ei, nu înseamnă câtuși de puțin o denaturare a mitului. In final, cum spunea Lévi-Strauss în Antropologia Structurală:

— “Nu există variantă “corectă”, sau “autentică” a mitului. Toate variantele aparțin mitului.”

.

i-kissed-my-brother-once-princess-leia-game-of-thrones-cersei-lannister1

Sǫʼ Baaʼ– Star Wars în navajo, cu o reflecție asupra limbilor capitaliste, a introducerii orgasmului în PIB și a folosirii femeilor ca monedă de schimb…

Sexul in literatura SF

Advertisements

From → Paraphernalia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: