Skip to content

Mici cu mămăligă și mujdei

June 17, 2018

drg

Am mai scris eu despre snobismul insuportabil al celor care insistă că vinul roșu nu se pune la rece. Sunt 30 de grade afară iar ei îți servesc un ceai grețos cu gust de gudron și dop de plută: „Sorry, vinul roșu nu se pune la rece.”

Ce să spunem însă despre snobismul celor care nu vor să-ți dea mici cu mămăligă?

Când comand la crâșmă în România mici cu mămăligă și mujdei, văd deja fețele șocate: mămăligă și mujdei?!… Da se uită la mine ca la un nebun. Cică: cum adică mici cu mămăligă, Doaaamne? Micii se mănâncă doar cu pâine albă feliată și muștar.

Cine măi, popor care ai avut civilizația aproape planetară a dacilor (care din nefericire nu navigau), te-a învățat combinația asta? A ajuns să fie o așa mare originalitate că bag în mine carnea aia tocată însoțită de mămăligă, mujdei și murături, în loc de pâine și muștar?

În plus, eu beau vin cu micii, chiar dacă știu că mâncarea noastră națională (când nu e șaorma) este mici cu bere.

Atâtea pretenții când de fapt nici nu mai vedem că ceea ce mâncăm sunt doar legume răscoapte, carne prea făcută, paste prea moi, mămăligă fadă, si alte lucruri prăjite, industriale, prea sărate, scăldate în vin prost si urmate de țuică slabă si dulce. Plătești la restaurant pentru ca legumele sa fie „făcute”, adică prăjite, moi, fleșcăite si scăldate în ulei.

Eliberarea de provincialism va veni când chelnerul la restaurant îmi va lua comanda fără să ridice snob din sprâncene când aude că vreau micii cu mămăligă și mujdei.

Advertisements

From → Paraphernalia

8 Comments
  1. Ha, si eu beau vin rosu cu mici. Desi obsesia multor romani expatriati pe care ii cunosc pare sa fie tuica… cateodata distilata ilegal “ca pe vremuri”, am facut o scriitura pe tema asta cu ani in urma (http://mentulaequine.blogspot.com/2012/08/encore.html) dar poftim, de, eu sunt inginer nu scriitor talentat 🙂

  2. Imi amintesc și acum, peste aprox 50 de ani, șocul pe care l-am avut la cantina din Grozăvești când ni s-au adus 2 mici cu pireu. Eu – din transilvania – micii din regat. Intre timp m-am mai prostit.

  3. Iulianu permalink

    Dacă ceri un ceai, 99% că vei primi din cel mai dubios posibil: fructe de pădure.

  4. Diana permalink

    Dacii mâncau pâine, nu mămăliga, porumbul nu era cunoscut in Europa, Asia și Africa in erele
    pre-columbiene, deci n-am înțeles chestia cu dacii, cu tot respectul cuvenit.

  5. Radu Humor permalink

    Dar fragi, sau căpşuni, cu smântână şi zahăr cu …. mămăligă caldă ai mâncat ?!

  6. Nu, dar le am in plan.

  7. Sa comanzi varza calita cu carnati oltenesti & riesling de Alsacia daca vrei sa nu se mai uite chelnerul crucis!

  8. traian d permalink

    Dacă micul (pun intended) tabu gastronomic nu mă surprinde, trebuie totuși să combat acuzația de provincialism.
    Românii sunt provinciali într-un milion de alte feluri, dar în cazul ideilor fixe când vine vorba de mâncare sunt în companie de top.
    Italienii spre exemplu aproape că se urtică dacă te văd bând un cappuccino după prânz. Mai rău, francezii numai cu rugăciuni pun în gură vin care nu e servit din carafă, friptură care nu e în sânge, pateu (de gâscă, desigur) care nu e așezat tacticos pe puțină pâine prăjită sau orice alt lucru care nu franțuzesc și servit cu pedanterie debordantă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: