Skip to content

Cinci cântece de asfaltier

July 8, 2017

19866500_1915451902045092_1773247450_n

Bun, acum, după ce l-am făcut cunoscut pe “părintele ateu” și i-am aranjat apariția la editura Curtea Veche, iată un nou joc cu Logosul care merită atenție. Mi-a trimis omul ăsta, Adrian Dobre (autoportretul e al lui, căci e și pictor):

Cinci cântece de asfaltier

Stilul și ritmul mi-au amintit de îndată de cummings:

This poem is for you and for me and is not for mostpeople
… You and me are human beings; mostpeople are snobs.
(e.e. cummings)

… și de întreaga generație Beat. Ginsberg, Kerouac, Ferlinghetti (la urmă am și un link spre cronica mea despre un film, “Kill your darlings”,  despre nașterea mișcării literare beat: Ginsberg, Kerouac, Burroughs and co… cu Daniel Radcliffe/Harry Potter). E mare curaj să scrii poezie azi. În proză. Poeme în proză, formulări libere, imprecații, jocuri de cuvinte. Oarecum precum poemul Howl al lui Allen Ginsberg, care a deschis generația Beat și epoca hippie și ne-a deschis drumul spre libertățile retorice de azi. Am fost puțin surprins, nu multă lume scrie așa. I-am oferit să-l public pe blog.

——————-

Așadar: cinci cântece de asfaltier

de:

Adrian Dobre

stăteam pe scaun şi-mi scrijeleam pe palme obişnuita poezie narativă

pe peretele din spatele meu era agățat un tablou înfăţişând-o pe madame bovary care se îmbolnavea de lipsa romantismului

de față erau și nelipsiții profesori de literatură clasică

mă pândeau profesorii mă certau pentru poezia narativă mă ardeau la intelect din costumele abrazive

madame bovary avea urme de răutate la gură conversa când cu domnii când cu mine

să faci întru totul aşa cum au poruncit domnii spumega bigotic femeia din roman în spatele meu dar eu am luat o bucată de beton celular autoclavizat şi am tras o linie grosolană peste gura dânsei pe aceeaşi frecvenţă cu abrazivitatea clasicilor

domnii în costum își scoaseră batistele jelind cu osteneli academice să încetez

dar eu le-am cântat cinci cântece intime și nemaipomenite

 

Primul cântec. Asphalt Wear

sânge martor la dialogurile din colţuri își exercită obișnuita trecere prin vene într-o vineri sau într-o luneri sau într-o marțeri sau într-o miercuri sau într-o jineri sau după cum ziceam într-o vineri sau într-o sâmberi sau într-o dumineri sau în sfârșit într-o ce-o fi cu eri sau fără, dar neapărat tăiată de multe firișoare din bitum amestecat cu minerale după ce se răsucesc țintesc ireproșabil de amplu într-un cadru industrial evolutiv firişoarele astea au pătruns orice cotitură a orașului demascând umplerea venelor cu gând alterat capabil de a devora simplitatea

și

și

și se așază imaginar dar cu capacitatea ireproșabilă a unui fapt fapt 1 – fapt nesfârșit de fapt este un de jos în sus un brand hotărât spart peste mâini: Asphalt Wear

ei bine asfaltul este un martor încăpățânat în tendințe nepieritoare din care coboară o pomenire despre ghena dintre coloanele de beton din timpul naţiunii trăiască tatăl poporului în aurora securistă

tic tac tic tac tic tac

tic: moare un fetus

tac: trăiește altul de patruzeci de ani în uzină practicând printre scule ruminația cu privire cu auzire cu otrăvire cu vorbire cu gândire la un fetus refuzat că așa a vrut o fată de la țară să nu-i fie viitorul dislocat de la aripile căldicele lentate sub tălpi schizofrenate pe limbă de moarte:

de la combinat la discotecă de la discotecă la ogradă de la ogradă la consignație de la consignație la porci de la porci la cimitir un viermăt fără categorie pe limba de moarte a asfaltului

etc.

și acum în ziua de astăzi asfaltul este un așezământ prosocial explicat printr-o teorie din ansamblul asfaltier-paradigmal unde speluncile sunt universități ale papilelor gustative sfârtecate în lichide înşurubate cu grijă

în paharele spălate atent cu dero

sau altfel spus se sfârtecă papilele gustative în lichide înşurubate cu grijă în paharele din spelunci

simplu şi relaxant-democratic

produs uman + taxa de consumație = mecanică socială profitabilă

așa cugetă printre accize ființa de speluncă conform disciplinei Asfalt Wear:

exist exist exist sunt în birt exist am am prieteni și spirt frățioare sunt de neînvins

 

Al doilea cântec. Globalizare 

eu vedeam eu simțeam plictisul cum ne plescăia-ntruna pe coridoarele lungi de asfalt ale orașului

fetele pulsau fetele idealizau idolatru corpul cel mai perfect fără cumpănă

în același chip de geamăt modal sentiment puternic în gât se masculinizau eroii cu ochelari negri cu rame groase pieptănăți ca la televizor cu blugi atât de strâmți că ți se făcea subit dor de oricare pereche neimportantă de pantaloni folosită de nea vasile cumantul lui mamaia cel care avea un cal puternic bebe era maro aproape roșu care trăgea la căruță tutun paie și de toate

poate că de-asta s-a insistat secvențial și decisiv cu cisternele scuipând câmpii fixe de asfalt ca să fie totul nemaipomenit & la locul lui cu substanțialitate să fie să se unde

să fie o pistă rezistentă unde repetitiv să se fumeze chiștoace în penumbre cu voci sughițând din când în când ăsta-i hardcore gangsta rap frățioare, imitându-se lirică  fandoseală & slang gestual direct de la îngerii scandaloși

să fie un spațiu special amenajat unde să se halească fără menajamente pastila de sparți

oricare ar fi ea să fie cu efect de poveste trebăluind în ritm acadâlmic (probabil se referă la excesiv) în așa fel încât într-o zi să se rostească sever inversul efectului chill

să fie un loc unde să existe diverse povești ca în cărțile cu generația minunată a lui Kerouac despre huma de pe pereți din ferentari militari pantelimon sectorul agricol ilfov locațiile băieților care așa au fost născuți să lenteze pe câmp într-o dacie plutiformă cu ușile deschise în fața seringilor

trase pe brațe muncite de fluxul și refluxul sângelui în amestec cu hero in in in (se intonează ca la cor, pe rând, fiecare pe minunata sa voce) continuum:

in in in

inflorită în petale apogee la spital larg desfăcute sub darea de după ceafă a unuivreunui trăgător povestind cu sufletul la gură toată întâmplarea despre să fie să se unde

să fie mult asfalt unde să se producă roșcove cu pulpă halucinogenă pentru fiul rispitor

din șmenăreala unui porc de lux care ar da orice să-și recupereze sibaritul destrămat

să fie fugi fugi să fie fugi din orașul meu în alt orașul eu lui tu noi voi cu multă cuprindere de eusingur de eumulți (?)

 

Al treilea cântec. Asfaltier

o tu industria o tu industria cea care naști fără rușine asfaltier după asfaltier ajunsesem pe o stradă unde corcodușele nu erau rupte pentru a fi mâncate o tu industrie care ai născut mai întâi asfaltul apoi conceptul de două ţigări şi o fată părăsită de cavalerii sexy eram într-un cartier din care nu puteam să ies şi nu voiam şi nu voiam şi nu voiam să dau ochii cu sexualitatea volumului atletic, configuraţia muşchilor mişto de care mă temeam în corpul meu îngreunat de supradimensionare într-o poziţie arcuită în fiecare zi de lumină în fiecare zi de întuneric – suveranitatea discursului stabilit de legile interșanjabile ale asfaltierului de pe vremea când eram băieţel schilod singur atât de singur încât mă prăvăleam ca un prost în singurătatea mea ah cât cartier câtă dorință de altfelitate, iar tu industrie te prezentai atât de subţire în metalul producător al motoarelor ce aveau să pornească în sfârșit Marele Asfaltier

o tu industria o tu industria ai pornit asfaltierul în croaziera cu zone & timpuri confuze: mă credeam din bronx vedeam mame legănându-și copilașii, nu mi-a plăcut niciodată texasul doar floricelele lui însă am avut noroc norocul din coamele blonde ale băieţilor polonezi: ei îmi închinau ţigări rulate într-un cartier din Londra spunându-mi că ard mai efficient am urcat în asfaltier & l-am invidiat & l-am ridicat pe umeri în deșert. l-am dat jos lângă cişmelele sale de cuvinte ordinare obsesivhomosexuale, o tu Ginsberg conştiincios al urgiilor sunt revoltat de lubricitatea gesturilor tale literare Allen. şi bronxul a dispărut când ea a strigat: să moară familia mea! a venit dimineaţa vinul arăta odios de zvântat pe motoarele asfaltierului o tu industrie vitejie automată specializată în producția asfaltierelor ideal tip, ne-am săturat de crimele tale mecanice din cărți și poeme chiar și de cele ale generației beat exasperant de axate pe drum pe drum pe drum pe mersul ală neîndoios de bolnav din New Jersey până în Texas City

 

Al patrulea cântec. Asfalt abstract: nu se cântă copiilor

iată un cal alb galopând cu o lamă de cuțit în spinare

se sparg păsările în cerul coastelor roșii

pe asfalt stă întins un băiat cu mâinile sub cap

și fluireră dintr-un respirat

despre un cal alb galopând frământat cu o lamă de cuțit în spinare

nu sunt credibile gândurile satanice

chiar dacă-i greu de rezolvat porunca dată lui Iona cel înecat

se sparg păsări în cerul coastelor roșii

un cal alb stă răsturnat peste piciorul băiatului pe asfalt umblat

când calul alb are în spinare fluierat

când băiatul umblat lama de cuțit în fluierat

bă ești copac?

nu sunt doar un băiat care stă pe asfalt răsturnat

sub un cal alb spintecat

iată un cal alb galopând cu un gând în nechezat

se sparg academii și catedrale în gândul neumblat

întins pe asfalt stă un băiat cu mâinile sub cap gândește amestecat

despre un cal alb galopând cu un gând în nechezat

nu sunt credibile gândurile satanice

chiar dacă devine greu de publicat povestea lui Iona cel frământat

se sparg academii și catedrale în gândul neumblat

un cal alb stă răsturnat peste capul băiatului tulburat

când calul alb are un gând tulburat când băiatul are în cap un nechezat

bă ești copac?

nu sunt un băiat care stă întins pe asfalt tulburat

sub un cal alb cu un gând în nechezat

 

Al cincilea cântec. Asfalt de tot

s-a întâmplat încă din vremurile când urmăream gardurile de beton cu degetul mare unghia era foarte importantă pe cimentul deformat un loc șmecher din care se trimiteau semnale în carnea membrului superior despre zona personală încă nedevastată de vreo așa-zisă iubire fată băiat băiat fată circular cerc interior etc. etc. etc. etc. etc. (a se cânta etc punct)

îmi aduc bine aminte producția jocului serios a fost în primă instanță pe asfalt în fața blocului cu cheia atârnată de un șiret în jurul gâtului simbol al pălăvrăgelii despre viața de mai târziu din grădinile porcilor de lux care dormeau sau domneau fabulos de lucioși aproape abiotic lângă roșcovele de aur, viața ca ștreang de mai târziu

apoi evident am crescut cu corpul și mintea în corp devenea și înăuntru și afară nu cred că ne dădeam seama de rostul lucrurilor dar rostul lucrurilor se desfășura (nu știu, nu mă întrebați ce gust ce culoare, ce întindere și ce neîntindere are desfășurarea) tot pe asfalt etc. etc. etc. etc . etc. (tot așa se cântă)

mulți se lăudau la televizor cu cocaina lor, noi băgam legale rădeam apoi trăiam ca proștii fiecare în camera lui cu roșcovele pline de viermi nu era nicio larvă prevestitoare de fluture era pur și simplu un caz nemaiauzit o legumă cu viermi. roșcova producea viermi și vremurile deveneau viermurile cele multe desfătându-se burtic sedentar pe asfaltul care nu avea vreun ghid de conviețuire ci doar impresionabil de multe trasee nonformative asemănătoare cu ele însele adică flux fix turnat strâmt păzit reparat ca niciodată să nu fie stricat. am mers mult pe jos cu picoarele mele, îmi plăcea mult de ele, toată ziua mă uitam la ele și la asfalt, nu prea ridicam capul de-asta mi-am și tras o cocoașă pe gât zici că sunt un taur din corrida de toros cu mușchii lui puternici pe ceafă, bine eu am cocoașă de grăsime pot fi răpus foarte ușor etc. (se cântă la fel, dar mai repede pe ideea de răpunere)

imagini pe care nu le pot explica, aveau legătură cu anxietatea generalizată firul dezechilibrant cobora dintr-o bucată de asfalt

n-am băut mult am băut căt să nu fiu recunoscător celor din jur. oricum îi strângeam forțat la un cui. eu nu aveam serviciu nici școală eram așa mergeam zile la rând kilometri de asfalt singur cu mulți cu fete – niciodată cu animale, aș fi părut prea gangsta – așa… cu fete cu băieți cu o sumedenie și revenind îi strângeam forțat la un cui că eu nu aveam serviciu etc. în fine îi strângeam forțat la un cui cam aiurea pentru că eu mai mereu n-aveam nici bani nici cuie dar am putea înțelege îi strângeam să fumăm ceva pe banii lor știu foarte urât. la un plop, la un baston la o sticlă de lichior la o idioțenie citată țipată reiterată într-o sală de repetiții hardcorerockpunk-trash-killeverydancesingle

când inima îți bate puternic nu te gândești la creier, vrei să fii în afara pericolului ce te aruncă într-o zonă nesecurizată provocându-te să nu să nu să nu recunoști normalitatea țesută în mileul social normalitatea televiziunilor normalitatea radiourilor normatilatea internatului normalitatea cărților normalitatea locurilor viciate normalitatea porcilor tăiați de crăciun normalitatea mamelor bucurându-se la telenovele normalitatea taților țipând la alți agricultori

n-am fumat foarte mult

am fumat atât cât să tremur prefăcându-mă în ființă ubicuuă atât cât să-i înnebunesc pe ceilalți din nou singur în baie în cameră în romane necitite în brațele tuturor fetelor dubioase odios de carnale așijderea masculilor, catapultându-mi corpul în zone nepermise fetele erau dezinhibate în sfârșit emanciparea femeii se întâmpla, ele se bucarau ele se bucurau, ele mergeau chiar și la discotecă, libere inteligente în dialog

nu am produs rock am stat ore întregi pe asfalt sub becurile din ce în ce mai ceață galbenă, puneam la prăjeală repetiții instrumentale concerte după sticle și îmbrățișări stranii de bărbați declarându-și iubire de luptători rock cei stăpâni ai fermecătoarelor plete peste părți rase barba lungă aranjată furios de nezdruncintat. Și nu știu în ziua judecății care vor fi mai aspru judecați, cei care au băgat în pe nas pe gură iarbă ciupercoase ponei albi dava legale proaste, cei care s-au drogat cu sirop de tuse cu pastile dubioase care s-au spart pe ritmuri bolnave în bit, cei care au fumat iarbă până s-au trezit, cei care au fost simțitori atât de simțitori încât au explodat în neființă fără slujbă fără cărți citite fără femei un fel de călugări ai substanțelor doar băieți sparți Sau cumințeii lumii cei bine spălați pe dinți bine spălați sub unghii reci politicoși docili onorând scopul cel mare și scopul cel mic

luciu luciu luciu luciu luciu luciu

am văzut destule în afara casei Tatălui meu, mulți căutau gustul perfect al roșcovelelor de aur, acel luciu care dispare la fiecare atingere apărând mai strălucitor ceva mai încolo unde te cheamă pe tine ca să-ți spulberi voința în perfectibilul luciu roșcovan

m-am spintecat ca un bou soft & hardcore în otravurgia plăcerilor condus frumușel beton splendid de miraculos în grădini păgâne singur în blugi largi pe străzi tremurănd pe barele din metrou pe iarba din parc pe paturile unor femei cu caracteristici psihopatologice pe asfalt întins noaptea cu o fată cu părul auriu cu ochi de kurt cobain beată rangă ruptă în genunchi pe burtă pe spate țipând tot felul de traume de când era ea mai mică și sfioasă

vreau să spun că mi-am trăit asfaltul în părțile cele mai largi cele mai strâmte ticăloșit cu făpturi sparte leșinate slăbite de neșanse vinovat de tot adevărul pe care l-am amestecat cu minciuna structurii decăzute împrumutate de nu știu unde din cârligul absurd pe care poate l-am înghițit

și țipam beckettian

și țipam beckettian

și țipam beckettian la delir la luciditate la zaruri la alterare la absurditate de acord să se dea foc pretutindeni fără sens ce să ne mai amestecăm cu domnul talmeș-balmeș intraductibil dar aha ah încă undeva se mai vedea asfaltul a fost un fel de sesiune terapeutică cu efect enigmatic treptat condus în băi translucide de anxietate generalizată

am mers mult pe străzi prieteni

mult mult

scopul de a merge

spre un imens munte al depășirii de sine până când sinele mi-a râs în nas

devenind un mega lingou de iluzie corporală întrorcându-se către sine fabulos de violent

fiu rătăcitor printre roșcove și femei și bărbați și mai știu eu ce

adică etc. etc. etc. etc. etc.

etc. etc. etc. etc. etc.

etc. etc. etc. etc. etc. (nu se mai cântă)


“Kill your darlings” – când Harry Potter e homo și pupă prost…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2014/03/21/kill-your-darlings-cand-harry-potter-e-homo-si-pupa-prost/

Advertisements

From → Paraphernalia

3 Comments
  1. Ion permalink

    Nelegat de subiect, dar … Chiar acum e la TV un domn care “stie foarte bine rusa, engleza, franceza si germana” si ne spune ca “român” vine de la zeul Ra si “man”, care inseamna om. Si limba stra-româna “era morfemica, nu glotala”. Si, evident, totul a plecat de aici.

  2. Citind aceste rânduri, (nu) știu de ce mă duce gândul la Cristian Popescu (fără inter-numele ”Tudor”). Mă simt al dracului de acasă în interiorul acestor rânduri.

    • ”rânduri”-”rânduri” … am comis o repetiție stridentă în commentul anterior, poate covârșit de senzațiile de moment …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: