Skip to content

In jilțul minții, sau despre manipulatorii neabili…

September 2, 2018

statues-devil-on-night-chair-eating-human-statue-by-hieronymus-bosch-assorted-sizes-3_large

Am trăit o vreme, aici în Bruxelles, cu o femeie deșteaptă (prin definiție, că altfel aș fugi a doua zi), dar perturbată, narcisistă, manipultoare nesigură și rea și care făcea vid în jurul meu, gonindu-mi prietenii.

Odată când, reușind să ies, lucru rar, cu un prieten într-o seară, o escapadă plănuită din timp, dar neaprobată de ea, căci era vorba de câteva ore în care nu îi acordam atenție, la întoarcere am găsit-o palidă și suferindă și reproșându-mi că am neglijat-o.

Când mi-a zis că sunt un om odios și egocentric, iar eu excedat am spart farfuria din care mâncam, a sunat să cheme poliția.

O urmăream, ca pe un film proiectat pe pânză ieftină, cum a sunat poliția din Saint-Josse, cartier central din Bruxelles, explicând că companionul ei e agresiv și ea dorește sprijin comunitar-administrativ și psihologic.

Nu am măturat cioburile. Când au suna la ușă polițiștii, un bărbat și o femeie, le-am deschis și le-am arătat cioburile pe jos, explicând că am spart o farfurie, de nervi.

Iubita mea manipulatoare le-a zis că am căutat să o lovesc cu un scaun.

Acum, scaunele mele (le am și azi) sunt masive, greu de ridicat, jilțuri de mănăstire, din lemn greu.

Polițiștii au privit-o, cum se strângea terorizată în canapea, și vorbindu-le despre cum am vrut s-o lovesc cu scaunul, și i-au spus:

— Madame, noi avem probleme aici în cartier cu mafia albaneză și cu violențe care lasă oamenii mutilați pe viață. Vă rugăm să nu mai faceți de-astea, să nu ne mai chemați degeaba la miezul nopții, că vă dăm și o amendă.

Iar polițista femeie a adăugat, rușinând-o: — Bărbații nu lovesc cu un scaun greu, dau cu pumnul sau tigaia.

Au plecat dojenindu-ne, căci aveau treburi serioase lăsate în stand by. Am păstrat un mare respect pentru poliția belgiană de proximitate, de cartier.

Advertisements

From → Paraphernalia

6 Comments
  1. Maestre, știu că ridici toate mănușile, mai ales în ultima vreme, așa că vezi că te-a-mpuns unul, pe Marginalia lui Aligică:

    “Și nu e gata: peste toate astea se ridică, din baierele limbii, Dan Alexe.

    Deci nu e Ernu, nu e celălalt, că am uitat cum îi zice, da’ e exact Dan Alexe.

    La fel, face băiatul ăsta niște jonglerii cu limba, din Afganistan până-n Bulgaria, de ți se urcă simțurile estetice în abdomen, că nu le mai cobori, vorba cuiva, nici cu bomba atomică. Bagă, băi frate, tipul ăsta, niște învârteli lexicale cu doctrina, cu amestecurile de litere, dintr-un dicționar în altul, într-un amestec de vulgar, de narcisism, de politică, că-l dă pe spate până și pe Neamțu. Mihail Neamțu.
    După o ieșire a lui Dan Alexe, Neamțu face două zile de mindfulness să-și revină pe cale. Ceva face rău. Are mesaj, educație, valori, tot ce trebuie, da’ parcă nu penetrează cum ar trebui.”

    Băiete, auzi… Te superi dacă-ți zic și eu așa? Nu ești decât cu 10 ani mai mare ca mine.

    Uite și linkul, băi băiete:

    https://www.marginaliaetc.ro/marian-hrisca-cum-a-fost-posibil/

  2. Pentru ce aș da atenție unor asemenea nevolnici?

    • Pt reclamă! Ca să atragi atenția și să-ți faci o imagine de bad boy, care să-ți vândă mai bine cărțile! Nu de asta te-ai duelat cu toți?

  3. Interesantă povestirea!Am trăit ceva asemănător în Africa de Sud lîngă Capetown în ziua de 1Ianuarie cînd am vrut să o bat pe soția prietenului meu care beata fiind și agresivă m-a înjurat și m-a amenințat ca-mi dă cu sticla de bere în cap! Acesta s-a băgat între noi și ne zicea: bai, bai, potoliti-va ca aici vine poliția imediat! Acum imi vine sa ridicat de scenă în care tipa se ascundea în spatele soțului speriată de reacția mea!

  4. Dan Cristian Miu permalink

    Mi-a plăcut!

    dum., 2 sept. 2018, 22:53 Cabal in Kabul a scris:

    > Dan Alexe posted: ” Am trăit o vreme, aici în Bruxelles, cu o femeie > deșteaptă (prin definiție, că altfel aș fugi a doua zi), dar perturbată, > narcisistă, manipultoare nesigură și rea și care făcea vid în jurul meu, > gonindu-mi prietenii. Odată când, reușind să ies, lucru r” >

  5. Lucian Dobrovicescu permalink

    Excelentă! Am râs, imaginându-mi scena. Deja ador poliția belgiană. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: