Skip to content

O comparație între limbile indo-europene și cele din Daghestan

October 27, 2018

archi-w

Femei arci din Daghestan…

Am mai scris despre probabilitatea, ușor de dovedit lingvistic, ca leagănul limbilor indo-europene să fie estul Anatoliei și Caucazul.

Limbile din Daghestan, actualmente o rebublică autonomă a Federației Ruse situată între Cecenia și Marea Caspică, prezintă o varietate la fel de mare ca limbile indo-europene, cele pe care hazardul istoriei și al geografiei le-au făcut să fie astăzi phyllum-ul de limbi cel mai răspândit pe planetă.

Folosim aici ierarhic termenul de phyllum pentru a regrupa mai multe familii de limbi înrudite: germanice, slave, romane, iraniene, indiene etc., un phyllum, cum e cel indo-european, fiind o super-familie.

Dacă luăm primele zece limbi cele mai vorbite de pe planetă, vedem că șapte dintre ele sunt indo-europene: spaniola, engleza, portugheza, rusa, hindi/urdu, bengali și punjabi, care luate împreună depășesc de departe chineza han, araba și japoneza. Ba chiar, și dacă luăm doar limbile din India, Pakistan și Bangladesh, altfel zis limbile indiene, și tot depășim vorbitorii nativi de chineză han.

Diversitatea limbilor indo-europene este așadar uriașă, fără să uităm că unele, precum toharica sau limbile anatoliene, dintre care cea mai cunoscută rămâne hittita, au dispărut definitiv lăsând în urmă doar texte.

E cu atât mai surprinzător să descoperim că diversitatea limbilor din Daghestan (cu care sunt înrudite de departe limbile nakh: cecena, ingușa și bațbi), toate situate într-o zonă mică în colțul Caucazului de nord care cade în Marea Caspică, prezintă o diversitate lingvistică la fel de mare ca ansamblul limbilor indo-europene… prezentând și multe similitudini structurale cu acestea.

DagestanMovyG

În Daghestan (suprafață echivalentă cu Beneluxul) se vorbesc 26 de familii de limbi indigene, fiecare cu dialectele ei, limbi în care nu le includem pe cele ale noilor veniți, turcofonii de la câmpie, armenii, osetii sau rușii. Spunem familii de limbi, unele fiind reprezentate de o singură limbă izolată, așa cum în cadrul limbilor indo-europene avem limbile izolate care sunt greaca, albaneza și armeana. La fel avem în cadrul acelui phyllum al limbilor nakho-daghestaneze limbi izolate precum arci, dargo sau udi. Avem în schimb și familii extinse, cum ar fi avara-andi-dido, care, fiecare cu multiplele ei dialecte, poate fi comparată cu familia limbilor iraniene. La fel, limbile lezghiene pot fi comparate în diversitate cu cele slave sau germanice, iar tabasaran, lezghi și țahur, cu multiplele lor dialecte, pot fi la egalitate cu limbile romane sau celtice, în vreme ce cecena, ingușa și bațbi prezintă aceeași diversitate ca limbile baltice.

Diferența surprinzătoare este că împreună cele 26 de familii care formează acel phyllum nakho-daghestanez sunt vorbite, cumulat, de doar trei milioane de oameni, în vreme ce limbile indo-europene sunt vorbite de peste două miliarde pe întreaga planetă.

În cazul limbilor indo-europene fărâmițarea in familii distincte s-a datorat răspândirii pe suprafețe uriașe, de la Atlantic la Pacific și apoi pe tot globul. În cazul limbilor daghestaneze, fărâmițarea în familii distincte la fel de numeroase s-a datorat rămânerii, vreme de milenii, în aceleași minuscule și abrupte văi, feriți de contact intens cu exteriorul. Relieful stimulează conservatorismul lingvistic, lucru care explică și arhaismul amețitor al unor limbi indo-europene cum sunt cele baltice, păstrate în mlaștini izolate până în Evul Mediu, cel al islandezei pe insula sa îndepărtată, sau, printre limbile slave, cel al slovenei cu multiplele ei dialecte prin văile piemontului Alpilor.

Așa încât, pentru un studiu comparativ, am putea lua, în vederea comparației tipologice și structurale, din partea daghestaneză, familia de limbi avar-andi-dido, dar și căteva exemple din arci, iar din partea indo-europeană familia limbilor germanice.

Apoi, alegând câte o limbă din fiecare familie, vom compara limba avar cu germana în versiunea sa oficială, Hochdeutsch.

 

Cele trei genuri gramaticale

Arci este o limbă din această familie nakho-daghestaneză vorbită de doar 1.000 de persoane, într-un singur sat și câteva cătune vecine. Clasificarea ei in interiorul stufoasei familii de limbi nakho-daghestaneze e dificilă din pricina masivei influențe pe care a exercitat-o asupra ei limba vecină și dominantă care e cea avară. Toți vorbitorii de arci sînt cel puțin bilingvi arci-avar, practicand, pe lângă alte limbi neînrudite cu a lor, dintre care principala e rusa.

Ca toate limbile nakh-daghestaneze, arci prezintă un sistem de genuri gramaticale similar cu cel din limbile indo-europene. Genurile gramaticale sunt de altfel o trăsătură extrem de rară în peisajul lingvistic al planetei. Unele limbi, precum avara, posedă doar trei genuri gramaticale, ca în indo-europeană : masculin, feminin, neutru. Cecena are însă șase genuri gramaticale (numite în literatura de specialitate “clase nominale”), iar arci posedă opt: patru principale și patru secundare.

Avara, așadar, a redus clasele nominale la trei: masculin, feminin și ceea ce putem numi neutru, exact ca în limbile indo-europene clasice, sau astăzi încă în greacă, germană și limbile slave. Altele au redus numătul genurilor la două, masculin-feminin, precum limbile romane, baltice, cele indiene sau iraniene (cu excepția persanei/farsi). Altele, precum limbile tabasaran, lezghiană și udi, au pierdut practic orice urmă a claselor nominale (genuri gramaticale), exact precum engleza, farsi sau armeana printre limbile indo-europene.

Asta permite să ne întrebăm dacă nu cumva cele trei genuri gramaticale clasice indo-europene (masculin, feminin, neutru) nu sunt reziduul unei exuberanțe clasificatorii anterioare, așa cum avara din Daghestan nu mai posedă decât trei genuri (masculin, feminin, neutru), comparat cu cele șase încă funcționale ale cecenei sau cele opt din bațbi.

La fel, putem considera că cele două genuri (clase nominale) ale hittitei erau la rândul lor un reziduu al unei exuberanțe anterioare, la fel cum în olandeza modernă și în limbile scandinave genurile s-au redus la două, exact ca în hittită: un gen animat (prin fuzionarea masculinului si femininului) și un gen neutru. O asemenea ipoteză reprezintă opusul celei tradiționale, prin care hittita ar reprezenta un stadiu clasificator arhaic al unei opoziții animat – inanimat în care animatul s-ar fi diversificat  ulterior în masculin și feminin. Exemplul limbilor germanice care sunt olandeza și cele scandinave, cuplat cu cel al unora din limbile daghestaneze, ne arată că avem, dimpotrivă, de a face cu resturile unui sistem clasificatoriu anterior mult mai complex.

Într-un sistem clasificatoriu cum este cel al limbilor indo-eurepene și cel al limbilor nakh-daghestaneze, marcantul de gen (clasă nominală) poate să cadă la începutul cuvântului (cecena și majoritatea limbilor din Daghestan) sau la sfârșitul lui (limbile indo-europene, sau avara în Daghestan). Cele două sisteme sunt perfect echivalente și nu au nevoie să fie explicate, întrucât ele corespond hazardului evoluției limbilor. Pentru a da un exemplu echivalent, limbile care posedă un articol hotărât îl pot pune la începutul cuvântului (majoritatea limbilor indo-europene care posedă astăzi unul, apoi limba abkhază din Caucaz) sau la sfârșitul lui (armeana, limbile indo-europene din Balcani printre care româna și albaneza, limbile germanice scandinave, limba izolată care e basca și limba kabardă din Caucaz).

Așa se face că limba avar din Daghestan, care posedă trei genuri gramaticale (masculin, feminin, neutru, rezultate din erodarea unui sistem anterior mult mai complex) marchează clasa nominală la sfârșitul cuvântului, cum o fac în final limbile indo-europene. Iată în greacă:

megal-os anthrop-os (masc. om mare)

megal-ē gun-ē (fem. femeie mare)

megal-on zō(i)-on (neutru: animal mare)

 

Sau, cum vedem în latină, uneori terminația substantivului ar părea să indice femininul, însă terminația adjectivului ne indică genul gramatical corect:

agricola nov-US (un nou țăran)

dar :

domus nov-A (o casă nouă)

Agricola, deși terminat în -a, este masculin (precum nauta/marinar etc.), pe când domus, deși terminat în -us, e feminin (precum manus/mână etc.)

La fel face și arci (dar și avara și alte limbi ale familiei din Daghestan) care marchează genul pe finalul adjectivelor.

Astfel în avar:

hit’ína-w či  (masc. om mic, term. adj de masculin = -w)

hit’ína-y čč’užú (fem. femeie mică,  term. adj de feminin = -y)

hit’ína-b roq’ (neutru: casă mică, term. adj de neutru = -b)

sau chiar: hit’ína-b l’imer (neutru: copil mic)

Ca și în exemplele din latină, forma substantivului nu indică cu certitudine genul gramatical, acesta fiind dat de terminațiile adjectivului, ca și în germană, de pildă:

groß-er Mensch

groß-e Frau

Groß-es Pferd

(Cu vedem, se merge chiar până la corespondențe ideologice în vocabular. Astfel, în avară substantivul copil, l’imer, este neutru, copilul fiind asimilat necuvântătoarelor, precum dete în limbile slave sau das Kind în germană.)

Arci mai e deosebită și prin aceea că, precum în indo-europeană, termenii de rudenie apropiată se formează printr-un sufix special, rezervat acestor lexeme : el e –tu pentru masculin și –tur pentru feminin (-r final e cel mai adesea marca femininului), însă în vorbirea curentă și unele masculine pot avea –tur, iar unii termeni fundamentali precum fiu > uštur, au -r din oficiu.

Cum se știe, toate limbile indo-europene au format termenii de rudeni printr-un sufix folosit doar în acest caz :

ma-ter

pa-ter

bhra-ter

duh-ter

in unele limbi vocalizat in a :

ma-tar

pa-tar

bhra-tar

duh-tar

Iata termenii de rudenie apropiata in arci :

ey-tur – mama

ob-tu – tata

uš-tu – frate

uš-tur – fiu

doš-tur – fiica, sora

.

Aici intră și :

nus-tur – logodnica, nora

lakh-tu – sclav

lakh-tur – sclava

Ca in indo-europeană, sufixul –tur se foloseste în arci numai cu această clasă de substantive. E de remarcat identitatea formală între indo-europeanul duh-tar și arci doš-tur.

Faptul că arci doš-tur desemnează atât fiica, cât și sora, e comparabil cu faptul că în persana modernă, limbă indo-europeană, duhtar e folosit pentru orice fată nubilă, la fel cum madar poate desemna orice femeie in vârstă. La fel, moteris in lituaniană e o femeie de orice vârstă, iar albaneza are motra = soră (!).

E de remarcat de asemenea că arci uš-tu – frate și uš-tur – fiu trimit la o indeterminare inițială la fel de mare ca cea care face ca arci doš-tur să fie și fiica și sora. La fel, în greaca antică phrater desemna indistinct orice tânăr dintr-o phratrie, pentru frate de sânge folosindu-se un termen compus care însemna din aceeași matrice : a-delphos.

La fel, nus-, rădăcina de la care se formează nus-tur, nora, e identică cu nus– din indoeuropeană pentru a desemna același personaj și grad de rudenie prin alianță. Nimic nu s-ar fi opus ca si in into-europeana sa fie nus-ter, sau nus-tar, la cum cum s-au format nu doar termenii fundamentali, dar și alții precum eina-ter (nevasta cumnatului)

Mecanismele de formare a termenilor de rudenie sînt astfel identice în arci si indo-europeană. Adăugînd sistemul de genuri gramaticale (clase nominale), coincidențele sînt suficient de intrigante pentru a necesita un studiu comparativ sistematic.

archi

De nurii norei (preistoria cuvintelor)…

și

Anatolia și Caucazul : leagănul primitiv al indo-europenilor – demonstrația lingvistică…

https://cabalinkabul.wordpress.com/2013/10/13/anatolia-si-caucazul-leaganul-primitiv-al-indo-europenilor-dovada-lingvistica/

Și, in engleză:

Indo-European and Nakho-Daghestani languages: a short typological comparison

— Anatolia and the Caucasus: the cradle of the Indo-Europeans

— Yoga: the Chechen language and its prehistoric contacts with Indo-European…

— A structural comparison of Etruscan with the Kartvelian languages

— Sucking the victim‘s mother‘s teats – the Etruscans and the Caucasian vendetta

 

Advertisements

From → Paraphernalia

4 Comments
  1. Harta aia pe care o dai cred că e veche. Apar zone populate de ruși în Cecenia, dar după măreața izbîndă a lui Putin, care a adus iar Cecenia sub controlul Moscovei, n-au mai prea rămas ruși pe acolo (scădere a proporției rușilor de la 24,8% în 1989 la 1,9% în 2010).

    • Ce se vede pe hartă sunt satele căzăcești de la câmpie, la nord de Terek, Marius Mioc. Acelea sunt încă acolo. Soljenițîn propusese acordarea independenței Ceceniei, însă păstrând regiunea de câmpie la nord de Terek.

  2. am si eu o intrebare: ce tip de limba vorbeau dacii? Cunoastem macar familia din care ar putea face parte limba daca?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: