Skip to content

Moonlight (2016), o prostie plângăcioasă cu niggers homo care așteaptă un Oscar

February 18, 2017

moonlight_chironjuanswim

Crezi uneori, când vezi orori nominalizate la Oscar pe criterii necinematografice, cum a fost cu Hidden Figures, tot în competiție pentru Best picture anul ăsta, că s-a atins fundul kitschului și al prostului gust.

Ei bine, nu există fund.

Din nou o zic, după polemica artificială de anul trecut, când organizatorii Oscarurilor au fost criticați pentru că nu luaseră în competiție mai multe filme cu afro-americani (ceea ce nu e adevărat), iată că s-au grăbit anul ăsta să selecționeze în categoria principală tot felul de plicticoșenii “colored”.

Avuseserãm succesul forțat, de o corectitudine politică grețoasă, în 2014, al siropoșeniei  –  12 Years a Slave.

Mi-a fost dat să văd Moonlight, opt nominalizări la Oscar (nu doar cel mai bun film, dar și
Mahershala Ali pentru cel mai bun rol secund masculin, el apărând și în Hidden Figures, în aceeași competiție, și Naomie Harris pentru cel mai bun rol feminin secund… ea e negresa zâmbitoare din ultimele James Bond).

In competiție la Oscar cu Arrival, La La Land și Hidden FiguresMoonlight e un film cu negri duri, oprimați de societate, idioți cu suflet bun, trăitori în Miami și Atlanta. Negrii din Miami și Atlanta dealează droguri, Liberty City în Miami este o capcană urbană care duce la dezumanizare, iar mama personajului e dependentă de crack, un gunoi uman care o comoară de bunătate spre final când suspină zicându-i odraslei devenită un furnizor de otravă: — I messed up.

Ideea este că, iată, în epoca lui Trump avem la Oscaruri un film care vorbește despre negri homosexuali care, deși vând droguri, au o latură de sfințenie.

Personajul negrului homo refulat care devine dealer e jucat de trei actori diferiți, în trei etape diferite ale vieții, până devine o bestie stradală, gangster cu mușchi de Hercule, față stupidă cu buza de jos mereu căzută, dinți de aur, homo neasumat, dar suflet mereu bun, care plânge cu lacrimi de glicerină când merge să-și vadă mama la azilul psihiatric.

Filmul are muzică simfonică ce poate produce în spectator crize de vomat spasmodic (e nominalizat la Oscaruri și pentru cea mai bună muzică). Are dialoguri filozofice în slang de niggers, e filmat estetizant și montat în prima părticică de parcă ar fi un documentar (este nominalizat și pentru imagine și montaj)

Ah… e co-produs de Brad Pitt. Și să nu aud ca argument că are 9/10 pe Rotten Tomatoes… Lumea din jurul nostru e proastă.


Hidden Figures, un film cu negrese la Oscar (și NASA)

https://cabalinkabul.wordpress.com/2017/02/11/hidden-figures-un-film-cu-negrese-la-oscar-si-nasa/

Arrival (2016), despre cum se descifrează limba polipilor cosmici și a etruscilor morți elegant

https://cabalinkabul.wordpress.com/2017/01/23/arrival-2016-despre-cum-se-descifreaza-limba-polipilor-cosmici-si-a-etruscilor-morti-elegant/

La La Land, care la un moment dat se termină…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2017/01/29/la-la-land-care-la-un-moment-dat-se-termina/

12 Years a Slave – un manifest cu zorzoane înlăcrimate și sclavi negri rași proaspăt…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/02/23/12-years-a-slave-un-manifest-cu-zorzoane-inlacrimate-si-sclavi-negri-rasi-proaspat/

Advertisements

From → Paraphernalia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: