Skip to content

Charlie Hebdo: trei ani de la masacru și care e azi starea libertății de expresie

January 7, 2018

10389025_879295115437661_9014594363774725538_n

Se împlinesc exact trei ani de când, pe 7 ianuarie 2015, atacul terorist comis de doi frați islamiști radicalizați, francezi de origine magrebină, a făcut 12 morți în localurile din Paris ale săptămânalului Charlie Hebdo.

.

Am o relație strânsă cu Charlie Hebdo. Pe prietenul meu Antonio Fischetti, care mi-a scris o minunată cronică pentru Cabală la Kabul în momentul în care a ieșit în săli în Franța (“Enfin un film où les Afghans nous font marrer” / “In sfârșit, un film în care afganii ne fac să râdem”), l-am intervievat pentru Vice și tot pentru Vice am realizat împreună un reportaj la Tanacu, pe urmele părintelui crucificator. Iată-l aici în varianta mea și aici în varianta Charlie Hebdo.
.
Ultimele două numere ale revistei sînt dedicate tristei comemorări, combinate cu faptul că în 2017 s-au împlinit 25 de la primul număr Charlie din 1992. Ar trebui să caut printre sutele de numere netriate ale colecției mele dacă nu cumva l-am păstrat.
.
De trei ani, ziariștii și desenatorii de la Charlie trăiesc însă nu doar sub protecție permanentă, dar pe lângă paza poliției când se deplasează în exterior, dispozitivul de protecție privată pe care ei îl plătesc pentru securizarea clădirii costă ziarul între un milion și 1,5 milioane euro pe an. În ritmul ăsta, în câțiva ani ziarul va ajunge falimentar, așa cum și Salman Rushdie s-a ruinat plătind protecție în cele aproape trei decenii care s-au scurs la fatwa lui Khomeini împotriva lui, după ce publicase Versetele Satanice.
.
E greu să ne imaginăm spaima lor zilnică mergând la redacție sau la cumpărături sub protecția poliției sau a unor gărzi private; amintirea mitralierelor cu silențios ale asasinilor; în ce-i privește, s-a terminat cu spontaneitatea, cu prieteniile, cu barurile. Trăiesc acum și pentru totdeauna o viață de clandestinitate. De trei ani lucrează într-un bunker securizat supus în permanență unor atacuri informatice, inclusiv asupra flipperului (pinball) cu care se mai relaxează și ei (150.000 de tentative de conectare dinafară în fiecare lună). Nu se pot face fotografii în clădire, din cauza geolocalizării.
.
Nu am să amintesc aici  magma de mizerii morale și ignoranță agresivă recitate prin mass media în România după tragedia de la Charlie Hebdo și cum am citit stupefiat și mâhnit apeluri publice pe la intelectualii noștri care cereau instaurarea cenzurii și interzicerea critcării religiei. Am să public imediat un editorial pe Europa Liberă despre asta.
.

„Charlie Hebdo” este o revistă unică prin independența sa totală, însă nu singura de acest tip în Franța și se înscrie într-o lungă tradiție franceză a ireverenței, care urcă până la Rabelais și farsele Renașterii.

 E un ziar în tradiția libertății declanșată de primăvara franceză a anului 1968. A apărut mai întâi, imediat după evenimentele de atunci, sub numele Hara-Kiri, printre fondatori aflându-se scriitorul și desenatorul, astăzi decedat, Cavanna, dar și artistul Roland Topor și câțiva din cei asasinați atunci, precum Wolinski sau Cabu.

12509016_1055659951134509_8178519133632192276_n

— “Sub iașmac, bărbosul !…

Revista (sub numele de Hara-Kiri) a avut o istorie foarte agitată, fiind chiar interzisă în 1970, la moartea generalului de Gaulle, pentru o glumă de pe prima pagină despre răposatul președinte.

In paralel cu Charlie Hebdo, alte reviste de acest tip funcționează în Franța, precum Le Canard Enchaîné, sau Siné Mensuel. Toate au particularitatea de a nu avea nici un fel de publicitate și de a practica un jurnalism de foarte mare calitate.

Reportaje, analize politice și excelente analize economice. Cronici de film, cărți și teatru. Invitați externi cu opinii despre evenimente din actualitate, interviuri. Particularitatea fiind că in loc de a folosi fotografii, Charlie pune caricaturi. Uneori, sau cel mai adesea, o caricatură poate rezuma o situație politică sau socială complexă mult mai bine decât o intreagă analiză.

16684190_1386498834717284_817071495915945885_n

Pentru a ilustra cronica de film de la La La Land – L’Allah Land.

In privința pretinselor atacuri la religie, trebuie spus că în cazul precis al Franței este necesar să se țină cont de diferența de paradigmă culturală, de faptul că Franța republicană și laică separă cu totul religia de stat, religia fiind o chestiune exclusiv privată, în vreme ce în Anglia, de pildă, încă mai există acel articol de lege ambiguu care interzice blasfemia.

Apoi, Charlie Hebdo nu rîdea exclusiv de Islam, ci de toate religiile. Ba nici măcar nu rîdea de Islam, ci de derivele instituționale, de corupție și ipocrizie, de extremismul fanaticilor din Irak sau Afganistan.

12794582_1092327077467796_3049927368755096704_n

De la răposatul Charb, fostul patron Charlie Hebdo asasinat :

— PROIECT DE DICTATURĂ ATEISTĂ
Credincioșii vor fi forțați să poarte un arac pentru a nu se mai prosterna.

In egală măsură, Charlie râdea de extremiștii evrei din teritoriile ocupate în Israel, după cum avea ca țintă frecventă creștinismul și instituțiile sale; ce altceva făceau Rabelais sau Voltaire?

10400447_1054637294570108_8579829813949543438_n

Numărul special Charlie Hebdo la un an după atentat a fost dedicat prietenului imaginar din toate religiile în numele căruia ne omorâm între noi.
TITLUL:
“Un an mai târziu, asasinul e încă liber.”

Libertatea de expresie este totală, membrii redacției neezitând să publice opinii sau caricaturi divergente în interiorul aceluiași număr. Singura regulă este combaterea oricărei ipocrizii și a oricărei forme de cenzură.

In 2006, Charlie Hebdo a publicat caricaturile cu Mahomed din ziarul danez Jyllands-Posten, cele care au stârnit proteste în toate țările musulmane. Dați în judecată de organizațiile musulmanilor din Franța, ziariștii de la Charlie au câștigat procesul, în numele libertății de exprimare.

11149233_928709553829550_3774476655762344904_n

“Da, islamul e compatibil cu umorul”…
(Mahomed)

Cum? Ce riscă blasfematorul?

E un desen de Charb… E mort deja, era unul din cei asasinați. Iar Mahomed rîde și acum.

Atacați deja cu cocktailuri molotov in 2011, când birourile redacției au ars, ziariștii beneficiau de atunci de protecția poliției, care însă recent devenise foarte laxistă.

Tirajul ziarului (încă o dată, fără nici un fel de publicitate) se situa între 50.000 si 150.000 de exemplare, ajungând la 400.000 în momentul publicării caricaturilor cu Mahomed.

Ca și săptămânalul echivalent Le Canard Enchaîné, Charlie Hebdo publică doar desene și foarte rar o fotografie, nu conține publicitate și se finanțează exclusiv din vânzări.

Faptul că unele din aceste reviste reușesc să trăiască doar din vânzări le asigură independența de orice influență politică, independență absolut necesară pentru a face credibilă satira, care de cele mai multe ori este mai ales politică.

22007545_1618414164859082_1142012428098213355_n

Naziștii aleși democratic în Germania

— “Pentru un mandat de o mie de ani.”

Numărul din ziua atacului, 7 ianuarie 2015

Ziua atacului, 7 ianuarie 2015, a coincis cu publicarea romanului lui Houellebecq Soumission, despre care, avându-l în PDF, scrisesem deja o cronică pe acest blog cu câteva zile înainte:

“Soumission” (2015) – Houellebecq și islamul, “religia cea mai cretină”

Prieten cu cronicarul pe teme de economie al revistei, Bernard Maris, Houllebecq era deseori ținta ironiilor, iar în acel număr figura chiar pe copertă.

13076862_1125236480843522_7766949870798756397_n

Dușul zilnic e rău pentru piele.
Houellebecq: — “Ce-i tâmpenia asta?”

Desenul acesta e ulterior și îi aparține lui Coco, una din supraviețuitoare, cea care va trăi întotdeauna cu trauma de a le fi deschis ușa, sub amenințare, asasinilor.

O decriptare completă a numărului din ziua masacrului și a celui de după urmează în linkurile de jos, de la sfârșitul textului.

La fel, am mai pus o exegeză specială a desenului de pe coperta numărului cu “Le Coran c’est de la merde”…

cor

Riss, autorul desenului și actualul redactor șef mai este și autorului desenului rău înțeles și cel care a produs un scandal la fel de mare, cel cu copilul kurd mort înecat pe coastele Turciei:

11208653_1004235676276937_3775073488834433463_n

Atât de aproape de țintă…
“Două meniuri copil pentru prețul unuia.”

Evident că primii indignați au fost cei care refuză să accepte refugiați. Desenul nu râdea câtuși de puțin de drama refugiaților, ci de nepăsarea europenilor și de mirajul absurd al occidentului, precum în următorul:

11057836_1008259675874537_4174266619528268210_n

Europa readuce surâsul pe fețele migranților

Și, da, la Charlie sunt cu toții atei, în spirit francez, greu de înțeles în altă cultură. Cum o spunea Bernard Maris (economist și jurnalist Charlie Hebdo asasinat, în editorialul numărului din Charlie din ziua masacrului, 7 ian. 2015):

— “Poți fi ateu și să ai calitatea esențială a altruismului, căci ea e înscrisă genetic în făptura umană, precum dorința sexuală; ba chiar, cum spune Darwin, altruismul e ceea ce ne face superiori celorlalte specii. Dacă faceți bine în viață doar din frica pedepsei de Dumnezeu, sunteți niște ticăloși. Cine spune că e nevoie de religie pentru a nu comite rău vrea să spună de fapt că e nevoie de poliție. Ia suprimați poliția câteva zile și vom vedea în ce măsură spaima de Dumnezeu va împiedica răul.”

Ideea este că TREBUIE rîs de religie si Dumnezeu. Cine insinuează argumentul “respectului” justifică asasinatele…

Vor veni întotdeauna să vă vorbească posaci moraliști și gravi bărboși gata să justifice, în cuvinte alese, asasinatele. Nu există justificare.

Cine încearcă să recupereze asta din punct de vedere pretins iudeo-creștin manipulează și caută să strecoare o negare a principiilor fundamentale ale libertății.
TREBUIE rîs de religie si Dumnezeu. TREBUIE să folosim ironia și sarcasmul.
Avem nevoie de caricaturi cu Mahomed și cu Isus și cu orice alt idol.

Cine insinuează argumentul “respectului” pentru religie justifică asasinatele… Libertatea include punerea în discuție a oricărui mit și ideologie impuse. Orice compromis duce la pierderea libertății. Nu există nuanțe, altfel decât iluzii efemere. În libertate NU EXISTĂ BLASFEMIE.

Am pus pe blog multe decriptări ale caricaturilor din Charlie Hebdo. Aici sunt doar câteva, iar după linkuri de mai jos urmează altă serie de desene, din cele mai ireverențioase, din cele pe care nu l-eaș mai putea pune acum pe FB, după aplicarea cenzurii prin algoritmi inumani care îți răscolesc postările din urmă.

Sunt încă blocat pe profilul principal Facebook pentru câteva săptămâni, așa cum sunt de mai multe luni deja. Motiv pentru care recurg la o metaforă a lui Vonnegut și spun că acest  text despre blogul meu, la trei ani de la masacrul de la Charlie Hebdo și într-un moment în care libertatea de expresie ne este din ce în ce mai amenințată, acest text așadar conține “castori lăbărțați”.

Ce sunt aceia? In Breakfast of Champions al lui Vonnegut, personajul își vinde cărțile sub plastic anunțând pe copertă că in carte sunt poze cu “wide-open beavers” – “castori lăbărțați”.

Acum, un castor lăbărțat, a “wide-open beaver”, este o poză cu o femeie într-o postură îmbietoare, din perioada de dinaintea obsesiei cu epilarea integrală, când trupul de femeie goală nu sugera o păpușă de ceară, sau o moartă lăcuită.

“Wide-open beavers” pe copertă, chiar dacă în interior sunt studii despre Platon și Kojève, așa atragi mai sigur, indiferent de conținut. Noile reguli ale cenzurii pe FB mi-ar interzice să postez multe lucruri din ce găsiți în acest text, care e plin de castori lăbărțați, “wide-open beavers”. Alte caricaturi mai jos, după linkurile spre alte texte.

— Numărul din ziua asasinării –

— Charlie Hebdo: o decriptare completă, pagină cu pagină, a numărului din ziua asasinării…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/09/charlie-hebdo-o-decriptare-completa-pagina-cu-pagina-a-ultimului-numar/

— Big balls of cartoon fire – numărul de după asasinare

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/15/big-balls-of-cartoon-fire-umorul-charlie-continua-iata-ultimul-numar/

— “Soumission” (2015) – Houellebecq și islamul, “religia cea mai cretină”

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/01/soumission-2015-houellebecq-si-islamul-religia-cea-mai-cretina/

— Exercițiu de exegeză Charlie Hebdo – Decriptarea desenului cu “Le Coran c’est de la merde”…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/11/exercitiu-de-exegeza-charlie-hebdo-decriptarea-desenului-cu-le-coran-cest-de-la-merde/

și, despre reprezentare și imagine în Islam:

— Occident vs. Islam… progresul prin încălcarea poruncilor sacre…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/06/12/occident-vs-islam-progresul-prin-incalcarea-poruncilor-sacre/

— Charlie, alte decriptări mahomedine și Jean-Luc Godard…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/12/charlie-alte-decriptari-mahomedine-si-jean-luc-godard/

— Decriptarea desenului din Charlie cu Treimea care se anchiulează…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2015/01/11/decriptarea-desenului-din-charlie-cu-treimea-care-se-anchiuleaza/

— Charlie Hebdo, Wolinski și Scoopette – prădătorul cu iPad si zîmbet letal…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/01/07/scoopette-pradatorul-cu-ipad-si-zimbet-letal/

22554955_1637774819589683_4672409464839828041_n

După revelațiile în legătură cu climatul de hărțuire sexuală și violuri de la Hollywood, Riss, patronul de la Charlie Hebdo, a publicat un editorial ilustrat, intitulat (jucând pe o celebră frază atribuită lui Göring): “Când aud cuvântul cultură, îmi deschid prohabul”.

Carevasăzică, scrie Riss, care e și principalul desenator al revistei, toate femeile acelea splendide și cultivate și inteligente care jucau în filmele lui Harvey Weinstein, de la Gwyneth Paltrow la Ashley Judd, în filme precum “Shakespeare in Love” sau “The English Patient”, treceau mai întâi prin patul porcului cu fața mâncată de vărsat și acnee.

Ce e revoltător în afacerea Weinstein, scrie Riss, este să vezi ce a ajuns de fapt arta, cum totul se face de fapt doar pentru galerie, iar femeile acelea diafane care ne transmiteau morală și visuri treceau mai întâi prin hotelul în care porcul le primea în halat. A doua crimă a animalului Weinstein, scrie Riss în Charlie Hebdo, este că a reușit să ne facă să ne îndoim de artă.

Ah, dar în Franța, scrie și desenează Riss, producătorii sunt “clean”. În desen, producãtorul francez:

— “Madame, ați binevoi să jucați în viitorul meu film fără să trebuiască să-mi sugeți pula?”

14729218_1269496893084146_4680976278473561800_n

Cresc vânzările de cosmetice halal.
— “Aveți dreptul să vă machiați ca o curvă… dar să fie halal.”(Desenatoarea, Coco, e cea care a fost forțată de asasinii islamiști, pe 7 ianuarie, 2015 să facă codul de la ușa de la intrare)

14523274_1248735991826903_7628396164215925392_n

Instalatorii polonezi se opun interzicerii avortului…
— ” Ni se ia pâinea de la gură.’’

13901588_1198892786811224_8851413277434138817_n

Numărul din Charlie despre “reforma Islamului” francez…
— “Musulmani… de-complex-ați-vă !”…

12508864_1055661407801030_8314734351665871643_n

Islamiști moderați în Turcia.
Erdogan: — “Allah puțin akbar !…

18010667_1454005187966648_6299799288508533326_n

După raziile de gays din Cecenia, Charlie Hebdo (ediția germană) nu se dezminte:
–“Salvați bulangiii ceceni ! Pentru fiecare poponar adoptat primiți un al doilea gratis!”

21432705_1600171256683373_5165196205673379872_n

Papa Francisc urmează o psihanaliză.
— “De când fac asta nu-mi mai e rușine că port rochiță.”

17342681_1414392451927922_6670947467632629531_n

— “Mâine o să avem și egalitatea bărbați-femei!”
— … “grație perturbatorilor endocrinieni!”


Advertisements

From → Paraphernalia

4 Comments
  1. alex permalink

    E destul de greu să înțelegem în România libertatea de expresie franceză. De aceea iniţial s-au auzit de la noi acuze la adresa Charlie Hebdo. Nu avem exercițiul exprimării libere. Din păcate recunosc că, dacă aş fi văzut strict desenul acela cu copilașul mort, în mod sigur nu l-aş fi înţeles şi i-aş fi considerat pe cei de la Ch. Hebdo niște dezaxaţi.
    Oricum, felicitări pentru faptul că ai adus în atenţia noastră un subiect poate prea puţin interesant mai ales în vremurile acestea pe care România le traversează, deşi tocmai un astfel de subiect ar fi trebuit să ne pună un pic pe gânduri.

  2. ionutangel permalink

    care libertate de exprimare.? in afara de u.s.a. ,restul tarilor sunt dictatoriale

Trackbacks & Pingbacks

  1. Morala afacerii vs. cenzura pe social media | Părerea lui Tomaso
  2. La Times New Roman au citit o traducere din San-Antonio | Cabal in Kabul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: