Skip to content

A colaborat sau nu Julia Kristeva cu serviciile secrete bulgare?

April 2, 2018

Chine-Fudan-University-2012_

Cum spuneam și pe Facebook, din adolescență mi-a displăcut profund bulgăroaica Julia Kristeva. Ea și bărbatul ei, Philippe Sollers, erau cei mai fanatici activiști maoiști ai halucinantei reviste culturale franceze care fost Tel Quel.

Îmi amintesc oroarea cu care citeam, în România lui Ceaușescu, laudele ei deșănțate și care sunau fals vizavi de China lui Mao, mai ales un articol în care ea scria, cu umezeală obscenă, despre cum ar fi vrut să fie în locul unei profesoare de universitate din Pekin pe care Partidul o obligase să meargă la țară, la munca unei orezării, și să se mărite cu un țăran (pentru a crește porci, a smulge orez și a avea sex neviciat de decadența orașelor). Am avut fiori nesănătoși citind asta de la o intelectuală pariziancă.

Cu uriașă satisfacție descopăr azi, ceea ce ar fi trebuit să fie evident, că această influentă intelectuală franceză, Kristeva, far al structuralismului, semioticii și psihanalizei, era în slujba Securității bulgare.

Dosarul ei, din care o părticică a fost deja făcut public (vezi în final) și unde apar Sartre, Foucault, Deleuze și tâmpitul ei de bărbat romancier de pubelă Philippe Sollers etc., toată intellighenția franceză ultragauchistă a vremii, dosarul (cf. mai jos in PDF) e un deliciu. Securitatea bulgară funcționa la fel de meticulos ca și cea română.

Deocamdată doar 70 de pagini suculente sunt accesibile (Link:

https://www.comdos.bg/media/Opisi%20na%20dokumenti/NRS/f.1,-a.e.-2683-RD.pdf).

 

.

Am fost rugat să fac un scurt rezumat, întregul dosar fiind, evident, în bulgară administrativă. Nu pot traduce zecile de pagini de documente, dar iată esența lor, în așteptarea unei analize mai amănunțite:

Autenticitatea documentelor părând stabilită, textura hârtiei bătute la mașină, adnotările făcute de mână, trebuie spus că realismul descrierii vieții intelectuale pariziene și franceze în general e atât de complexă și exactă încât pentru a scrie asemenea documente și relatări amănunțite ar fi fost nevoie de cineva… la fel de erudit și bine introdus în Franța culturală de atunci pe cât era Julia Kristeva.

Este așadar practic exclus ca niște cinovnici bulgari ai serviciilor secrete, de atunci sau de acum, să fi falsificat documente inventând istorii cu atât de multe nume exacte și cunoscând relațiile dintre toți cei menționați.

Majoritatea documentelor au în final: “Sursa este Julia Kristeva, în care se poate avea încredere“.

Unele poartă un nume de cod: “Sursa este SABINA, în care se poate avea încredere“… însă documentele sunt, cronologic, toate în același dosar și toate descriu viața intelectuală pariziană, de la reacțiile la invadarea Cehoslovaciei de către URSS, până la evoluția maoismului francez.

Într-unul din documente, datat 9 decembrie 1970, se vorbește despre cât de influenți sunt sioniștii în media și în cercurile culturale din Franța.

Se vobește apoi despre cum Louis Aragon s-a îndepărtat de Partidul Comunist Frances, în special după moartei Elsei Triolet.

Totul e dactilografiat grijuliu, cu completări de mână si indicarea sursei de către ofițerul de legătură, fie KRISTEVA, fie SABINA.

Fiorii vin atunci când citim, la data de 4 martie 1971, într-un raport despre influența Franței în lumea arabă:

— “Soțul sursei a ajutat-o să se exprime de două ori în public pe această temă în cadrul cenaclului Tel Quel.”

Philippe Sollers se însurase cu Kristeva în 1967 și amândoi au fost cei mai activi proagandiști maoiști în cadrul revistei Tel Quel și în Franța în general.

În sfârșit, după o altă serie de documente despre relațiile dintre mediile culturale franceze de stânga și China lui Mao, intr-un raport datat 19 iunie 1972, ofițerul bulgar de legătură își informează superiorii:

“Mediul în care lucează și trăiește sursa este cel al intelectualilor care împărtășesc asemenea concepții [simpatii pentru China]:
— Jean-Paul SARTRE (Жан Пол САРТЪР), scriitor și filozof;
— Philippe SOLLERS (Филип СОЛЕРС) , scriitor și critic;
—       FOUCAULT (ФУКО)  – filozof, pfesor la College de France;
—       DELEUZE (ДЕЛЬОЗ) – filozof la universitatea Vincennes – Paris “

 

În sfârșit, detaliu important pentru noi: nici un român nu apare acolo. Dreapta intelectuală pariziană română cu reminiscențe legionare nu flirta cu maoiștii, așa că va trebui să ne mulțumim cu anecdote despre Sartre, Foucault și Deleuze. Un bun exercițiu de dez-orbire.

PS. La fel, e interesant că celălalt mare intelectual franco-bulgar al epocii, Tzvetan Todorov, nu apare deloc în rapoarte și documente. Dovada că el nu fusese recrutat.

Advertisements

From → Paraphernalia

2 Comments
  1. Radu permalink

    Bun, ce si cum, explicati in continuare, va rog. Deci Deleuze era maoist? Deci e de rau! Hai sa fim seriosi, dom’le!

  2. Albanofil permalink

    “În sfârșit, detaliu important pentru noi: nici un român nu apare acolo. Dreapta intelectuală pariziană română cu reminiscențe legionare nu flirta cu maoiștii, așa că va trebui să ne mulțumim cu anecdote despre Sartre, Foucault și Deleuze. Un bun exercițiu de dez-orbire.”

    Niciun roman nu s-ar fi “umilit” sa “bage in seama” un intelectual bulgar, fie el si de super-elita si de super-succes occidental. Din cel putin 2 motive: 1. ura etnica si 2. frustrarea, invidia/pizma, ciuda, complexul de superioritate, spuneti-i cum vreti (legate de “furarea”/”rapirea” de catre bulgari a Cadrilaterului).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: